Un inginer silvic, autor al mai multor volume, spune că a găsit mărturii pentru a susţine că uraniul folosit la fabricarea primelor bombe provine din judeţul Hunedoara, mai precis, din zona Băiţa. Scriitorul este convins acum că viaductul care susţinea linia ferată la trecerea peste Valea Luncoiului de la Luncoiu a fost construit de nemţi tocmai pentru că aceştia intenţionau să-l folosească la transportarea uraniului.
Ioan Costea crede că linia ferată construită de nemţi de la Brad până la Deva avea ca scop ascuns transportarea uraniului găsit în zona Băiţa
Viaductul de cale ferată are infrastructura de boltă din beton armat, la fel ca fundaţia directă de beton armat, deschiderea este de 8×23,5 m, are o lungime de 188 metri şi este construit în 1943. Viaductul este aşezat într-o curbă cu raza de 300 de metri. Ioan Costea este convins că cele două poduri din comuna Luncoiu de Jos au fost construite de nemţi după ce au identificat sursa de uraniu. “Eu am descoperit dovezi şi mărturii despre exploatarea uraniului de către nemţi în perioada Primului Război Mondial. Nu vreau să supăr inginerii minieri, vreau să precizez că este vorba de extracţii de uraniu, nu de exploatările clasice pe care le ştim noi. Se pare că s-a extras uraniu din Biharia, din zona Băiţa, şi a fost transportat de soldaţii nemţii cu rucsacuri plumbuite înspre Bulzeşti şi după aceea la Brad, unde au fost preluate de SS şi duse spre Viena, la laboratoarele de acolo. Bănuim că acolo s-a stabilit puritatea. Eu nu mă pricep la uraniu, nici nu vreau, nu am habar de fuziune sau fisiune, le confund tot timpul, dar pentru mine este important să se ştie că acest uraniu a ajuns la nemţi din zona noastră. În baza teoriilor recente, cum că nemţii ar fi pregătit prima bombă atomică şi că n-ar fi folosit-o, vine acum şi această teorie pe care eu am tratat-o în cartea „Uraniul primelor bombe”. Cert este că s-a descoperit uraniu şi a fost exploatat de nemţi. Chiar şi geologii români, în nişte rapoarte, spun că nemţii au localizat zona Băiţa – Plai din Biharia, dar că nu au exploatat uraniu. Ei bine, eu vin cu argumente şi zic că nu s-a făcut o exploatare în sensul clasic al cuvântului, dar au făcut prospecţiuni şi au extras uraniu probabil aşa cum se extrăgea aurul de la Roşia. Probabil că au scos suficient pentru a face o bombă”, spune Ioan Costea. Autorul este inginer silvic, are 55 de ani şi trăieşte în Câmpeni. Prima sa carte se numeşte „Capitalizarea Pădurilor”, urmată de „Misteriile Horii” şi „Uraniul primelor bombe”.
“Bomba lui Hitler”
Ioan Costea crede că linia ferată construită de nemţi de la Brad până la Deva avea ca scop ascuns transportarea uraniului găsit în zona Băiţa
“Eu vă spun de la început că resping orice apreciere referitoare la caracterul istoric sau ştiinţific al acestei cărţi. Această carte nu este nicio carte de istorie şi nicio carte de ştiinţă; este o carte pe care am scris-o pentru că am descoperit ceva, este o carte cu concluzii…”, scrie Costea. Autorul spune că a dat peste această teorie întâmplător, în timp ce făcea cercetări despre crimele comuniştilor în Munţii Apuseni: “Toată cartea porneşte de la o chestiune care m-a sensibilizat pe mine, este vorba de un unchi al meu, Mateş Samson, care a fost împuşcat în faţa casei, în sâmbăta de Înviere, în 1945. Casa a fost înconjurată de 20 de soldaţi ruşi, împreună cu localnici moţi. El se ducea spre biserică pentru că venise rândul lui să ducă ceea ce trebuie dus înainte la biserică. A fost împuşcat în faţa familiei, în faţa celor şase copii. Dumnezeu era plecat de acasă în momentul acela”. Autorul arată că ziarul
“Corriere della Sera” scria, în 2005, că în volumul „Bomba lui Hitler” apăreau o mulţime de indicii care ar putea conduce la concluzia că naziştii au avut la dispoziţie un fel de arme nucleare. Ei le-ar fi experimentat în octombrie 1944 şi în martie 1945. Se pare că detonările au fost urmate de „valuri de vânt ca nişte şocuri de presiune”. Istoricul german scrie şi despre un reactor nuclear lângă Berlin, care susţine că nemţii au ajuns departe în domeniul uraniului: „Cercetarea germană în domeniul uraniului a mers mai departe decât ne-am putea noi gândi […] cu toate acestea nu ar fi fost vorba despre o bombă atomică […] nu am auzit niciodată vorbindu-se de aşa ceva, fiindcă a fost implicat doar un grup mic de oameni de ştiinţă, legaţi de SS”. Producţia armelor atomice ar fi fost cunoscută doar de Himmler, iar documentele referitoare la aceste arme ar fi fost capturate de aliaţi în al Doilea Război Mondial.
Uraniul moţilor, pentru bombe
Autorul localizează: „Prin Biharia înţeleg: Vârful Găina, Curcubăta Mare, Curcubăta Mică, Piatra Grăitoare, Vârful Ţapu, Vârtop, Băiţa Plai, Arieşeni şi Avram Iancu”. De fapt, autorul recunoaşte că, la începutul cercetării, căuta alte informaţii: „Tot căutând informaţii oficiale care să arate, aşa cum ar fi de aşteptat, că sovieticii au început exploatarea uraniului românesc […] nu mică mi-a fost mirarea să descopăr că Hitler a fost primul care a început exploatarea uraniului în munţii moţilor. Am aflat că naziştii lui Himmler au folosit o parte a acestui uraniu la construirea câtorva „arme atomice”, scrie Ioan Costea, după care lansează o teorie mai îndrăzneaţă: „Cealaltă parte a uraniului moţilor a ajuns în posesia statului american. Din acest uraniu, dăruit de nazişti, americanii au făcut acele bombe pe care le-au slobozit asupra Japoniei”. Scriitorul vorbeşte cu bătrânii şi o întâlneşte pe Sabina Paşca, căsătorită cu un fost activist de partid şi primar în Arieşeni în 1959. Ea i-a povestit cum în 1937-1938: „oamenii din Arieşeni mergeau la lucru la Băiţa Plai cu caii, pe la Colibiţă, pe un drum de picior. […] aveam cel mult şapte ani, nu mersesem la şcoală”. Sabina ştie că oamenii din Arieşeni spuneau ce exploatau ei la Băiţa Plai: „un fel de praf de puşcă, care-i mai scump decât aurul” şi că „O mână de praf de puşcă de la Băiţa face cât patru mâini de aur”. În 2012, autorul află de la Gheorge Trifon din Vidrişoara că: „În 1955, am fost plătit de un ofiţer rus să întocmim o reţea de 100/100 m pentru detectarea uraniului pe versantul Râului Arieş – Muntele Biharia. Eram dotat cu o crosă pe care o târam după mine, în faţă purtam o aparatură într-o raniţă, iar la urechi aveam căşti […] Ştiu că odată ce am ajuns pe Biharia toate aparatele s-au ars din cauza concentraţiei mari de uraniu”, iar bărbatul şi-a amintit: „Îţi pot spune cu certitudine că atât harta, cât şi aparatura erau nemţeşti (…
Reţin foarte bine aceste aspecte deoarece harta era foarte amănunţită, erau trecute toate pâraiele, oricât ar fi fost de mici, iar pe aparatură m-am uitat cu foarte mare atenţie şi am văzut scrisul nemţesc”.
