Aur şi argint în tainiţa de tezaur a judeţului Hunedoara

Aţi descoperit vreodată o comoară? Eu, da! Ştiam că, la capătul culoarului, privirea va mângâia unele dintre cele mai frumoase piese pe care le voi admira vreodată, dar şi aşa tainiţa unde au fost bine orânduite m-a uimit. În semiîntuneric, sute de obiecte aruncau lumini preţioase – o sărbătoare a frumosului asupra timpului. Nu a contat că eram însoţită de zeci de oameni şi nici că nu putem atinge nimic – am trăit acolo fiorul descoperirii comorilor antice…

“Comorile au atras atenţia şi au constituit un miraj pentru oameni în toate timpurile. Legende cu privire la acumulările de valori se regăsesc în toate culturile antice, moderne şi contemporane. De multe ori, pentru ca obiectele de preţ să poată fi păstrate în siguranţă, proprietarii au amenajat spaţii speciale, tainiţe, vistierii (…) Am încercat să sugerăm atmosfera unei tainiţe în care sunt păstrate comorile. Şi cum expoziţia noastră nu este păzită de un balaur, vă invităm să faceţi cunoştinţă cu… obiectele de tezaur din colecţiile Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva”. Cu aceste cuvinte scrise începe călătoria printre tezaurele strânse în timp de instituţie. Sunt expuse aici cele mai valoroase piese din colecţia muzeului, piese de aur şi argint din preistorie şi până la cele de ev mediu. Arheologii aduc în faţa publicului bijuterii antice, celebrele plăcuţe de aur romane, Medusa Ulpiei sau vestiţii kosoni dacici. “Imaginile spun totul: am gândit întreaga expoziţie ca pe o tainiţă, un loc ascuns care adăposteşte o comoară. Sunt comorile cele mai de preţ ale noastre şi nu le mai lipseşte decât dragonul care să le păzească”, spune iniţiatorul expoziţiei, dr. Iosif Vasile Ferencz. Alături de el, arheologul dr. Oana Bărbat şi conservatorul Adrian Stroia au reuşit o minune de expoziţie.

Drumul aurului printre veacuri

“Pe lângă alţi colegi din muzeu, am colaborat cu un arhitect care a realizat cadrul ambiental, tunelul de aces şi încăperea de tezaur. Textele sunt traduse şi în engleză şi totul ne-a luat mai bine de trei luni de muncă. Sunt expuse piese de aur şi argint, două sunt din bronz aurit, una dintre ele fiind celebra aplică cu Gorgona-Medusa, o emblemă a muzeului”, spune dr. Oana Bărbat. Găseşti aici piese din epoca bronzului, meşterite în perioada anilor 3.000 – 2.500 a.Chr., piese de argint din epoca dacilor, bijuterii romane din aur, dar şi tezaure de Ev Mediu. “Una dintre vitrine este specială, mai eclectică, pentru că am expus aici monede din secolul III a. Chr., până în secolul XX, toate monede de aur. Cea mai veche este un stater de la Lysimachos, sunt aurei romani, solidi bizantini, ducaţi şi florini de Ev Mediu, monede turceşti şi două monede din perioada regelui Carol I, una de 5 şi alta de 25 de lei, emise la începutul secolului 20”, adaugă Oana Bărbat. Sunt, de fapt, o foarte mică parte din comorile care au circulat pe aceste meleaguri: o parte au dispărut pentru totdeauna, jefuite sau luate în urma unor campanii militare precum cele ale împăratului Traian, care a trimis la Roma sute de care cu metal preţios. Alte mii de piese ascunse de strămoşi au fost descoperite, unele topite şi altele trimise din judeţ, aşa că au ajuns să îmbogăţească tezaurele unor colecţii din Viena, Budapesta, Bucureşti, Alba Iulia sau Cluj-Napoca. O parte dintre comori sunt şi acum căutate de braconieri şi, poate, tocmai iau calea străinătăţii.

Podoabele preoteselor dacice

Obiectele de tezaur ale MCDR provin, majoritatea, din descoperiri întâmplătoare, fiind făcute în perioada comunistă. Toate tezaurele sunt găsite în Ţinutul Hunedoarei şi au povestea lor: “La Piatra Roşie, tezaurul de denari republicani a fost descoperit de către un ţăran, Gherasim Ciolea, care îşi lucra grădina. Omul a anunţat autorităţile după ce, la câteva sute de metri de zidurile cetăţii, a dat peste monede de argint”. Dar cea mai frumoasă poveste o are “tezaurul de podoabe dacice de la Sărăcsău”: “Podoabele au fost descoperite într-un vas de ceramică şi fac parte, cel mai probabil, din costumul a două preotese dacice, o femeie şi o copilă. Ele surprind un moment din jurul reformei lui Deceneu, când astfel de costume au fost îngropate, alteori distruse. E foarte probabil ca reforma lui Deceneu să fi dus la dispariţia acestor preotese, poate avem de-a face cu o abolire a cultului respectiv, despre care nu ştim nimic şi s-ar putea să nu aflăm niciodată”, explică Puiu Ferencz. Piesele au fost găsite în primăvara anului 1950 în hotarul satului Sărăcsău, la nord de Şibot, pe atunci în raionul Orăştie. Săteanul Giurgiu Nan urca cu carul spre pădure, după lemne, când tăietura roţii în pământul jilav a scos la lumină comoara de argint din secolul I a.Chr, comoară care conţine 22 de piese: patru fibule mari şi alte patru mici, un ac de fibulă, trei coliere, patru brăţări şi şase inele.

