Un luptător de arte marţiale din Braşov a realizat un proiect unicat de reconstituire istorică. După o săptămână de marş şi 400 de kilometri parcurşi călare pe un pur-sânge arab, bărbatul a intrat în Hunedoara. Costumat în cavaler cuman, acesta a susţinut la Castelul Corvinilor mai multe demonstraţii de luptă.
Liviu Neagu şi Sultan, calul său, au avut nevoie de o săptămână pentru a parcurge 400 de kilometri prin Sudul Transilvaniei
“Proiect de Reconstituire Istorică – Drumuri comerciale şi militare între Ţările şi Provinciile Româneşti din perioada secolelor X-XIV” – acest titlu pompos ascunde o pregătire de zeci de ani a unui luptător, considerat singurul samurai din România. Liviu Neagu este “veteran” al artelor marţiale şi are o mulţime de titluri de maestru, sensei… care pentru un necunoscător nu înseamnă prea mare lucru. O simplă discuţie cu el îţi deschide însă drumul către un om aşa cum puţini au şansa să întâlnească în viaţă. Este un luptător adevărat – ştie tehnici de atac, de apărare, dar ştie şi tehnici de vindecare, masaj, cam tot ce-i trebuie cuiva pentru supravieţuire. A plecat din Braşov în Joia Mare şi preconiza că va ajunge la Hunedoara în a doua zi de Paşte. Nu a fost să fie – drumul i-a luat o săptămână, săptămână în care el a slăbit şapte kilograme, iar calul său mai bine de 20.
“Proiectul se execută în costumaţia specifică a Cavalerilor Cumani-Moldavi. Cumanii Albi purtau armură uşoară din piele şi metal, iar ca principalele arme: sabie, pumnal, toporişcă de luptă, suliţă şi arc. Folosesc un cal de luptă şi preconizăm etape de marş de circa 60 de kilometri pe zi”, scrie în proiect Liviu Neagu. Numai că socoteala din Târgul Braşovului, nu s-a potrivit cu realitatea anului 2013. “Reconstituirea istorică s-a pliat «negativ», să zic, pe avantajele civilizaţiei – au fost drumuri, precum treceri la nivel de cale ferată, podeţe… unde am fost nevoit să merg printre tiruri şi maşini de mare tonaj. Au fost unii care ne-au arătat o deplină înţelegere, dar şi ajutor, dar au fost şi din cei care aproape ne-au aruncat de pe drum. Pe drum, au fost porţiuni dificile, ca râpe, văi şi chiar am trecut două cursuri de apă direct prin vad cu apa până la pieptul calului. Pe timpul nopţii, am încercat să ne aşezăm tabăra lângă un curs de apă, dar din asta au decurs alte inconveniente – era mai frig, umezeală, nu a fost uşor”, povesteşte Liviu Neagu.
Aşa că samuraiul a reuşit să studieze din plin atât greutăţile întâmpinate de un cavaler medieval, dar şi ciudăţeniile experimentate de un călăreţ pe şoselele secolului XXl. A fost, de fapt, o experienţă asemănătoare cu cea descrisă de Mark Twain în “Un yancheu la curtea Regelui Arthur”, dar invers.
Un samurai, prin Evul Mediu
În proiect, Liviu Neagu îşi propune să refacă rutele comerciale şi militare “în baza unor documente de epocă către principalele cetăţi/oraşe din Transilvania, Moldova şi Ţara Românească, plecând din punctul terminus al «Drumului mătăsii şi mirodeniilor», oraşul-cetate Kronstadt. În timpul acestor deplasări, pe care le voi desfăşura în principal călare, purtând ţinuta specifică secolelor sus-menţionate, voi studia modul şi mijloacele de transport, precum şi modul de campare şi adăpostire între oraşe, adaptabilitatea la condiţiile meteo şi de teren. De asemenea, se va încerca întocmirea unui profil psihologic al luptătorului cavaler medieval”. Şi Liviu – samurai nu a călătorit singur, ci călare pe calul său de luptă, Sultan, şi însoţit de o maşină a cărui şofer a “jucat” şi rolul de scutier.
“Sultan este colegul meu de proiect, este rasa Shagya Arab, un armăsar antrenat special de luptă, are şapte ani şi este descendent al familiei ElSbaa, din fondul genetic al Hergheliei Radăuţi. Este urmaşul calului care a apărut în filmul “Nemuritorii”.