Poduri pentru exploatarea uraniului
Lorant Kopeneţ din Abrud i-a mărturisit şi el autorului că tatăl său i-a povestit cum nemţii au făcut prospecţiuni în Munţii Apuseni în vederea exploatării uraniului: „Kopeneţ senior a fost director la exploatările miniere de la Baia de Arieş […] ştie că soldaţii nemţi au transportat uraniul obţiunut din prospecţiunile efectuate în Munţii Apuseni (Avram Iancu, Biharea, Băiţa Plai) la Brad […] Kopeneţ senior mai ştie că uraniul din acele prospecţiuni a fost transportat într-un fel de caserole de plumb, care arătau ca nişte raniţe placate cu plumb, pentru a preveni iradierea”. Autorul ajunge astfel la concluzia că podurile de la Luncoiu au fost construite tocmai pentru a ajuta la transportarea uraniului: „Este vorba de podurile de la Luncoiu, atât de puternice, atât de frumoase şi trainice, chiar şi acum se văd urmele scândurilor pe ele. Sunt făcute de nemţi, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi scopul lor a fost clar: nemţii le-au făcut să transporte uraniu. Sunt şi două tuneluri tot pentru asta construite. Sunt rezistente, pentru că ele trebuiau să reziste unui transport continuu”, explică Ioan Costea. Potrivit istoricilor, între anii 1941-1944 s-au executat tronsoanele Mintia – Viaductul Stoeneasa şi Brad – Viaductul Luncoiu, unde s-au realizat lucrări importante precum halta Brad, staţia Valea Izvoarelor, viaductul Gura Rizii/Brad, lung de 216 m, cu opt bolţi din beton armat, viaductul Cernele, staţia Dealul Fetii, podul metalic Dealul Fetii, pe care linia urcă având o pantă de 22 la mie, pasarela/viaductul Luncoiu de Sus, tunelul Mic – lung de 216 m şi terminat în 1943 – şi tunelul Mare – lung de 352 m şi terminat în 1945. Viaductul, care trece peste DN 76, susţinea linia ferată la trecerea peste Valea Luncoiului. La construcţia acestei linii au lucrat, între anii 1941-1944, şi 1.000 de prizonieri de război sovietici şi 700 de evrei, potrivit volumului “Mica Monografie a CFR – Regionala Timişoara”. Deşi calea ferată Deva – Brad nu mai este folosită de mai bine de un deceniu, structura de rezistenţă construită pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-a păstrat excelent.
Mă numesc Costea Ioan, sunt autorul cărţii atât de bine sintetizată de Oana. Deoarece pentru finalizarea volumului II încă mai am nevoie de nişte inserţii, mă interesează orice informaţie, în special de la oamenii de peste 80 ani.
Mulţumesc Oana!
Eu sunt Costea Ioan, mai jos voi începe a reda fragmente din acţiunile pentru obţinerea uraniului din Arieşeni. Încep cu preotul Todea Viorel din Arieşeni, care, deşi a fost mai mereu închis, a constituit tot timpul motorul luptei împotriva comuniştilor şi a recuperării uraniului din mâinile sovieticilor. Am găsit o poză în care Todea Viorel apare ărintre mai mulţi preoţi cu un aparat foto în mână. Redau continuarea:
Apropo de aparatul foto din mâinile preotului Todea Viore, iată ce mărturii a cules dl. Ion Lucian în Zăcăminte strategice, Vol I, pg. 23:
„Teritoriul minier a fost „ciuruit” de galerii, foraje şi abataje, dar prin 1957 a avut loc ultima puşcare masivă în obiectivul 2, în baza unui proiect întocmit de inginerul Magda Ioan. Atunci, în galeria din carieră s-au introdus „3 vagoane de dinamită”, s-a aruncat în aer un munte şi s-a cutremurat ţinutul Bihorului la declanşarea exploziei spectaculoase şi strict secrete. Participanţii au privit şi fotografiat evenimentul de pe alt munte, iar comisia a constatat reuşita operaţiunii.
La scurtă vreme, conducerea de la Direcţia H, respectiv inginerul Ţurcanu Boris a primit o revistă de specialitate din Elveţia, unde au apărut imagini cu puşcarea masivă. Atunci Mănescu Dumitru, şeful Direcţiei Metale Rare din MAI, coleg cu Ţurcanu, a demarat o anchetă şi la examinarea filmelor din aparate a dispărut orice dilemă cu privire la autorul fotografiei, iar după unu sau doi ani s-a ajuns la concluzia că în zonă a acţionat un „spion american” sau aflat în slujba serviciilor secrete americane, care a realizat pozele de pe o înălţime situată în apropiere de carieră, dar în afara perimetrului supravegheat de militari”, pg. 23.
Cine credeţi că a făcut acele poze ale exploziei ajunse în posesia CIA şi apoi în revista din Elveţia? Eram copil în Arieşeni prin 1966: trebuia să vină cineva din Câmpeni să ne facă poze, de aceea sunt convins că numai preotului Todea Viorel a avut aparat foto în 1957. Din mărturiile culese de dl. Ion Lucian deduc că în 1959 Securitatea şi KGB au aflat pe cel care făcuse acele poze ale detonării Bihariei. Să fie o simplă coincidenţă faptul că preotul Todea Viorel a fost arestat, a doua oară, tocmai în 1959! Cineva din Arieşeni mi-a spus că atunci când a fost arestat Viorel era pe un cal şarg, „fain cal”.
– Unde te ducem nu-ţi trebuie cal, i-au spus securiştii.
A fost eliberat numai în 1964.
Cel care a făcut pozele care au ajuns la CIA trebuie să fi ştiut foarte bine Munţii Bihariei; preotul Todea Viorel a avut grijă să ne lase o poezie intitulată Satul meu:
„Munţii noştri au în sine
Galerii adânci şi mine
Mine cu renume straniu
Fiindcă poartă-n sân uraniu” (!)
Preotul Todea Viorel coresponda intens cu Felicia Antip, care a lucrat în oficinele spionajului evreiesc Agerpres şi Lumea. A avut mai multe canale prin care putea să comunice către CIA sau către Valerian Trifa, Episcopul românilor ortodocşi din SUA.
Coincidenţele sunt prea multe şi pentru un om normal, dapăi pentru mine!
Observaţi hotărârea şi determinarea înnăscute în preotul Todea Viorel (din poze); acestea au fost cele care au tras şi au împins la o luptă organizată în munţii moţilor. Exemplul de curaj al acestui om i-a obligat pe toţi preoţii din moţime să facă ceva pentru „mântuirea neamului românesc”. Fără Viorel moţii nu ar fi avut cum să spună că au făcut ceva sub sovietici. Cu el, cu Todea Viorel, altfel pot moţii să stea de vorbă … cu restul românilor! Să le bată obrazul: vedeţi că s-a putut!
Capacitatea organizatorică nu i-a lipsit lui Viorel. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească. Şi adunarea preoţilor din această poză, din 1971, i s-a datorat tot preotului Todea Viorel. Pot fi identificaţi următorii: ÎPS Mitropolitul de Sibiu Nicolae Mladin, PS Episcop de Alba Emilian Birdaş, preotul Trifon din Abrud (primul din dreapta).
În anul 1976, preotul Todea Viorel l-a întâmpinat în Arieşeni pe Episcopul Emilian Birdaş cu şase cai albi şi cu tulnicărese … în ciuda activului de partid.
Revolta de la Beliş a fost condusă în teren de primarul comunist Vancu (Nicola Gheorghe) din Comuna Horea (fostă Arada). La revolta de la Beliş, despre care s-a scris foarte puţin, au participat cca 10000 de oameni, munteni, numiţi moţi (în vechime purtau părul legat într-o meşă, ca un moţ).
Revolta de la Beliş din 1951 a fost un act de sabotaj condus de CIA, sprijinit de evreii din Securitate şi din partid. S-a ajuns la revolta de la Beliş prin amăgirea muntenilor. Comercianţii evrei şi-au dorit ca lemnul exploatat de moţi să nu mai curgă spre URSS. Comercianţii evrei din Câmpeni, Cluj, Turda, Călăţele şi Huedin, împreună cu evreii din Securitate şi din partid au intenţionat să treacă la o economie de piaţă, să înlăture comunismul stalinist. Mobilul evreilor comercianţi din Munţii Apuseni a fost lemnul pădurilor din munţii moţilor, care ajungea la ruşi! Cu acel lemn i-au amăgit şi i-au mobilizat pe moţi iar guvernul român a fost imobilizat prin intermediul fostei cominterniste Ana Pauker.
Pentru a demonstra că lucrurile au stat aşa cum spun eu, a trebuit să demonstrez că:
– în moţime au activat din vechime comercianţi evrei,
– că aceşti comercianţi evrei l-au racolat pe Vancu ca să îi ajute pe evreii din kgb care au fost trimişi de Beria să caute uraniu în munţii moţilor,
– că Ana Pauker nu a fost o comunistă fanatică, aşa cum este prezentată,
– că acei comunişti, care ne sunt prezentaţi ca fanatici, au fost de fapt nişte escroci,
– că Stalin a devenit antisionist dar că niciodată Stalin nu a fost antisemit,
– că Stalin i-a epurat din partid şi din administraţie pe evreii sionişti care trădaseră comunismul, (re)raliindu-se la valorile „economiei de piaţă socialiste” ,
– că evreii sionişti au complotat pentru lichidarea lui Stalin şi că le-a reuşit prin Beria,
– că Beria a fost lichidat la rândul lui de kaghebiştii naţionalişti ai lui Hruşciov. De ce? Pentru că Beria a intenţionat să treacă la „o economie de piaţă socialistă”.
