“Avem deja amenajat un spaţiu din Munţii Ţarcu şi, în luna mai, un zimbru de la Haţeg va face primul pas către libertate şi sperăm că va conduce o turmă de zimbri aduşi din mai multe ţări europene”, se mândreşte Alexandru Bulacu. Ca ofiţer WWF, haţeganul se ocupă acum de un proiect care face parte din programul “Rewilding Europe”. Împreună cu colegii săi, pregăteşte reintroducerea zimbrului în habitatul lui natural: norocoasele exemplare vor gusta din plin libertatea de-abia peste doi ani, dar din luna mai vor alerga în voie în ţarcul din Munţii Ţarcu.
Spaţiul pe care echipa WWF (World Wide Fund for Nature) România l-a pregătit pentru reintroducerea zimbrului în libertate joacă rolul unei etape intermediare. “O să fie interesant pentru că, în primă fază, zimbrii vor putea fi şi vizitaţi acolo, după care vor fi lăsaţi în mediul natural să se descurce. Bineînţeles că echipa de proiect îi va supraveghea îndeaproape, vor fi şi angajaţi din partea Primăriei Armeniş din Caraş-Severin, plus rangeri care să supravegheze viaţa zimbrilor. Deja putem avansa şi o dată: prin urmare, la jumătatea lunii mai, zimbrii se vor întoarce în munţii din judeţul Caraş. Am început cu Munţii Ţarcu pentru că acolo am găsit, pe lângă mediul foarte prielnic pentru reintroducerea speciei zimbru, şi o deschidere foarte mare din partea comunităţii, lucru care ne-a bucurat. Având sprijinul oamenilor din zonă, sigur că putem să derulăm lucrurile un pic mai repede decât dacă nu am fi fost susţinuţi. Sigur că în sufletul nostru dorinţa este de a vedea mult mai mulţi zimbri atât în judeţul Hunedoara, cât şi în Alba şi Cluj. Vom vedea cât de mult se poate face şi cât de repede”, spune Alexandru Bulacu, ofiţer WWF. Eliberarea zimbrilor este un proiect amplu, care face parte din programul “Rewilding Europe”, o iniţiativă unică în Europa a WWF care, alături de Wild Wonders of Europe, Ark Nature şi Conservation Capital, îşi propune ca un milion de hectare de teren abandonat ori pur şi simplu nefolosit în prezent să fie redat faunei sălbatice. În Europa au fost identificate cinci zone-model, iar două dintre acestea sunt în România: Delta Dunării şi Carpaţii Meridionali.
Pleacă Roxana, vine Spider Woman
În teren, proiectul acoperă o zonă extinsă, care cuprinde Parcul Naţional Retezat, Parcul Naţional Domogled – Valea Cernei şi situl Natura 2000 Munţii Ţarcu. “E discutabil dacă este să vorbim în lungime de cât spaţiu are nevoie un zimbru, dar noi am pregătit deja 160 de hectare, care înseamnă exact terenul pentru resălbăticire, pentru readaptare. Acolo vor intra, în primul an, 30 de zimbri, din care 20 aduşi cu primul transport. În cursul acestei veri, cel puţin încă 10 zimbri, care vor fi găzduiţi iniţial într-un ţarc de carantină şi aclimatizare, vor fi lăsaţi apoi în locul de resălbăticire, de 160 de hectare. Cu siguranţă, în următorii doi ani, vor fi eliberaţi în sălbăticie, fără niciun fel de intervenţie din partea noastră. Proiectul este unul destul de mare şi destul de scump. Nu ne plângem, dar lumea trebuie să ştie cât de costisitor este. Gândiţi-vă că, doar în prima fază, vrem să aducem 20 de exemplare din Europa şi, mai mult decât atât, – pentru că eu sunt din Haţeg şi prima rezervaţie din România, după dispariţia lor, a fost în Haţeg – noi ne-am propus să luăm o femelă din rezervaţia de la Haţeg.