Podoabe antice şi Medusa romană

“Brăţările dacice de argint probabil erau purtate doar de femei şi numai în anumite momente, poate ţin de ţinute ceremoniale, lucru pe care am încercat să-l sugerăm în expoziţie şi prin reconstituirea costumelor feminine”, adaugă dr. Ferencz. Podoabele de la Sărăcsău sunt piese care farmecă instantaneu vizitatorii, iar femeile nu-şi pot lua ochii de la bijuteriile grele de argint: “Expoziţia este, pur şi simplu, superbă, chiar dacă mă aşteptam să fie şi mai multe piese. M-au impresionat monedele, faptul că au expus piesele dacice încercând să imagineze şi purtătoarele lor, iar îmbrăcămintea sugerează foarte bine epoca respectivă. Colanele şi brăţările sunt minunate, nu prea vezi aşa ceva în magazinele noastre”, spune Anca Demian, una dintre primele vizitatoare ale expoziţiei.

Muzeografii confirmă – Marius Barbu de la “Terra Dacica Aeterna”, care a încercat să reconstituie câteva piese dacice, spune că asemenea podoabe erau greu de realizat: “Eu nu am lucrat până acum în aur şi nici în argint, dar în bronz sunt destul de greu de făcut şi se lasă cu degete cioplite. Sunt piese tipic dacice şi se ştie că podoabele din această perioadă se disting prin folosirea a mult metal preţios. Cele romane sunt mult mai finuţe, romanii lucrează în tablă şi nu în metal masiv, dar asta poate fi o dovadă a bogăţiei resurselor. Probabil că un bijutier roman făcea trei-patru brăţări din aceeaşi cantitate de aur folosită de meşterul dac la o singură piesă”. Câţiva paşi mai încolo, privirile descoperă Medusa Gorgona, o aplică de bronz aurit reprezentată sub forma unei măşti în altorelief. Este una dintre piesele preferate ale Oanei Bărbat: “Este o piesă unicat în ţară şi una dintre puţinele asemenea lucrări descoperite în Imperiu. Unicitatea ei vine şi din faptul că reprezintă o Medusa frumoasă şi nu înspăimântătoare. Este o reprezentare artistică deosebită, din bronz aurit şi, probabil, este o piesă cu rol decorativ, care se aplica pe mobilier. În antichitate, motivul Medusei are un rol protector. De exemplu, pe platoşa împăraţilor romani ea era aşezată în zona pieptului datorită credinţei că această fiinţă mitologică împietrea muritorii care o priveau”.

Expoziţie cu ţinută europeană

“Demult, Comitatul Hunedoarei ţinea până la Valea Cugirului, de acolo se schimbă totul, inclusiv costumele. Avem din zonă tezaurele de la Nălaţi Vad şi Vinerea – sunt obiecte liturgice de Ev Mediu, inclusiv o cădelniţă şi o pafta de la un costum de preot, piesă extrem de spectaculoasă”, explică vizitatorilor curatorul dr. Iosif Vasile Ferencz. Vizitatoarele nu îşi pot lua ochii de pe “paftaua de preot”, lucrată în metal preţios: “Văd că este o realizare deosebită, sunt impresionată, mi-a plăcut în mod deosebit piesa care semăna cu o cataramă, cu o lucrătură deosebit de frumoasă, mi-a rămas pe retină”, recunoaşte o tânără, în timp ce bărbaţii sunt mult mai interesaţi de tezaurele monetare. Chiar şi autorităţile sunt uimite de frumuseţea pieselor şi avalanşa de informaţii din expoziţie: “Îi felicit pe toţi cei de la muzeu, fiindcă chiar au rezultate de cultură foarte bune. Sunt profesionişti excelenţi, fac lucruri extraordinare, chiar dacă au salarii de mizerie. Sunt încântat de ceea ce am văzut, cu atât mai mult cu cât mi-am găsit pe harta tezaurelor şi localitatea natală, cu nişte piese descoperite la Măgura Mărtineştiului. Când mă duc acasă o să verific dacă nu am teren pe acolo să fac şi eu o săpătură… Glumesc, dar, serios, este o expoziţie care îţi încântă ochii. Mi-a plăcut foarte tare să observ că, de la epoca dacică, la cea romană, calitatea bijuteriilor nu diferă prea mult, ceea ce înseamnă că şi dacii erau meşteri buni”, crede preşedintele CJ, Mircea Ioan Moloţ, în timp ce primarul Devei, Petru Mărginean, remarcă: “Se demonstrează încă o dată că Deva poartă comori. Asta s-a văzut şi în expoziţia care a cuprins exponate găsite în situl de pe Cetatea Devei. Cred că prin asemenea expoziţii trebuie să ne facem cunoscuţi în lume, prin comorile găsite în zona Hunedoarei”.