Cartea lui Pavel Sudoplatov, adjunctul lui Beria, Misiuni Secrete, apărută recent în România, m-a ajutat enorm. Sudoplatov scrie despre Elisabeta Zarubina, verişoara Anei Pauker, kaghebista din SUA. În timp ce Zarubina îi „vrăjea” pe Oppenheimer şi pe Bohr în SUA, verişoara ei, kaghebista Ana Pauker, se „îngrijea” de Roosevelt, în ambasada sovietică de la Teheran (1943). Cele două verişoare erau subordonatele lui Beria, care a fost la Teheran odată cu Ana şi care a fost însărcinat de Stalin să realizeze prima bombă atomică.
Revolta de la Beliş şi alte fapte ale lui Vancu, care a câştigat simpatia şi încrederea evreilor – pe care le dezvolt în carte – demonstrează că grupul Anei Pauker nu a fost numai deviaţionist ci a intenţionat la Beliş în 1951 ceva mai mult: ceea ce se va petrece în 1989. Ce anume? Înlăturarea comunismului şi instaurarea unei „economii de piaţă socialiste”. De ce? Ca să poată consuma liberi ceea ce adunaseră de la „spoliatori”, să poată face aliş-veriş. Faţă de argumentele din carte, acum redau faptul că liderii importanţi din 1989 – care voiau o economie de piaţă socialistă – provin din pepinierele Anei Pauker:
– cominternişti sau urmaşi ai cominterniştilor: Iliescu, Roman, Sergiu Nicolaescu, Silviu Brucan, Gogu Rădulescu, şa,
– şi năimiţi, racolaţi, îmbrobodiţi, amăgiţi de Cominternişti: 80% din cei de la radio Europa Liberă, Augustin Buzura, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Ion Caramitru, şa.
Cum şi de ce s-au transformat evreii care au creat socialismul în simpatizanţi ai economiei de piaţă sau în capitalişti sadea? Faţă de răspunsurile din teoriile consacrate iată încă o ipoteză: aducerea spionilor kaghebişti din SUA şi apoi trecerea lor pe linie moartă i-au creat lui Stalin doi duşmani; evreii repatriaţi în URSS s-au solidarizat cu evreii socialişti şi sionişti din SUA. Adusă în pripă din URSS, kaghebista Elisabeta Zarubina s-a solidarizat cu Ana Pauker şi împreună cu Beria şi cu alţi evrei l-au otrăvit pe Stalin! Cu walfarină.
Evreii sionişti (naţionalişti) au vrut să îl lichideze pe Stalin şi să înlocuiască conducerea stalinistă din toate ţările satelit. Nu au reuşit în 1950-1953! Nu au reuşit nici în 1956, nici în 1968! Dar au reuşit în 1989. De aceea eu susţin că – mică, aşa cum pare la prima impresie -, totuşi, revolta de la Beliş din 1951 se înscrie în salba încercărilor evreilor sionişti de a se scăpa pe nevăzute de comunismul pe care tot ei îl creaseră. Efortul făcut de evrei pentru a nu se vedea că tocmai ei au fost şi cei care au creat Comunismul a fost mult prea mare; acest efort colosal a adus dificultăţi şi … întârzierea înlăturării Comunismului. În rest se poate spune că până la urmă le-a reuşit. Nu aş vrea să se înţeleagă că evreii au regretat că au creat Comunismul. Nu! Creatorii Comunismului au ştiut încă de la creare că tot ei îi vor fi groparii. Se pune fireasca întrebare: de ce l-au mai făcut dacă tot au vrut să îl distrugă!? Pentru că prin Comunism ei şi-au legitimat haiduciile; adică furtul, adică naţionalizările, devalizările! A fost un gheşeft la nivel Mondial! De aceea pot să spun că creatorii Comunismului au fost nişte escroci şi nu nişte fanatici! Nu îţi trebuie prea multă inteligenţă ca să constaţi că astfel de fapte, astfel de gânduri şi astfel de planuri nu au viitor şi nici prea multă capacitate de analiză ca să vezi că de-a lungul timpului astfel de fapte s-au repetat aşa cum s-au repetat şi … holocausturile. Şi conspiraţiile: Expulzarea din Spania din 1492, Pearl Harbour, Turnurile gemene, etc.
Această carte este şi un demers către evreii înţelepţi să controleze repetitivele apucături ale coetnicilor care au condus neevreii la mizerie, lumea în războaie mondiale şi în minciună, evreimea în holocausturi şi, în final, întreaga omenire în coşmaruri!
OPRIŢI-I!
Că ne jignesc inteligenţa, că ne scot din sărite, că ne aduc la disperare!
Preoţii de pe Arieşuri erau din aceeaşi generaţie sau din generaţii foarte apropiate de generaţia preotului Trifa Valerian; neîndoielnic ei se cunoşteau foarte bine. Preotul Trifa Valerian (Viorel) a fost moţul care a coordonat demonstraţia studenţilor premergătoare revoltei legionare din ianuarie 1941. Eu cred că Valerian Trifa a fost chemat din SUA să dea greutate şi să coordoneze şi revolta de la Beliş prin Leon Şuşman, prin preotul din Gârda Todea Aurel (Lelu), prin Vancu din Arada, prin tatăl său Dionisie Trifa din Bistra. După revolta de la Beliş, Dionisie Trifa a fost deportat în Bărăgan împreună cu doi moţi din Horea (Arada), vecini cu Vancu). Grupul constituit din Trifa Valerian (Viorel), fostul ofiţer SS Otto von Bolschwing şi aromânul Constantin Papanace, a funcţionat pentru a controla exploatarea eficientă şi semiclandestină a uraniului din Băiţa încă de pe vremea lui Himmler. Speculându-i-se sentimentele anticomuniste, – acest grup, de o consecvenţă exemplară împotriva comunismului, a fost preluat de CIA pentru a-i împiedica pe sovietici să exploateze sistematic uraniul din Băiţa-Biharia. CIA i-a sprijinit prin grupul celor trei din guvernul românesc (Ana Pauker, Teo, Luca) şi prin legionari, adică prin partizanii reactivaţi la auzul că pot fi de folos sub mai vechii lor camarazi: Trifa, Papanace şi Şuşman. Este firesc ca şi preoţii din moţime – mai toţi fiind anticomunişti, legionari sau cu simpatii germane – să participe cu mai mare entuziasm la revolta de la Beliş atunci când au auzit de implicarea episcopului Trifa. Implicarea foştilor legionari în revolta de la Beliş este indiscutabilă. Legionarii deveniseră partizani. Leon Şuşman a ajuns omul CIA şi coordonatorul partizanilor paraşutişti şi, deci, ai liderilor revoltei din Beliş. Planul lor a fost ca după ce moţii vor fi prostiţi să se adune la Beliş (pe motive care-i nemulţumea evident) să fie îndrumaţi spre Cluj şi Huedin-Oradea. Cele două coloane de moţi, pe care „provocatorii” au intenţionat să le transformate în avalanşe pe direcţia Cluj şi Huedin-Oradea, au fost oprite nu de armata care a sosit ci de soluţionarea pe loc a revendicărilor: vă dăm voie să tăiaţi pădure şi vă dăm acte de transport. Spre dezamăgirea legionarilor şi a celor din CIA, cu aceste promisiuni ale comuniştilor s-a cam terminat şi revolta anticomunistă a moţilor în care comercianţii de lemn antebelici, evrei, îşi puseseră mari speranţe.
La Revolta din Beliş au participat moţi din Comunele: Horea, Albac, Gârda de Sus, Scărişoara, Arieşeni, Avram Iancu, Vidra, Vadu Moţilor, Poiana Vadului, Bistra, Beliş, Mărişel, Măguri, Răcătău, Călăţele şi din Oraşul Câmpeni. Deşi în puţinele surse şi mărturii se estimează cifra de 2000 de participanţi, totuşi, eu estimez că au fost cel puţin 10000. Revolta a fost şi este diluată susţinându-se că a fost revendicativă. De parcă au existat oarecând revolte nerevendicative!