Datorită vârstei, experienţei şi pentru că este deja adaptată mediului românesc, probabil că ea va fi şefa turmei care se crează acolo”, explică haţeganul, care este sigur că reintroducerea zimbrilor în Ţarcu va fi doar începutul planului de protejare a sălbăticiei din zonă: “Suntem acum în faza ultimelor pregătiri pentru zimbrii aduşi din patru ţări europene. Femela din rezervaţia Slivuţ-Haţeg, Roxana, ne-ar putea face o surpriză plăcută cu un viţel, de care va trebui să avem de asemenea grijă. Dacă toate decurg cum ne dorim noi, Roxana va fi în luna mai şefa turmei din Munţii Ţarcu. Va trebui să avem un pic mai mare grijă la început, când animalele sunt puse împreună, pentru că sunt sălbatice şi nu s-au cunoscut până acum. Este sigur că va exista o luptă până se stabileşte ierarhia în grup”. Dar echipa WWF are planuri şi pentru rezervaţia din Haţeg: “De aici pleacă Roxana şi vine Spider Woman, o femelă din Germania. Este un exemplar tânăr”. În funcţie de calităţile exemplarului, preţul unui zimbru poate urca până la 10.000 de euro.
“Hai liberare!”
Recent, oficialii Romsilva declarau că regia alocă anual peste 170.000 de euro pentru întreţinerea a peste 100 de zimbri din cele trei rezervaţii din ţară aflate în subordinea instituţiei. Banii sunt pentru hrană, pază şi personalul de la parcurile silvice din Haţeg, Bucşani şi Vânători. O alternativă la rezervaţii este reîntoarcerea zimbrului în mediul său natural, locul din care a dispărut în urmă cu 300 de ani: “Sperăm ca, în câţiva ani, în România să fie – nu cum avem acum peste 100 de exemplare în captivitate – peste 200 de zimbri în libertate. Eu cred că este un deziderat pe care îl vom atinge relativ uşor, pentru că odată pornite lucrurile sunt ca un tăvălug care va creşte continuu. Este un proiect interesant, mai ales că zimbrul a dispărut din România în secolul XVlll, pentru că noi nu am avut legi aspre precum polonezii: la ei, regele Sigismund I, pe la 1500, dădea o lege prin care braconajul la zimbru era pedepsit cu moartea”, explică Bulacu.
Un studiu realizat de o echipă de specialişti americani arată că Munţii Carpaţi oferă zimbrului cea mai mare şansă de-a se înmulţi. Concluzia este uşor de explicat: cum multe zone din Carpaţi sunt pustii, fără locuiri, exploatări agricole sau forestiere, arealele sălbatice sunt cele care plac cel mai mult acestui ierbivor uriaş. În plus, experienţa Poloniei în eliberarea zimbrilor arată că reintroducerea lor în mediul natural nu s-a finalizat cu incidente între zimbri şi oameni. Specialiştii spun că, dacă zimbrul trăieşte în locuri pustii devine sperios, însă, dacă oamenii pătrund prea des în arealul său, animalul capătă curaj şi poate ataca dacă este provocat. Dar asta se întâmplă foarte rar, spune ofiţerul WWF: “Zimbrul, chiar dacă este în captivitate, îşi aminteşte că este un animal sălbatic şi că omul este un pericol pentru el. Eu am avut ocazia să merg în rezervaţia Vânători din Neamţ în ţarcul în care se află 28 de zimbri în semi-libertate. Nu am fost atacaţi de zimbri şi trebuie să spunem că primii 11 zimbri puşi în libertate în România sunt aproape de rezervaţie. Acolo nu au existat deloc probleme ca zimbri să atace omul şi nici invers. Am intrat în ţarc, ne-am întâlnit cu două grupuri diferite. Au alergat în jurul nostru şi vă pot spune că este impresionant să vezi pe lângă tine 15 zimbri, cât erau în acel grup. Nu au avut nicio intenţie de a ataca, îşi văd de treaba lor şi va fi bine atât cât omul îşi vede şi el de treaba lui. Să nu uităm că nu facem altceva decât să readucem zimbrul acolo unde îi era locul. Ştim că este destul de greu şi călare să scapi de un zimbru, dacă se decide să te urmărească”.
