“Minunea” de la Holdea – copiii au scăpat de şcoala din container

Micuţii din satul hunedorean Holdea au, în sfârşit, parte de o şcoală în toată puterea cuvântului. De câteva săptămâni au scăpat de chinurile orelor ţinute într-un container metalic. Mediatizarea cazului descoperit de REPLICA nu a rămas fără efecte. În timp ce, începând din toamna trecută, mai marii învăţământului din zonă au decis să mute copiii de clasa a IV-a la Şcoala din Ohaba, pentru a le lăsa loc mai mult celor mici, Europa FM s-a implicat în rezolvarea problemei. Postul de radio a apelat la ajutorul mai multor sponsori, a procurat şi transportat materialele de construcţii necesare şi a obligat, astfel, autorităţile locale să se implice mai mult.

Şcoala nouă din Holdea

În toamna lui 2010, REPLICA vă prezenta un caz ruşinos pentru România mileniului lll: în satul Holdea, comuna Lăpugiu de Jos, nouă copii învăţau într-o şcoală amenajată într-un modul metalic. Practic, era vorba de un container lung de cinci metri, lat de trei şi înalt de doi. Fără geamuri suficient de mari, fără toaletă şi, mai ales, fără spaţiu suficient. Nu rare erau momentele din zi în care învăţătoarea era nevoită să stea doar în picioare pentru ca micuţii să poată ajunge la tablă.

Şcoala din Holdea dispăruse, din lipsă de copii, la mijlocul anilor ‘90. După 2000, în Holdea au reapărut micuţi care trebuiau trimişi la şcoală. Sătui să-i ducă pe jos 12 kilometri în fiecare zi până la vreo şcoală din satele vecine, părinţii i-au cerut insistent primarului o soluţie. Au fost de acord şi cu rezolvarea provizorie: un container metalic în care să se amenajeze o sală de clasă, pe ideea că, decât deloc, e bine şi-aşa. În 2008, Şcoala primară din Holdea a fost redeschisă în paralelipipedul de metal. Vechea şcoală era în paragină şi avea nevoie de bani mulţi pentru a redeveni utilizabilă.

Mai bine mai târziu

De fapt, vechea şcoală a şi fost demolată în vara anului trecut. În august 2013 aici au apărut şi camioanele cu materiale de construcţii oferite de sponsorii campaniei Europa FM “Nu eşti singur pe lume”. Realizatorii postului se declarau atunci impresionaţi de faptul că, spre deosebire de mulţi alţi români, localnicii din Holdea nu s-au mulţumit să se lamenteze şi să stea cu mâinile în sân, ci au găsit o soluţie pentru copiii lor amenajând o şcoală într-un modul metalic. Lucrările de construcţie au durat mai mult decât anunţa iniţial primarul comunei, Alin Chiorean, care spera ca totul să fie gata până la 1 octombrie. Abia la 1 februarie micuţii s-au putut muta în noua şcoală, însă inaugurarea oficială s-a făcut abia săptămâna trecută.

În toamna anului trecut, primarul comunei Lăpugiu declara: “Dacă nu ar fi venit iniţiativa Europa FM, în mod aproape sigur, până în 2016 n-aş fi găsit banii necesari ridicării unei şcoli în satul Holdea”. Acum declaraţia sa e uşor diferită: “S-ar fi făcut şcoală la Holdea şi fără acest ajutor, dar nu într-un timp atât de scurt. Mulţumesc însă presei, care a mediatizat acest caz, şi, mai ales, domnilor de la Europa FM care ne-au ajutat enorm, sprijinul lor şi al sponsorilor campaniei constituind jumătate din efortul necesar ridicării şcolii”. Primăria a contribuit cu mâna de lucru şi proiectul necesar. Clădirea urmează să fie extinsă prin ridicarea unei mici săli multifuncţionale.

O clasă de două ori mai mare

După opt ani în care s-au chinuit într-un container, copiii din Holdea au parte de o sală de clasă adevărată

“O clasă mai mare”, “un robinet cu apă”, “o toaletă mai bună decât cea din curte”, “un mic teren de fotbal”, spuneau copiii de la şcoala din Holdea că îşi doresc pe vremea în care învăţau în containerul alb amplasat în mijlocul satului. Cu excepţia terenului de fotbal, toate dorinţele li s-au împlinit. Sala de clasă este de două ori mai mare decât suprafaţa modulului metalic. Clădirea are şi un hol, un birou pentru dascăl şi trei toalete funcţionale: una pentru băieţi, alta pentru fete şi încă una pentru personalul şcolii. Un spaţiu din clădire, cu intrare separată, este rezervat unui eventual magazin sătesc (dacă vreun privat va fi vreodată interesat de o asemenea investiţie). La capătul opus sălii de clasă, uşa holului duce spre nicăieri. Aici ar urma ca Primăria să amenajeze, de fapt, sala multifuncţională de care vorbeşte şi primarul Alin Chiorean.