Piese excepţionale, pază pe măsură

Tot ce are Muzeul din Deva mai valoros a fost adus în această expoziţie eveniment. Sunt piese care ar face cinste oricărui muzeu din Europa – piese care cântăresc cât kilograme întregi de aur şi argint, dar a căror valoare este inestimabilă. “Am promis în urmă cu şapte luni că vom face o expoziţie cu totul şi cu totul specială, care adună 385 de obiecte de aur şi argint, o expoziţie care cântăreşte două kilograme de aur şi trei de argint. Sperăm să aducă în 2014 o sută de mii de vizitatori muzeului. Este o expoziţie care dovedeşte că Muzeul din Deva poate deveni oricând muzeu regional, unul care de anul viitor poate găzdui şi o parte dintre brăţările dacice, dar şi piese din tezaurele recuperate de peste graniţă în ultimii ani”, crede managerul MCDR, Liliana Ţolaş.

“Practic, expoziţia este o premieră pentru muzeul din Deva şi pentru judeţul Hunedoara şi aduce în faţa publicului piese pe care le păstrăm de multă vreme în depozitele MCDR, sunt piese de podoabă, monede, piese cu rol liturgic, utilizate pe parcursul unor milenii – cele mai vechi sunt datate în epoca bronzului, adică în preistorie, în timp ce cele mai noi sunt datate în Evul Mediu”, spune dr. Iosif Vasile Ferencz. Expoziţia este asigurată şi cele aproape 400 de piese de aur şi argint expuse sunt protejate prin măsuri excepţionale. “Înăuntru nu este voie nici cu telefon, nici cu aparat de filmat sau fotografiat. Măsurile de protecţie sunt excepţionale, iar cei din postul de pază special deschis aici, la intrarea în «Calea tezaurului», au în dotare detector de metale tocmai pentru a evita orice fel de problemă. Vrem să ne asigurăm că aceste obiecte, deosebit de valoroase, sunt în siguranţă”, explică managerul instituţiei. Expoziţia intitulată “Obiecte de tezaur din colecţiile Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane” va fi deschisă întreg anul, timp de şase zile pe săptămână.

Plăcuţele de aur ale nimfelor, în vitrină

“Din punct de vedere istoric şi documentar, cele mai valoroase piese sunt cele descoperite la Geoagiu Băi, cele şapte plăcuţe de aur de la Germisara. Vreau să vă spun că, în întregul Imperiu Roman, au fost descoperite doar 15 astfel de plăcuţe, iar noi avem şapte şi Muzeul din Alba mai are una”, explică dr. Iosif Vasile Ferencz. Povestea plăcuţelor este şi ea inedită. “Nymphaeum-ul de la Germisara” a fost descoperit în 1987, atunci când o mică culme din centrul staţiunii Geoagiu Băi a fost aleasă de cei de la Oficiul Judeţean de Turism Hunedoara pentru construirea unor instalaţii balneare. Muncitorii au început să se adâncească în craterul format cu mii de ani în urmă şi de unde, în antichitate, izvora apa termală. Când au continuat excavarea, dincolo de fundul bazinului natural, în căutarea izvorului, lucrătorii au dat peste un tezaur – plăcuţele de aur, vreo 600 de monede, o statuie de marmură, patru altare, baze de statui de calcar şi o mulţime de alte obiecte. “Practic, plăcuţele s-au găsit în mâlul de pe fundul bazinului, şapte au ajuns la noi la muzeu şi alta a fost sustrasă de cineva şi aşa a ajuns la muzeul din Alba.

Plăcuţele sunt spectaculoase şi extrem de importante, pentru că sunt unice în Dacia Romană, iar în întreg Imperiul Roman sunt foarte puţine descoperiri de acest fel, pentru că sunt mai frecvente plăcuţele de argint”, explică dr. Oana Bărbat. Specialiştii care s-au ocupat de cercetare, Ioan Piso şi Adriana Rusu, scriau în 1990, în “Revista monumentelor istorice”, că plăcuţele “sunt confecţionate din foiţe de aur de 22 Karate, cu grosimea de un milimetru sau mai puţin, în tehnica “au repousse”, folosindu-se matrice de lemn. (… Lungimea pieselor variază între 7,1 cm şi 17 cm, iar greutatea între 1,09 g şi 26,10 g. Împreună, cântăresc 86,57 g. Au formă prelungă şi lăţită în partea de jos”. Una dintre plăcuţe poartă inscripţia “Nymfis Decebalus Lucii posuit”, adică “Nimfelor le-a pus (ca ofrandă) Decebalus, fiul lui Lucius”. Specialiştii cred că ele sunt închinate nimfelor, zeităţi vindecătoare, şi erau agăţate de pereţii bazinului.