Zimbrul european are 12 strămoşi
În ţară, faţă de 104 câţi erau în 2010, acum sunt 132 de zimbri găzduiţi în patru mari rezervaţii: “Vânători” din Neamţ, zonă unde există şi primii 11 zimbri puşi în libertate, “Neagra Bucşani” din judeţul Dâmboviţa, care este cea mai mare rezervaţie, unde se află în jur de 50 de exemplare, la “Vama” din Buzău mai sunt 18 exemplare şi alte 12 exemplare vieţuiesc la “Slivuţ” din Haţeg, rezervaţie care este şi prima de acest tip din România. Medicul veterinar Constantin Mihăilă este doctorul zimbrilor de Haţeg. Acesta spune că zimbrul este cel mai masiv animal de uscat din Europa, cu o greutate care variază între 300 şi peste 900 de kilograme, cu o lungime de 2,9 metri şi o înălţime de 1,9 metri. Chiar dacă este un uriaş al pădurilor, zimbrul este mai puţin masiv decât ruda sa apropiată bizonul american şi are păr mai scurt decât acesta. Doctorul crede că “Aceste caracteristici fizice unice pe continenentul european i-au grăbit sfârşitul, pentru că zimbrul a fost în cătarea săgeţilor şi apoi a puştilor, aşa că ultimii zimbri care trăiau liberi au fost ucişi de vânători după Primul Război Mondial”. Pe continentul european, zimbrul este declarat animal pe cale de dispariţie şi se depun eforturi uriaşe pentru recuperarea speciei, inclusiv prin proiectul la care lucrează Alexandru Bulacu.
Import de zimbri
Medicii veterinari spun că reintroducerea în sălbăticie a zimbrului este o treabă dificilă. Pentru a se simţi “în largul lui”, unui zimbru îi trebuie minim cinci hectare de teren. În plus, dacă sunt prea apropiaţi ca grad de rudenie, masivele ierbivore se reproduc greu şi devin foarte sensibile la boli şi paraziţi. În România, viaţa în libertate a acestor superbe animale s-a sfârşit în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. În Moldova, ultimii zimbri au fost vânaţi în 1762, pentru ca în Transilvania cel din urmă exemplar să fie ucis în 1790. După sute de ani, în 1958, la Haţeg au fost aduşi din Polonia primii zimbri pentru repopulare: Podarek şi Polanka. Aşa a ajuns zimbrul simbolul Ţării Haţegului. Acum, proiectul WWF vrea să readucă zimbrului habitatul pierdut din cauza oamenilor, spune Alexandru Bulacu: “Noi, prin proiectul Rewilding Europe, vrem să aducem zimbri din restul ţărilor Europei, să nu fie doar din Polonia şi asta pentru că riscul de cosangvinizare este destul de mare, din cauză că fondul genetic de la care s-a plecat la început este foarte mic: sunt doar 12 strămoşi ai zimbrului care au supravieţuit uciderii lor în masă pe continent. Asta face să fie puţin cam greu să avem o mare diversitate genetică.
Trebuie să folosim cât mai multe gene, din cât mai multe locuri din Europa, aşa că vom aduce exemplare din Germania, Italia, Suedia şi chiar Elveţia, în primă fază la Armeniş. După cum spuneam, o femelă de la rezervaţia din Springe din Germania va fi lăsată la Haţeg pentru un pic de sânge proaspăt, în locul Roxanei, care pleacă la Ţarcu”.
Specialiştii în domeniu cred că, în Europa, pentru a întări populaţii de zimbri este nevoie ca numărul lor să crească la peste 6.000 de exemplare aflate în libertate, animale care să aibă în structura genetică două linii de sânge diferite.
Adoptă un pluş şi hrăneşte un zimbru!