Leon Şuşman a fost urmărit de Mihai Patriciu (Weiss), şeful Securităţii din Cluj; există un raport întocmit de Patriciu care redă prezenţa lui Leon Şuşman în aprilie-mai 1945 într-un sat de munte (Poiana Horii-Beliş) împreună cu un general neamţ şi cu un colonel de naţionalitate necunoscută. Prietenia partizanului Leon Şuşman cu Vancu ca şi prezenţa lui Leon Şuşman atât în Germania (nazistă şi apoi americană) cât şi la Băiţa şi la Revolta de la Beliş, sunt fapte care conving că CIA a fost implicată în Revolta anticomunistă de la Beliş prin grupul Anei Pauker. Atât Revolta de la Beliş cât şi Uraniul de la Băiţa au fost de fapt nişte proiecte nu numai concepute şi conturate ci şi începute de SS-ul lui Himmler.
Concluziile din carte primesc tot mai multe confirmări. M-am grăbit să scriu şi mai ales să public cartea pentru ca localnicii încă în viaţă să înţeleagă din cartea mea acţiunile şi demersurile separate: ale paraşutiştilor, ale SS, ale OSS şi ale CIA, ale KGB, ale preoţilor lor, ale partizanilor. Scopul lor principal a fost Uraniu … şi nu politic! Publicând cartea cât mai repede am anticipat că voi afla şi alte mărturii de la moţii încă în viaţă, care o citesc sau care află conţinutul cărţii; mărturii care să ducă la o dezvoltare a volumului II, aflat în faza de culegere. Aşa se face că am obţinut o mulţime de confirmări:
– am aflat (de la Mateş Ioan din Sibiu) că Toluţ (Mateş Gheorghe), un om din Arada care căra peste munţi materialele partizanilor din Arieşeni la Muntele Mare, a fost căinat de arădani: „până şi pământ l-au pus să care-n spate!”. Este lesne de presupus că acel pământ conţinea de fapt probe de uraniu care era dus de Toluţ undeva înspre aerodromurile SS de pe Muntele Mare,
– i-am dus o carte şi Silviei, surorii lui Vancu. Am întrebat-o de fiecare dată dacă cei cinci evrei kaghebişti au căutat uraniu? Silvia nu a recunoscut aproape nimic cu ocazia vizitelor mele anterioare, aşa cum am scris în carte. De această dată, ca prin farmec Silvia a confirmat – imitând tăcută dar imitând „şucar”acele mişcări specifice ale celor care folosesc contoarele de căutare a uraniului – că, cei cinci spioni, evrei din kgb, au căutat uraniu cu contoarele; de faţă au mai fost fiica ei şi Negrea Marcel din Albac,
– mărturii şi confirmări din partea dl. doctor psihiatru Sonea Emil din Aiud: d-lui ştie că viaductele de la Luncoiu au fost construite de nazişti pentru a transporta minereul de uraniu de la Băiţa; „muncitorii care lucrau la finalizarea liniei ferate ştiau acest aspect”. Dl. doctor Sonea Emil a fost medicul echipei care a început în 1980 lucrările de punere în funcţiune, pentru prima dată, a liniei ferate Brad – Deva. Anterior dr. Sonea Emil a fost medic la Râmeţi; a aflat de la localnici că, în perioada în care se construiau viaductele de la Luncoiu – Brad, nemţii exploatau uraniu din satul Cheia; Cheia este un sat aproape inaccesibil. Nemţii au început infrastructura unui drum auto spre satul Cheia: ziduri de sprijin, podeţe, existente chiar şi azi. Nemţii au abandonat lucrarea, transportul uraniului s-a făcut cu caii pe potecile de picior. După nemţi au venit sovieticii care spuneau că exploatează … cuarţ (Sovromcuarţit). Locuitorii satului Cheia s-au împuţinat între timp atât de mult încât se poate spune că satul Cheia a dispărut.
– cartea recentă a d-lui Ion Lucian, inginer minier, Zăcăminte Strategice, Editura Napoca Star, Cluj Napoca, 2013:
– deşi nu direct, se poate deduce lesne din cartea d-lui Ion Lucian că una dintre minele vechi, de dinainte de război, „mina de molibden” a fost exploatată de nemţi şi pentru uraniu (profesorul care a realizat că fotografiile sunt şterse din cauza radiaţiilor a fost închis de sovietici pentru că a spus: „se pare că există uraniu”). Aceste fapte confirmă ceea ce spun eu în carte: deoarece în mina de molibden au lucrat şi naziştii şi deoarece există şi alte zvonuri că naziştii au exploatat (extras) uraniu din Băiţa, înseamnă că naziştii au fost primii care au exploatat sau extras uraniu din Băiţa,
– sovieticii nu l-ar fi închis pe acel profesor dacă spusele lui nu divulgau ceva ce sovieticii ţineau strict secret (asta confirmă ceea ce spun în carte: sovieticii au început exploatarea uraniului de la Băiţa imediat ce au ajuns în România şi Băiţa – 1944 şi nu din 1952, cum se ştie). Cred că măsurile drastice de securitate luate de sovietici la Băiţa au avut ca scop ascunderea nepriceperii şi a incapacităţii lor tehnologice şi organizatorice de a exploata eficient uraniu şi nu necunoaşterii resurselor de uraniu, aşa cum se insinuează,
– prin 1953-1954 Hruşciov ar fi reproşat românilor că vor să vândă uraniu americanilor . Asta confirmă ceea ce spun în carte: sovieticii ştiau de înţelegerea Anei Pauker cu americanii.
Constat că sunt prea multe confirmări. Mult prea multe. Efortul meu de a le aduce în lumină pentru a confirma cele scrise este fără sens deoarece cele scrise nu au nevoie de alte confirmări. Constat că nici măcar efortul de a ascunde nu a fost făcut de autohtonii (indigenii, arienii, aborigenii) din Securitate şi din partid, constat că autohtonii din Securitate şi partid nu au priceput şi încă nu pricep ce li s-a întâmplat. Este evident că efortul instituţional de a ţine Belişul ascuns a fost îndreptat în primul rând asupra autohtonilor din Securitate şi din partid şi abia apoi asupra noastră. Ca să fie siguri de succesul unui astfel de efort, autohtonii au fost dăscăliţi cum să ne dăscălească. De către cine? De evreii din Securitate şi partid!
Securiştii le-au mai adus un neajuns moţilor: le-au creat imaginea de naţionalişti extremişti, care au ţinut investitorii departe dar care le-a permis securiştilor să devină ei înşişi capitalişti. Să le exploateze şi să le exporte materia primă (pădurile, aurul, etc). Aşa se face că munţii moţilor sunt plini de turnători şi colaboraţionişti şi tot mai goi de resurse.
Pe de altă parte nu mi-e greu deloc să îmi închipui ce au făcut savanţii evrei cu cele două miliarde de dolari alocaţi proiectului Manhattan dacă tot n-au făcut bomba; voi n-aveţi nici un pic de imaginaţie? I-au băgat în „jebe”! Cu o parte au cumpărat tăcerea şi ne-au educat până la ideologizare că Hitler a fost un criminal mai mare decât Statul American. Se poate spune că Hitler a fost un criminal dar nu a fost mai mare decât cei care au aruncat „bombele furate sau obţinute prin furtul uraniului de la nazişti” asupra oraşelor Hiroşima şi Nagasaki. Şi Hitler putea să arunce bombe până în mai 1945! Şi Stalin putea să arunce după 1949. Dar n-au făcut-o, nici Hitler şi nici Stalin! De aceea, cei care au aruncat asupra oraşelor bombe atomice au fost şi au rămas cei mai mari criminali cunoscuţi! Merita să investească o mică parte din miliardele de dolari pentru a ne face să nu ştim cine au fost şi cine sunt. Să-i dezbrăcăm!