Acum, Sultan este la recuperare, după ce, pe drum, a pierdut mai bine de 20 de kilograme în urma efortului. La întoarcere, spre Braşov, va merge într-o remorcă. Lui i-a fost cel mai greu: m-a dus pe mine, dar şi parte din echipament, pentru că acolo unde am făcut demonstraţii sau am dat onorul la monumentele ostaşilor români căzuţi în diferite lupte am purtat echipamentul complet, cu coif, cu lance cu spadă, cu arc, asta însemnând încă vreo 20 de kilograme în plus pentru cal. Doar cămaşa de zale are 16 kilograme, plus cele aproape 90 de kilograme ale mele. La asta s-a adăugat asfaltul, care nu este deloc bun pentru gleznele calului, de aceea am încercat acolo unde s-a putut să vin pe iarbă”, explică Liviu. Sub mâinile sale pricepute, calul şade ca o pisică – de când îl are pe Sultan, Liviu a învăţat în detaliu tot ce se poate despre cai. Acum, ştie aproape totul despre greutăţile îndurate de un călăreţ în Evul Mediu…
Sub semnul tricolorului
Pe parcursul drumului, Liviu Neagu s-a oprit în mai multe localităţi pentru lecţii de istorie aplicată, deosebit de apreciate de copii: “Cred că asta este partea cea mai importantă a proiectului, retrezirea interesului copiilor faţă de istorie şi, implicit, retrezirea identităţii naţionale”. Este pentru prima dată în România când cal şi călăreţ parcurg 400 de kilometri în condiţii speciale: “Drumul este reconstituirea condiţiilor în care călătoreau om şi cal şi a impactului psihologic. Pot să vă spun că experienţa a fost unică şi din punctul de vedere al apropierii între om şi călăreţ. Eu am lucrat foarte mult cu Sultan, dar pe drum l-am simţit mult mai aproape – erau momente în care cerea să facă efort, altele în care eu îl domoleam. Drumul a fost foarte greu, în anumite puncte maşina a trebuit să mă asiste la jumătate de metru pe viaducte, sau în oraşe. Partea asta a fost grea, dar am găsit şi oameni minunaţi, care ne-au invitat la masă, chiar şi în noaptea de Paşte, sau ne-au ajutat cu apă şi mâncare pentru cal. Am primit o mână de ajutor oriunde au fost români”.
Liviu a călătorit însoţit de o maşină pe care scria “proiect de reconstituire istorică” şi din care flutura tricolorul. Punctul final al aventurii care a durat o săptămână a fost Hunedoara: “Am fost impresionat de primirea de care am avut parte la Hunedoara. Primarul m-a aşteptat două ore să ajung, deşi eram pentru el un necunoscut, un excentric, sau poate un nebun, ca pentru alţii. De fapt, am fost primit de parcă aş fi revenit acasă după multe rătăciri”. Cei de la Asociaţia Ordinul Cavalerilor de Hunedoara au fost aici parteneri de nădejde, alături de un alt practicant de arte marţiale, Romeo Chiş. Calul a fost “cazat” în apropierea castelului şi tot cavalerii hunedoreni s-au asigurat că Sultan are destulă mâncare pentru a recupera forţele pierdute, după zile întregi de păscut: circa cinci baloţi mici de lucernă şi şase baloţi mici de fân, 12 kilograme orz şi ovăz, 10 kilograme morcovi, cinci kilograme de mere, cinci kilograme de sfeclă de zahăr şi trei kilograme de sfeclă roşie. “Cei de la Ordinul Cavalerilor de Hunedoara m-au ajutat foarte mult, am fost ca-ntr-o familie, tot timpul cât am lucrat cu ei la Hunedoara”.
Lupte şi demonstraţii
Odată ajuns, Marius Badiu, de la Asociaţia “Ordinul Cavalerilor de Hunedoara”, i-a dat samuraiului pe mână scutierii: “În primul rând, le-am explicat că a fi cavaler nu e o bagatelă. De fapt, samuraii erau cavalerii cu cel mai lung stagiu din istorie, pentru că au apărut în jurul anului 1200, în timpul invaziilor mongole, şi s-au desfiinţat ca şi castă în jurul anului 1860. A fi cavaler implică efort, încredere, conştiinţa unor răspunderi pe care le ai din momentul în care ai acces la nişte tehnici de luptă. E o răspundere pe care o ai şi faţă de colegi, să nu-i decapitezi sau să-i răneşti grav, dar şi faţă de cei din jurul tău – pe care nu trebuie neapărat să-i răneşti ca să le explici că nu este bună violenţa. Am predat, să zic aşa, aceste valori în primele zile, pe urmă am continuat cu o întregire a statutului cavalerului – le explici că nu există cuvântul cavaler fără cuvântul cal şi le-am predat noţiuni elementare de călărie de luptă, cum să fii o entitate cu calul tău. Copiii aceia au suportat bărbăteşte antrenamente de patru ore pe zi, îi învăţa colegul Romeo Chiş tehnici de luptă cu sabia, îi luam eu la călărie. Am făcut mici pauze, dar antrenamentele au durat ore întregi în fiecare zi. Efortul lor e demn de admiraţie, mai ales că făceau totul în timpul lor liber”.
Alt membru al Ordinului Cavalerilor, hatmanul Dan cel blând, i-a oferit cavalerului cuman o încredere totală pentru o demonstraţie făcută în premieră naţională: Liviu Neagu i-a pus o varză pe cap şi a tăiat-o cu sabia, din goana calului, în văzul cavalerilor, dar şi al dacilor şi romanilor de la Terra Dacica Aeterna ajunşi sâmbătă seara la Castelul Corvinilor. “Acolo unde simţim că inimile sunt deschise începem să facem altceva, să arătăm ceva nou, să ridicăm ştacheta”, spune “samuraiul”. După perioada de recuperare, Liviu Neagu are planuri mari: “Mai avem două marşuri de terminat anul acesta – unul la Alba Iulia, pentru că nu poţi să fii român şi să nu te duci la Alba Iulia, şi altul la Cetatea Sucevei, ca să legăm ţările româneşti. Dacă voi avea trecere şi sprijin de la autorităţile din Capitală, facem şi un marş către Bucureşti”.
Felicitari