“Cine vrea să ajute trebuie să intre pe site-ul WWF şi acolo să caute link-ul pentru adoptarea unor animale de… pluş. De fapt, este o adopţie făcută la modul simbolic, gest care presupune o mică donaţie, iar banii pot fi urmăriţi, pentru că suntem o organizaţie non-guvernamentală şi toate acţiunile noastre sunt publice tocmai pentru ca lumea să ştie ce se întâmplă cu fiecare bănuţ care este donat pentru acţiuni de acest gen. Adoptând un animal de pluş, contribui la salvarea vieţii unor animale şi a puilor lor. Eu sunt foarte mândru că am reuşit cu toţii să ne mobilizăm şi mă refer la cei din Direcţiile Slivice Caraş şi Hunedoara, la cei de la ocoalele silvice respective – Teregova şi Haţeg – Autoritatea pentru Protecţia Mediului şi Direcţiile Sanitar Veterinare din ambele judeţe. Mai mult, cei de la Primăria Armeniş şi localnicii sunt extraordinari. Proiectul înseamnă şi că, în această perioadă, lucrăm, nu doar cu zimbri, ci şi cu foarte multe oficialităţi. După deschiderea efectivă, vom apela la tur-operatori care să înceapă să aducă turişti dornici de a cunoaşte viaţa sălbatică reală, la ea acasă. România este una dintre puţinele ţări care se mai pot lăuda cu peisaje absolut sălbatice, naturale, adevărate, spre deosebire de altele unde impactul antropic este mult mai mare”, spune Alexandru Bulacu.
“Zimbrul” de la Haţeg
Alexandru Bulacu nu este doar “ofiţer WWF”: a fost asistent medical şi lider de sindicat la Spitalul din Haţeg, este salvamontist, mare iubitor de munte şi folclor, excelent bucătar şi, oriunde ajunge, el se ocupă de buna dispoziţie. În plus, mai are grijă şi de Asociaţia de Turism “Retezat”. Cine îl cunoaşte, îi spune “Zimbrul”: “Până şi adresa mea de e-mail este legată de cuvântul zimbru. Asta se întâmpla cu ceva ani în urmă, pentru că toţi colegii din ţară, mai ales cei din Bucureşti, auzind că sunt de la Haţeg, ziceau : “Aaa, de la zimbru!”. Aşa toată lumea a ajuns să mă strige “Zimbru”. Până şi etichetele pe care le puneau pe masă sau în piept la diverse întâlniri şi evenimente conţineau întotdeauna cuvântul «zimbru». Şi iată, după vreo 14 ani, chiar am ajuns să lucrez într-un proiect cu zimbri şi înseamnă enorm pentru mine. Activitatea pe care o desfăşurăm în cadrul proiectului presupune multă mişcare în teren, pentru că trebuie să vedem tot timpul ce se întâmplă acolo, cum funcţionează lucrurile. Deja imaginăm următorii paşi în proiectul nostru, vedem alte locaţii, care ar fi potrivite pentru reintroducerea zimbrului”.
Cu siguranţă, proiectele WWF şi Rewilding Europe nu se opresc în Munţii Ţarcu. De fapt, sunt aproape sigure alte două locaţii vizate pentru reintroducerea zimbrului, iar una se află chiar în Munţii Poiana Ruscă. Managerul proiectului, biogeograful Adrian Hăgătiş, declara recent unui cotidian local că se doreşte şi extinderea zonelor de reintroducere spre nord, către graniţa cu Ucraina, pentru ca turmele existente acolo să fie puse în legătură cu cele deja eliberate din judeţul Neamţ. Şi asta nu este totul – zimbri de la Haţeg, lăsaţi în urmă de Roxana, vor avea un trai mai bun, tot cu ajutorul echipei “Zimbrului”: “Cu colegii din echipă am început deja lucrul la un nou proiect de finanţare prin care încercăm să îmbunătăţim condiţiile de viaţă ale zimbrilor şi nu ne referim doar la hrană, care este absolut îndestulătoare la Haţeg, dar la spaţiul de viaţă pe care îl vrem mai mare. WWF este cea mai mare organizaţie de mediu din lume, funcţionează de mai bine de 50 de ani şi are peste cinci milioane de susţinători în lume. Avem multe păduri naturale şi e bine să le păstrăm aşa pentru a le oferi o casă animalelor. Noi facem ceea ce trebuie să facem pentru un mediu curat şi sănătos”. Ca mulţi alţi apărători ai naturii, Alexandru Bulacu crede că România ar trebui să atragă turişti tocmai cu ajutorul lucrurilor care o fac unică: România găzduieşte, de fapt, cea mai mare suprafaţă de păduri virgine din EcoRegiunea Carpatică, unde se regăsesc peste 13.000 de specii de plante şi animale.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.