Deci, ţările din vechiul lagăr socialist sunt, din 1989, pe mâinile foştilor cominternişti sau ai descendenţilor acestora (evrei oligarhi din fostul KGB sau exponenţi ai fostului Comitet evreiesc antifascist din SUA şi ulterior MONDIAL, evrei angajaţi la ambasade, etc). Toţi aceştia sunt nişte nostalgici faţă de o Crimee evreiască, promisă de Stalin în 1943 acelui Comitet evreiesc antifascist, aşa cum ne dezvăluie Sudoplatov în 1995 (adjunctul lui Beria): Crimeea: O Californie însorită. Crimeea le-a aparţinut de pe vremea regatelor lor antice (Colchidia) până la desfiinţarea Khaganatului (Regatului) Khazar. Crimeea a fost a evreilor khazari dar se prea poate ca la presiunea Comitetului evreiesc antifascist (Mondial), Stalin, englezii şi americanii să le fi dat evreilor – după război, ca putere câştigătoare a războiului – mai mult decât o Crimee: Europa de Est. O recompensă pentru eforturile din război. Însă acest spaţiu (întins) nu a fost şi nu este al evreilor. În carte arăt că Paul Goma s-a alarmat – în circumstanţe suspecte, care frizează oportunismul şi superficialitatea – faţă de o mai veche dorinţă a unor învăţaţi de a crea un stat: Israel European din Galiţia, Slovacia, Maramureş, Bucovina, Moldova, Basarabia, şi o parte a Ucrainei – cu capitala la Lemberg (Lvov). Acest plan menţionat de Paul Goma a existat într-adevăr şi poate că şi includerea ţărilor din estul Europei în lagărul comunist a făcut parte din acest pan, elaborat, aşa cum spuneam, de mai mulţi învăţaţi şi politicieni dar în mai multe etape:
– în secolul XIX de Johan Kaspar Bluntschli (1879), Bernard Stambler şi la Conferinţa de la Berlin (1878),
– în secolul XX de preşedintele SUA Woodrow Wilson.
Viziunea lui Paul Goma este corectă în sine: faptul că mişcările Rusiei din 2014 au început să împlinească planurile menţionate mai sus în timp de Israelul se află în conflict cu palestinienii nu pare a fi o simplă coincidenţă. Le dă de lucru!, cum ar spune-un moţ „oţ”.
“Revolta de la Beliş din 1951 a fost un act de sabotaj condus de CIA, sprijinit de evreii din Securitate şi din partid. S-a ajuns la revolta de la Beliş prin amăgirea muntenilor. Comercianţii evrei şi-au dorit ca lemnul exploatat de moţi să nu mai curgă spre URSS. Comercianţii evrei din Câmpeni, Cluj, Turda, Călăţele şi Huedin, împreună cu evreii din Securitate şi din partid au intenţionat să treacă la o economie de piaţă, să înlăture comunismul stalinist. Mobilul evreilor comercianţi din Munţii Apuseni a fost lemnul pădurilor din munţii moţilor, care ajungea la ruşi! Cu acel lemn i-au amăgit şi i-au mobilizat pe moţi iar guvernul român a fost imobilizat prin intermediul fostei cominterniste Ana Pauker.”
Deci sa intelegem prin asta ca atât comunismul cât si sovromurile, evreii bolsevici gen Hannah Rabinsohn/Ana Pauker si resursle dirijate catre rusia sunt si au fost lucruri cât se poate de sanatoase ? Inseamna ca mentalitatea inca-i la pamânt in tara asta. Iar studiul istoriei praf… de uraniu.
Cum aţi ajuns la o astfel de nedumerire?
Dacă nici prin ceea ce este scris şi nici prin ceea ce vă scriu mai jos nu vă pot clarifica oarecum inerţiile înseamnă că vinovat sunt eu, care nu sunt istoric, pentru că nu pot reda o situaţie şi nu istoricii, care nici măcar nu încearcă. Iat-o:
Faptele oamenilor sunt efectul convingerilor aflate în fibrele cele mai ascunse ale fiinţei lor. Eu sunt convins că Stalin a aderat la mişcarea comunistă deoarece, în fibrele cele mai ascunse ale fiinţei lui, a fost convins că universul cultural al diasporei evreieşti este cel mai compatibil cu caracterul internaţional, universal, al Comunismului (bineînţeles că Stalin a mizat în cucerirea Universului atât pe eficienţa diasporei cât şi pe ascendentul lui evreiesc transmis unuia din fii prin numele „djugasvili). Cu un astfel de gând ascuns este de aşteptat ca naţionalismul să îşi fi făcut loc pe faţă ca duşman al Comunismului. Dacă Cominternismul era considerat de Stalin ca fiind sinteza efortului evreului în special şi a omului în general de a deveni o conştiinţă planetară, fără graniţe, debarasat de naţionalisme, putem spune că Sionismul a fost considerat de Stalin ca fiind un naţionalism evreiesc perfect comparabil cu celelalte naţionalisme. Da, Stalin a fost un duşman al naţionalismului! Deoarece sionismul a fost şi este un naţionalism, Stalin a tratat sionismul şi sioniştii cu aceeaşi duşmănie cu care i-a tratat pe toţi naţionaliştii . Înţelegând într-un final acest aspect, dobândind această înţelegere şi de pe o astfel de poziţie ar trebui să recitiţi ceea ce am scris pentru a înţelege pe deplin de ce s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat în general în perioada 1941-1953 şi în special în perioada 1948-1953.
Cominternul a fost dragostea cea mare a lui Stalin. Am analizat desfiinţarea Cominternului în contextul în care Stalin a văzut oportunitatea obţinerii simpatiei evreimii financiare din SUA. Stalin a crezut şi a fost lăsat să creadă că – oferindu-şi ţara ca teatru de război – va putea crea un Comintern Mondial prin asimilarea Comitetului Evreiesc Antifascist Mondial. Trebuie foarte bine analizat dacă Stalin a fost constrâns să desfiinţeze Cominternul pentru că numai aşa se putea apropia de SUA sau pentru că, firea lui întortocheată, găsise că, prin desfiinţarea Cominternului, le poate crea evreilor, socialişti şi comunişti din SUA şi de peste tot, acea plajă de pretexte cu ajutorul cărora să îşi poată forţa guvernele să adere la URSS, pe fel de fel de interese, de căi şi de motive. Procedând astfel, Stalin a transferat puterea mondială către evreii universalişti. Procedând astfel Stalin a rămas în perioada războiului şi încă o perioadă după război mai mic chiar şi decât Ana Pauker. După ce s-a întors în România, Ana şi-a permis să vorbească în numele lui. Din aceste cauze dar şi datorită alunecărilor spre sionismul imprimat de fratele ei, Stalin nu a iertat-o niciodată pe Ana. Şovăielile şi ezitările lui Stalin şi Dej de a o lichida pe Ana trebuie văzute în contextul în care cei doi erau conştienţi de puterea Anei, ei ştiau ceea ce vă spun eu, ceea ce nu ştiu istoricii. Credeţi că ar fi avut Dej curajul să nu execute ordinul lui Stalin de a o lichida pe Ana Pauker şi credeţi că ar fi aşteptat Stalin îndeplinirea ordinului din primăvara 1952 până în 1953 (când a fost asasinat)! Le-a fost teamă!
Chiar este atât de greu de priceput din ceea ce am scris că pentru a înţelege cum a fost exploatat uraniu din Băiţa Biharia am fost şi sunt obligat să arăt că exploatarea uraniului de sovietci a început şi s-a făcut în perioada unei repoziţionări a evreimii comuniste: evreimea comunistă a început să încline înspre naţionalismul sionist şi concomitent spre valorile occidentale alese de Statul Israel.
Cred că am scris atât de prost încât am lăsat să se înţeleagă că eu condamn faptul că evreimea comunistă a împiedicat (pe ascuns) exportul de lemn şi de uraniu spre URSS. Eu am constatat, atât am făcut, am constatat ce au făcut.
Nu mă doare deloc faptul că sunteţi intrigat ci mă doare faptul că, tehnic, eu nu reuşesc să vă fac să pricepeţi. Nu ştiu ce să mă fac!
Cu drag Costea Ioan
ÎNCERC SĂ REUŞESC SĂ FIU ŞI MAI CLAR CU O REFORMULARE:
Această carte este şi un demers către evreii înţelepţi să controleze repetitivele apucături ale coetnicilor care au condus neevreii la mizerie, lumea în războaie mondiale şi în minciună, evreimea în holocausturi şi, în final, întreaga omenire în coşmaruri!
OPRIŢI-I!
Că ne jignesc inteligenţa, că ne scot din sărite, că ne aduc la disperare!
