Paşnici prinşi la artificiale

Despre comportamentul ieşit din comun al speciilor de peşti paşnici am mai discutat aici, în paginile săptămânalului REPLICA, atunci când am relatat o întâmplare cu totul neobişnuită petrecută pe bălţile de la Berini, judeţul Timiş. Atunci s-a întâmplat ca momeala imbatabilă pentru crap să o constituie lipuşii – peştişorii micuţi prezenţi în baltă şi care le făceau cu ochiul mustăcioşilor. 

După încercări eşuate de a ademeni crapul la momelile clasice, am primit un sfat din partea unui îngrijitor al bălţii, care ne-a sugerat să încercăm să pescuim cu lipuşi, cunoscuţi şi ca “sexul ciobanului”, “bucureşteni” sau alte denumiri care mai de care mai fanteziste. A fost de ajuns să introduc minciogul în apă şi să presar pe suprafaţa apei câteva firimituri de pâine că lipuşii s-au şi repezit să le înfulece, însă, spre ghinionul lor, au ajuns momeală pentru crap. Am avut imediat trăsături la peştişori şi am avut capturi frumoase.

Cu altă ocazie, tot pe bălţile de la Berini, în cadrul unui concurs amical cu reprezentanţii M.A.I., am folosit din nou trucul învăţat şi n-am fost deloc dezamăgit, pentru că mustăcioşii au atacat imediat lipuşii, dovedind un comportament de răpitori în toată regula. Astfel de păţanii nu sunt străine de pescarii experimentaţi, care afirmă la unison faptul că anumiţi peşti paşnici se dedau la momeli artificiale în bună parte atunci când au ajuns la deplina maturitate sexuală.

Plătică la twister

De data aceasta m-a inspirat să scriu acest articol o întâmplare rarisimă, dezvăluită de către un user al forumului de pescuit www.pescuitstationar.ro, care povesteşte cum a reuşit să prindă o ditamai plătica de 1,15 kg, la twister, în timp ce pescuia la şalău. Plătica, prinsă pe lacul Pădureni din judeţul Covasna, poate fi admirată pe forumul amintit.

“Faptul că s-a prins plătica la twister este o noutate în domeniu. E un lucru ştiut şi confirmat de biologi că peştii de talie mare preferă să se hrănească cu peşti mai mici şi nu numai cu mâncarea lor tradiţională. Se acumulează mai multă proteină din aceşti peşti mici şi cu mai puţin efort. S-a prins crap, mreană, roşioară la momeli artificiale, iar acum plătică. Când într-un lac sursele de hrană sunt mai reduse, iar numărul peştilor mici este mare, cei mari îi mănâncă pe cei mici. O altă explicaţie ar fi că peştii mici când sunt mulţi consumă multă hrană, iar cei mari nu mai au ce mânca şi sunt nevoiţi să îi mănânce pe cei mici. Oricum, natura face selecţia şi supravieţuieşte cel mai bun”, spune userul Mircea13 de pe forum. Şi Marcel Truia, un obişnuit deja al competiţiilor de staţionar cu caracter privat de la noi, a prins anul trecut un amur de 9 kg la vobler şi un crap românesc de 3 kg la rotativă, pe când pescuia după ştiucă pe Dunăre.

Ambii peşti au fost agăţaţi regulamentar de gură, după ce înghiţiseră complet nălucile. “Am luat şi eu plătică la vobler, dar în primăvară, când era buboasă, înainte de boişte; crap la hamsie în timp ce dădeam la biban, tot înainte de prohibiţie şi o roşioară de 750-800 de grame prinsă la peştişor (pietruşel) iarna la copcă. Presupun că exemplarele cele mai mari sunt în vârful lanţului trofic şi sunt foarte teritoriale, indiferent că sunt peşti paşnici sau răpitori. Când depăşesc o anumită mărime şi peştii paşnici, indiferent de specie, devin răpitori”, spune un alt user de pe forum.

Mreană la vobler

Cu mulţi ani în urmă, cunoscutul Jean Scurtu, stabilit acum în Canada, a invitat un prieten la o partidă de pescuit la ştiucă pe Olt la Bod, satul său natal. Pescuiau cu rotative când prietenul său a avut un atac violent şi a recuperat crezând că este vorba despre o ştiucă serioasă. Când colo în cârlig era un scobar frumos prins regulamentar de gură. În acea vreme, prin anii 1960-1965, pe Olt erau ştiuci multe şi avaţi frumoşi, astfel că de-abia de reuşeai să prinzi câte un oblete din cauza răpitorilor. Acum, după regularizarea Oltului, în zona Bodului au rămas doar nişte braţe, fără legătură directă cu Oltul. Îmi amintesc că am auzit şi eu de multe ori că roşioara, de pildă, se prinde de multe ori la rotativă mică – celebrele Mepps, specifice pescuitului de clean, însă nu mi-a fost dat să prind paşnici la năluci până acum.

În schimb, a făcut-o prietenul meu Costi Giuhat, un împătimit al spinningului care bate aproape zilnic malurile Mureşului în căutarea capturilor capitale. Aşa s-a întâmplat ca într-o zi să înţepe un peşte foarte frumos, în timp ce pescuia la vobler. S-a bucurat crezând că este vorba despre o ştiucă, un şalău sau un somn, însă când s-a apropiat de mal, peştele era de fapt o ditamai mreana de peste două kilograme.