Vechea “sală de clasă” din container era şi ea îngrijită şi clăduroasă, însă nu se compară cu cea nouă. Doar ferestrele de aici sunt de două ori mai mari decât în vechea “şcoală”. “Mai mereu eram nevoiţi să stăm cu neoanele aprinse. Când era vreme bună afară mai deschideam uşa, să avem mai multă lumină naturală. Acum nu mai e nevoie de asemenea soluţii, din fericire”, spune Cristina Nicula, învăţătoarea din Holdea. “Nici nu se compară condiţiile de acum cu cele din vechea şcoală. Mediul de lucru este foarte important pentru cei mici. Spaţiul pe care îl avem la dispoziţie este mai mult decât suficient. Doar o tablă nouă ne-ar mai trebui, pentru că încă o folosim pe cea veche, din container. Dar o să rezolvăm cumva şi problema asta. Încă suntem în situaţia unei familii recent mutate într-o casă nouă şi mult mai mare”, adaugă dăscăliţa.

După opt ani de la reluarea cursurilor primare, în Holdea există o şcoală adevărată, cu o sală de clasă în care e destul loc pe pereţi pentru planşe explicative, cu grupuri sanitare în clădire, cu destul loc pentru ca ghiozdanele micuţilor să nu mai stea pe jos.

Povestea Şcolii “Remus Suciu”

Aţi citit de mai multe ori despre problema de la Holdea, în paginile săptămânalului REPLICA. Avem obiceiul să urmărim, în timp, subiectele importante. Asta pentru că nu ne mulţumim doar cu “performanţe” superficiale. Chiar ne dorim ca o problemă semnalată să îşi găsească o rezolvare! Povestea de la Holdea reprezintă pentru noi o mulţumire de ordin profesional, dar mai ales sufletesc, aşa că, am decis că ar fi bine să vă mărturisim şi cum a apărut ea.

Era iulie 2010. Eu şi colegul meu, fotoreporterul Remus Suciu, ne-am hotărât să arătăm cititorilor noştri cât de eterogen este, de fapt, judeţul Hunedoara, prin a prezenta câte un reportaj din fiecare extremitate geografică locuită a sa. În prima parte a acelei zile urcaserăm la Ruseşti, până aproape de Muntele Găina. Până să ajungem din nou la Deva făcuserăm 250 de kilometri. Era deja vreo patru, la amiază. Noroc că era o zi lungă de vară. Încă 120 de kilometri dus – întors până la Holdea mai puteam face. Aproape de seară am ajuns într-un sat pe cât de amorţit, pe atât de frumos. Ajungem în centrul satului. Un container mare şi alb stă cu lacătul pus pe uşă lângă un stâlp de curent. “Or fi lucrat ăştia de la ENEL pe-aici”, îmi zic şi-mi văd de treabă. Vorbesc cu unul, doi, trei, cinci localnici, ajungând mai la marginea satului. Remus se plictiseşte şi se-ntoarce la maşină. Intră în vorbă cu un puşti curios. Nu mai văzuse până atunci “pe viu” vreo maşină de la “televiziune” – aşa credea el. Povestesc ei ce povestesc, iar la un moment dat fotoreporterul îl întreabă pe puşti “Da-n containerul ăsta ce e?”. “Aici e şcoala!”, zice prichindelul. “Poftim?!”. “Da, aici mergem noi la şcoală”.

După opt ani în care s-au chinuit într-un container, copiii din Holdea au parte de o sală de clasă adevărată

Mă-ntorc de la interviul cu bătrânii satului, iar Remus îmi dă vestea: “Bă. Fii atent! Cică aici, în container, e şcoală”. Ne uităm pe una dintre ferestrele mici ale modulului metalic şi zărim o tablă şi câteva mese cu scaune. Copilul nu ne minţise. Nici nu avea de ce. Tragem o liniuţă pe ultima pagină a agendei, iar pe 15 septembrie, la ora 12:00 revenim la Holdea. Aici prima zi de şcoală nu fost deloc fastuoasă. Câteva bomboane pe mesele din clasă, un mesaj de bun venit pe tablă şi cam atât. Fără discursuri, fără festivităţi.

A urmat reportajul. La câteva ore de la publicare au început şi telefoanele de la colegii de breaslă care mă întrebau cum se ajunge la Holdea. Vreme de două-trei zile, micuţul sat de la extremitatea vestică a judeţului a devenit vedeta jurnalelor de ştiri. Apoi s-a aşternut iar liniştea. A mai trecut un an, am revenit cu subiectul. A trecut al doilea an. Iarăşi am adus aminte de cazul Holdea. La fel a făcut şi o parte a presei. Asta până când o campanie socială derulată de unul dintre cele mai puternice posturi radio din ţară a ales Holdea ca “ţintă” beneficiară.

Revenind la începuturi: dacă Remus Suciu nu era Remus Suciu (adică, la un moment dat al documentării să se plictisească şi să o ia la pas pentru alte fotografii şi să mai intre în vorbă cu cei pe care-i întâlneşte), la Holdea s-ar fi învăţat carte şi acum într-un container de metal. În numele copiilor din Holdea, eu îi mulţumesc colegului meu cu o glumă: şcoala asta ar trebui să se numească “Şcoala Remus Suciu”.