Faptele oamenilor sunt efectul convingerilor aflate în fibrele cele mai ascunse ale fiinţei lor. Eu sunt convins că Stalin a aderat la mişcarea comunistă deoarece, în fibrele cele mai ascunse ale fiinţei lui, a fost convins că universul cultural al diasporei evreieşti este cel mai compatibil cu caracterul internaţional, universal, al Comunismului (bineînţeles că Stalin a mizat în comunizarea lumii atât pe eficienţa unei diaspore foarte dispersate în lume cât şi pe ascendentul lui evreiesc, pe care l-a transmis unuia din fii prin numele „Djugasvili). În contraponderea acestor convingeri ascunse, naţionalismul a fost, pentru Stalin, cel mai mare duşman. Comunism versus naţionalism. „Proletari din toate ţările uniţi-vă!” – a fost o lozincă-îndemn comunist care are acest înţeles: lupta împotriva naţionalismului. Dacă Com-internismul era considerat de Stalin ca fiind sinteza efortului evreului în special şi a omului în general de a deveni o conştiinţă planetară, fără graniţe, debarasat de naţionalisme, putem spune că Sionismul a fost considerat de Stalin ca fiind un naţionalism evreiesc perfect comparabil cu celelalte naţionalisme. Fiind convins că evreii sunt incompatibili cu naţionalismul, imediat după crearea Statului Israel, Stalin a fost mai crunt cu sioniştii decât cu ceilalţi naţionalişti . Ca orice tiran, Stalin i-a iubit pe evrei cu pasiunea devoţiunii totale. Dezamăgirea i-a fost pe măsură. Dezamăgirea lui Stalin, creată de sionismul (naţionalismul) evreiesc, reiese şi dintr-o mărturisire nespecifică lui, o mărturisire tulburătoare, pe care i-a făcut-o lui Hruşciov în 04.12.1952: „Sunt terminat! Nu mai am încredere în nimeni! Nici măcar în mine!”. Dezamăgire – dezamăgire dar şi teamă. O teamă cu care nici un istoric nu l-a investit pe Stalin! O teamă al cărei caracter îl putem identifica din caracterul celui căruia i se confesa: ultranaţionalistul Hruşciov. Stalin se adresa omului care niciodată nu a fost capabil să priceapă internaţionalismul comunismului. Hruşciov era un naţionalist rinocerizat, polarizat în urma permanentei lupte cu naţionaliştii ucraineni. Totuşi, de ce credeţi că a apelat Stalin la Hruşciov? Pentru că el, naţionalistul, era alternativa la sionism şi la cominternism? Întâlnirea cu un Hruşciov naţionalist şi inadmisibil de guraliv a fost un avertisment pe care Stalin l-a transmis sioniştilor. A fost o cacealma specifică lui Stalin. Luând acest exemplu de la Stalin, atunci când eu vreau ca satul să afle ceva îi spun „acel secret” celui mai guraliv om pe care îl cunosc, ca şi cum ar fi ceva foarte confidenţial, şi concomitent îl rog, ca pe un om de mare încredere, să nu cumva să mă spună; a doua zi este plin satul, toată lumea ştie! Aceasta-i istoria celebrei confesiuni pe care Stalin a făcut-o lui Hruşciov.
De fapt, Stalin nu a apelat la Hruşciov, Stalin nu l-a apelat pe Hruşciov ca şi pe o alternativă. Apelând la Hruşciov, Stalin le-a indicat evreilor sionişti o alternativă. I-a ameninţat! Hruşciov ne-a redat ce a spus Stalin fără ca Hruşciov să priceapă mai mult, de aceea spusele lui Stalin au fost interpretate de istorici ca semnul unei boli psihice: PARANOIA. Iată că nu a fost paranoia. Paranoia este teama fără motive, iată că Stalin avea motive să-i fie teamă, iată, deci, că Stalin nu a fost paranoic.
Stalin a creat în 1934 Regiunea Evreiască Autonomă Birobidjan. La graniţa cu China. La – 40 grade! Te-apucă râsul. Oare nu cumva Stalin le-a creat evreilor cu predilecţii sioniste un stat în estul extrem al URSS din teamă dar şi din dorinţa de a avea motive să îi îndepărteze de centru pe evreii sionişti. Vrei ţară? Du-te-n est! Dacă Freud a descoperit în Pavel pe omul în stare să creeze o ideologie pentru că era în stare să o răspândească, Stalin – având cunoştinţele şi exemplul de la gimnaziul ortodox – le-a destinat evreilor un pol extrem spre care tot mergând şi de la care tot venind ar fi răspândit, chiar şi fără să vrea, încă o ideologie de sorginte evreiască. Comunismul! O ideologie la fel de evreiască cum a fost creştinismul, o ideologie căreia iată, încă o dată, evreii neagă cu vehemenţă că i-au fost părinţi! De ce? Pentru că nu vor să plătească acea pensie alimentară! De aia!!
Dezamăgirile tiranilor sunt urmate de pasiuni la fel de intense: răzbunarea. Într-un astfel de context trebuie să ne explicăm campania de epurare a evreilor şi nu altfel. Campania stalinistă de după 1948 a fost o campanie antisionistă şi nu o campanie antisemită cum încearcă unii cărturari evrei să inducă sau să producă confuzie cu scopul evident de a-i distanţa pe evrei de crimele pe care Stalin le-a făcut împreună cu nişte evrei escroci (şi nu fanatici) atât până în 1948 cât şi după 1948!
Înţelegând într-un final acest aspect, dobândind această înţelegere şi de pe o astfel de poziţie ar trebui să recitiţi ceea ce am scris pentru a înţelege pe deplin de ce s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat în general în perioada 1941-1953 şi în special în perioada 1948-1953.
Cominternul a fost dragostea cea mare a lui Stalin. În carte am analizat desfiinţarea Cominternului în contextul în care Stalin a văzut oportunitatea obţinerii simpatiei evreimii financiare din SUA. Stalin a crezut şi a fost lăsat să creadă că – oferindu-şi ţara ruinei pe care o aduc operaţiunile de război – va putea crea un Comintern Mondial prin asimilarea Comitetului Evreiesc Antifascist Mondial. Trebuie foarte bine analizat dacă Stalin a desfiinţat Cominternul pentru că:
– s-a simţit constrâns,
– pentru că a considerat că numai aşa se putea apropia de SUA
– sau pentru că, firea lui întortocheată, a găsit că, prin desfiinţarea Cominternului, le poate crea evreilor, socialişti şi comunişti din SUA şi de peste tot, acea plajă de pretexte cu ajutorul cărora să îşi poată forţa guvernele să adere la URSS, pe fel de fel de interese, de căi şi de motive.
Procedând astfel, Stalin a transferat puterea mondială către evreii internaţionalişti. Procedând astfel Stalin a rămas în perioada războiului şi încă o perioadă după război mai mic chiar şi decât com-internista Ana Pauker. Dispun de argumente şi nu de probe care mă fac să cred că Ana Pauker a ajuns la Teheran în preajma lui Roosevelt la solicitarea SUA şi nu prin manevrele lui Stalin, aşa cum ne închipuim. În subsidiar asta dovedeşte că Ana Pauker nu a fost o comunistă fanatică şi, dacă renunţăm să mai creăm perspective pornind de la interesele României, vândută şi atunci şi acum, trebuie să admitem că Ana Pauker a fost investită cu calităţi pe care trebuie să le fi avut; altele decât cele pe care i le-am văzut la pupitru ideologic.
După ce s-a întors în România, Ana şi-a permis să vorbească în numele lui Stalin şi să dea dispoziţii în numele lui Stalin fără să îl consulte în prealabil. Din aceste cauze dar şi datorită alunecărilor spre sionismul imprimat de fratele ei sosit din Israel la Bucureşti, Stalin nu a iertat-o niciodată pe Ana. Şovăielile şi ezitările lui Stalin şi Dej de a o lichida pe Ana trebuie văzute în contextul în care cei doi erau conştienţi de puterea Anei, ei ştiau ceea ce vă spun eu, ceea ce nu ştiu istoricii. Credeţi că ar fi avut Dej curajul să nu execute ordinul lui Stalin de a o lichida pe Ana Pauker şi credeţi că l-ar fi aşteptat Stalin pe Dej ca să-i îndeplinească acest ordin din primăvara 1952 până în primăvara 1953 când a fost asasinat! Le-a fost teamă!
ATAŞEZ UN MATERIAL ŞI MAI INTERESANT, PE CARE ÎL FOLOSESC CA NOTĂ DE SUBSOL ÎN VOLUMUL II:
Iosif Broz Tito, liderul comunist al Iugoslaviei, este cel care a cunoscut bine teama lui Stalin de evreimea sionistă. Tito a speculat-o cu foarte mare abilitate. Iată cum au stat lucrurile: Tito a fost ajutat de Churcill să obţină conducerea Iugoslaviei în pofida regelui Serbiei şi chiar în pofida sprijinului firesc dat regelui Serbiei de Coroana Britanică. Omul de legătură a fost YAROW (1899-1973), celebrul personaj despre care povesteşte Paul Goma în eseul: „Săptămâna roşie 28 iunie-3 iulie sau Basarabia şi Evreii”. Yarow (Bernard) a fost un fost comisar sovietic, evreu, care a ajuns nu se ştie cum în SUA, unde a fost recrutat de OSS (viitorul CIA). OSS (viitorul CIA) i-a încredinţat fostului comisar sovietic Yarow operaţiuni în Marea Britanie, unde a operat la Londra pe linia trasată de Churchill. Se spune că după trei încercări nereuşite efectuate de Stalin pentru a-l lichida pe Tito, acesta din urmă i-ar fi trimis o ameninţare care l-a băgat pe Stalin în sperieţi. La scurt timp de la ultima încercare de a-l lichida pe Tito, Stalin era mort. În biroul lui Stalin s-a găsit şi o ameninţarea a lui Tito: „Aţi trimis aici trei oameni ca să mă ucidă şi toţi trei au fost capturaţi. Dacă nu încetaţi, eu voi trimite la Moscova un singur om şi nu va mai fi nevoie de altul”. După îndelungi căutări am ajuns la concluzia că numai Yarow a putut fi acel personaj de care i-a fost atât de teamă lui Stalin. Nu aş fi atât de sigur de puterea acestui personaj dacă nu aş fi aflat-o de la Paul Goma în eseul „Săptămâna roşie 28 iunie-3 iulie sau Basarabia şi Evreii”. Paul Goma spune că a aflat de puterea lui Yarow, care era mai mare în SUA chiar decât a preşedintelui SUA, de la Noel Bernard. Într-adevăr, Bernard Yarow a devenit din 1957 Senior Prezident of Free Europe Comittee (Direcţa Radio Europa Liberă). Numai că Yarow era mort în anul 1978 cînd Noel Bernard îl ameninţa pe Goma … cu Yarow: „Evreu de-al meu, basarabean de-al dumitale, un tip remarcabil …”. Toate bune numai că în 1978, când se petrece acest fapt, Yarow era mort. De cinci ani! Puterea lui Yarow putea fi cea susţinută de Noel Bernard numai că acesta s-a asigurat că, la o adică, Paul Goma a vorbit de un personaj Yarow care era … cam mort. Mesajul lui Bernard către Paul Goma a fost intermediat prin decedatul Yarow, care a fost, după cum ne asigură Goma, unul dintre protocroniştii evrei care au susţinut că Dacia a fost a evreilor că că Basarabia este pământ evreiesc! Îi reproşez lui Paul Goma superficialitatea, aşa cum am mai spus, pentru că nu s-a interesat mai bine de Yarow, lăsând astfel posibilitatea ca informaţia lui să poată fi trecută în derizoriu. Poate că făcând aceste menţiuni am reuşit ceva!
Sper ca descoperirea puterilor de care s-a bucurat fostul evreu sovietic Yarow în SUA şi în lume să nu umbrească ci să evidenţieze puterea cu care a fost investită kaghebista şi cominternista Ana Pauker de SUA la întâlnirea Roosevelt-Stalin.Churchill de la Teheran – 1943. Că asta am vrut să demonstrez. Concluziile sunt atât de uşor de extras încât consider că este superfluu să mă ocup de ele.
Cu drag Costea Ioan.
POATE CĂ REUŞESC SĂ FIU ŞI MAI CLAR CU RÂNDURILE DE MAI JOS:
Nu pot să nu leg destinul lui Yarow de destinul unui alt mare kaghebist: evreul Henri (Ghenrikh) Iagoda. Iagoda a fost şeful NKVD (viitorul KGB) în perioada 1934-1936. Iagoda a fost îndepărtat în 1936, arestat în 1937 şi lichidat, la ordinele lui Stalin, în 1938.
De-abia descoperirile recente arată că Henri Iagoda a stat în SUA zece ani. La sfatul lui Iagoda, Stalin l-a sprijinit în campanie pe Roosevelt – contra promisiunii că va recunoaşte URSS. Şi Stalin şi Roosevelt şi-au respectat angajamentele în urma cărora între cei doi s-a cimentat o prietenie indestructibilă. Până la moarte.
Sudoplatov, adjunctul lui Beria, vorbeşte despre agenţii kaghebişti trimişi în SUA. Este cert că Iagoda a fost unul din ei. Se ştie că Iagoda a operat prin intermediul hahalerei evreieşti Harrimann, consilierul lui Roosevelt, ambasadorul SUA în URSS şi apoi sfetnicul lui Stalin. Se ştie că Iagoda a ajuns în preajma primei doamne, Eleanor Roosevelt. Marea Curvă!
Ce v-ar convinge să începeţi să faceţi o apropiere în SUA între Iagoda şi Yarow? Oare dacă vă arăt mai multe poze în care „pulosul” Tito se bucură de prezenţa fostei mare curve Eleanor Roosevelt … imediat după otrăvirea lui Stalin?
Dată fiind ceaţa ce încă şede, prea deasă, pe contextul în care Yarow a ajuns în SUA, este puţin probabil ca Yarow să nu fi fost un spion sovietic acoperit. Trimis dinadins de Stalin în URSS, în 1922. Să presupunem că în anul 1934 Yagoda a ajuns din SUA în URSS. Dacă mergem cu zece ani în urmă, găsim că Iagoda ar fi ajuns prin SUA în 1924. Deci, Iagoda şi Yarow au fost în SUA împreună – cel puţin – opt ani. Dacă a fost aşa şi dacă cei doi s-au cunoscut, este imposibil ca Yarow să nu fi fost agent kgb. Când şi de ce a defectat Yarow? După 1938, pentru că Stalin l-a omorât pe Iagoda şi pentru că Yarow era … în SUA. Nici Yarow nu a fost fanatic pe cât a fost de escroc şi de „redutabil”, cum îl descrie Noel Bernard … ca să se întoarcă la glonţul stalinist din ceafă!
Sper ca evidenţierea puterii de care s-a bucurat fostul agent kagebist Yarow în SUA şi în lume să nu umbrească ci să evidenţieze puterea cu care a fost investită kaghebista şi cominternista Ana Pauker de SUA la întâlnirea Roosevelt-Stalin-Churchill de la Teheran din 1943. Că asta am vrut să demonstrez. Concluziile sunt atât de uşor de extras încât consider că este superfluu să mă ocup de ele.
Prin demersurile de mai sus, eu intenţionez să vă conving că aşa cum puterea lui Yarow şi a Anei Pauker au ajuns atât de mari din cauza interesului lui Roosevelt şi Stalin de a obţine puterea nucleară, – cu atât mai mult trebuie să admitem că a fost puterea savanţilor evrei implicaţi în obţinerea puterii nucleare! Cum tupeul Anei Pauker şi a lui Yarow a fost imens,trebuie să vă închipuiţi că nici tupeul savanţilor evrei nu a fost cu nimic mai prejos. Se poate spune că au fost de-a dreptul obraznici. Dacă a fost aşa şi dacă acum ştim înseamnă că şi „cărturarii” care i-au ridicat şi încă îi ridică în slăvi au fost şi sunt la fel. Trebuie să fim pregătiţi să admitem aceste răsturnări de situaţie, altfel eu nu pot avea dreptate în nimic. Că asta-i proba la care mă supun: dacă eu nu pot demonstra escrocheria pusă la cale de savanţii evrei de la Manhattan şi de cărturarii care le-au bătut scamele, înseamnă că nemţii nu au dus uraniu din România (Biharia şi Cheia), că Hitler nu a făcut cele două experimente nucleare, că cele două miliarde de dolari (douăzeci şi cinci de miliarde în echivalentul de azi) au fost folosite de savanţii evrei „ban în dungă” pentru fabricarea puterii nucleare. Dar dacă-i cum spun eu, voi ce părere mai aveţi despre voi şi după ce vi s-a dovedit că aţi creditat nişte escroci de teamă?! Asta m-a convins că nu românii sunt cei mai fricoşi oameni şi că de aceea, din cauza fricii căcăcioase, se pot căţăra nişte escroci în domeniul puterii.
Cu drag Costea Ioan
CE-I SPUNE PĂDUCHELE PURICELUI ZGLOBIU?
Puteţi afla cate ceva despre mine văzând 16 filmuleţe pe Youtoobe cu parola: Ţara moţilor o istorie nescrisă. De asemenea, puteţi afla în săptămânalul hunedorean REPLICA un articol despre ultima mea carte cu intrarea de pe google: URANIU PRIMELOR BOMBE, scrisă în acest an (2014). În această carte arăt că naziştii au dus uraniu din România, în special din zona Băiţa (Biharia) dar am aflat recent ca si din Cheia (Rimetea), de la Cataractele Lotrului (citiţi Trenul negru din Formula As) şi din Ciudanoviţa – Caransebeş. Naziştii le spuneau localnicilor că duceau orice altceva decât uraniu: molibden, cuarţ, piatră de construcţie, aur, cupru etc.
Interesant este că Biharia a deţinut şi încă mai deţine faimosul uraninit (un oxid de uraniu, pechblenda). Se ştie că ruşii, care aveau la finele anului 1944 numai 1 kg de uraniu, au ridicat cu japca din Germania, în perioada apr-iulie 1945, cca 400 tone de uraninit.
Să nu ignorăm uraniul ridicat de americani, care, la rândul lor, au golit de uraniu toată partea Germaniei care le-a revenit. Să ţinem seama şi de faptul ca nemţii au transportat cât au putut uraniu din estul – spre vestul Germaniei, spre zona americană a Germaniei, pentru a se pune bine cu americanii, pentru a-şi salva viaţa … etc. Nu pretind că tot uraninitul din Germania, dus de americani, ruşi şi poate şi britanici sau francezi, ar fi provenit din Romania (putea fi din Cehia, Congo belgian sau din Germania). Important este că cel mai mult uraninit a fost din România şi consider că suntem îndreptăţiţi să aflăm odata cu valoarea exporturilor neplătite şi numele articolelor exportate în perioada nazistă.
Dacă România a exportat uraniu, aşa cum spun eu, poate că nici nu mai avem nevoie de dobânda de 2,5% pentru ca suma de 1,2 miliarde de euro să se transforme, la preţurile de azi, în cei 20 miliarde de euro pe care dl. Radu Golban i-a calculat cu nespusa blândeţe comparativ cu suma pe care ne-au calculat-o suedezii în condiţii asemănătoare.
Nedumerirea d-lui Radu Golban este încântătoare; toţi se uită chiorâş la d-lui iar cei care ar trebui sa îl apere nu o fac deşi ar putea să o facă foarte simplu şi foarte uşor. Nu înţelegeţi de ce! Credeţi că Germania nu va fi spus: tovarăşilor americani, ruşi, britanici şi francezi, ia faceţi bine şi plătiţi românilor ceea ce aţi luat de la noi!?
Deci, d-le Golban, este foarte simplu de ce sunteţi privit urât, de ce vi se fac şicane: pentru că v-aţi făcut dintr-un duşman, care ar fi fost Germania, patru sau chiar cinci duşmani! Şase, cu Romania!! Este amuzant dar este şi absurd! Romania se poartă la porţile Occidentului aşa cum s-a purtat la porţile Orientului: unguios, ploconit şi smerit. Acum, când România ar trebui să ceară – cum n-a putut să ceară niciodată până acum, – tocmai acum face pe sfioasa, pe şantajata, pe ameninţata, pe speriata, pe înfricata, pe îngrozita. De ce? Nu zic că nu ar fi suficientă numai teama de Germania, că ar fi, pentru că conducerii noastre îi este teamă chiar şi de Bercea. Însă, puteţi fi siguri că, pentru ca România să nu ceară o astfel de sumă, acum, în criză, de la Germania, care o poate da, sub presiunea mass-media dezlănţuită de dezvăluirile d-lui Radu Golban, – fi-ţi siguri zic, că cererii îndreptăţite şi legitime a conducerii României i se mai opune cineva de care conducerea României trebuie să ţină seama. Nu este euroscepticism – cum crede dl Radu Golban ci ceea ce încet-încet şi cu vârsta descoperim că există la cele mai înalte nivele ale democraţiei: şantaj, dispreţul legii, ameninţare etc. Cum ar putea fi altfel când tocmai obţinurăm prin lege o mare parte din Marea Neagră? Nu este mai valoros (sub orice formă am privi) această parte din Marea Neagră decât cele 20 miliarde de euro? Cum să nu fie! Este! Sigur că este!! Cum pentru evaluarea temerii conducerii României de a cere Germaniei cele 20 miliarde de euro, găsim că cele două situaţii pot fi comparabile în bani, înseamnă că nu despre bani este vorba. Deci, nu despre cele 20 miliarde de euro este vorba. Atunci despre ce este vorba? Cine îl şicanează pe dl. Radu Golban şi de ce? Oare ştie dl. Radu Golban că încă nici nu a pronunţat ceea ce îi aduc şicanele? După ce a zis ce a zis de ce l-ar mai şicana? Nu ca să nu repete ce a spus – că ce a spus oricum a început să se rostogolească şi să se amplifice pe versantul mass-media – ci ca să-l înfrice să nu spună ceea ce încă nu a spus. Ceea ce el ştie. Ce ar putea fi?
URANIUL exploatat şi preluat de Germania din România încă înainte de 1939 şi între 1939-1944! Asta-i teama! Acest articol de export trebuie să-i fie cunoscut d-lui Radu Golban în mai multe detalii decât se învrednicesc aliaţii a crede.
Citind cartea mea, URANIUL PRIMELOR BOMBE, veţi înţelege de ce nici americanii, nici sovieticii, nici britanicii şi nici francezii nu vor să se ştie şi de ce împreună opresc conducerea României să ceară gologanii indicaţi de dl. Golban. De ce? Pentru că ei speră că dacă nu se ştie de uraniul dus de nazişti din România şi mai ales de când au început să-l ducă – nu se va şti nimic nici despre alte nărozii făcute de aliaţi! Încurcătura asta îi convine şi Germaniei, pentru că astfel scapă de plata unei datorii pe care, în condiţiile de acum, ar trebui să o returneze României – oricât de eurosceptice ar fi condiţiile.
Ca şi păduchele către purice, aliaţii i-ar spune d-lui Radu Golban să „se ogoaie”; păduchele sugând prin toate tentaculele împlântate în pielea capului îi spune puricelui zburdalnic: „ogoi-te că ăsta cotând după tine dă de mine”.
În cartea mea am scris ca Hitler a făcut bombe atomice pentru că a avut uraniu şi pentru că Rainer Karlsch, autorul cărţii Hitler’s Bomb, are dreptate: naziştii au făcut două experimente nucleare: la începutul toamnei 1944 si la începutul primăverii 1945.
Mă gândesc cum reacţionează americanii când nemţii le cer să dea românilor banii pe acel uraninit românesc luat din Germania; nu de bani le americanilor ci de teama că se va descoperi toată tevatura. Adică: în cartea lui Rainer Karlsch există informaţii care arată că americanii au luat toate bombele atomice folosite în 1945 de la nemţi, gata făcute.
Poate că apreciaţi cele scrise ca fiind o teorie conspiraţionistă în plus. Chiar şi dacă se va dovedi că şi conspiraţionista asta este adevărată ca şi alte teorii conspiraţioniste, tot nedumerit veţi rămâne vis-a-vis de şicanele care vi se fac, de care va plângeţi? Încercaţi să treceţi dincolo de imaginarul construit cu atâta migală, care ne şopteşte la ureche înainte de-a gândi următoarea frază: dacă Hitler ar fi avut bomba atomică cu siguranţă că ar fi folosit-o! Aşa stă bine să spună un intelectual occidental, îngrijorat de „hoardele orientale”! Biblic vorbind, oportunismul şi lichelismul nostru de intelectuali aude această frază înainte de cântatul cocoşului!
Totuşi, eu vă ofer un exemplu adecvat ca să vă demonstrez ca Hitler nu ar fi folosit-o: Stalin! Stalin a avut bombe atomice dar nu le-a folosit deşi există atâtea informaţii care arată că şi le-a dorit mai mult decât orice. Da! Dar nu le-a folosit. Şi ce bine seamănă Hitler cu Stalin!
De ce nu a folosit Hitler bombele? Vă spun părerea mea: pentru că în această singulară singură situaţie cultura si civilizaţia au constituit o barieră morală (exagerez un pic) la apucăturile noastre atavice. Hitler a fost un criminal ceva mai cult şi mai civilizat decât “hoardele americane”; cu atât mai mult şi-a dorit Hitler să fie cult cu creştea suferinţa că nu-şi putea depăşi situaţia. De ce nu putea? Simplu: pentru că nu avea talent în cultură! Dorinţa conştientă de a fi cult, de a te modela prin cultură – constituie „excelenţa” autodeterminismului! Voinţa lui Hitler de a fi cult, puterea lui de a crede că prin cultură îşi poate înnobila firea, sunt parametri indiscutabili; aşa a crezut, aşa a vrut, aşa s-a comportat. Chiar dacă acum avem suficient temei să râdem de astfel de principii şi de astfel de teorii, aşa era atunci. Astea au fost teoriile vremii în care Hitler şi-a instruit mediocritatea. Deşi nu a depăşit nivelul de mediocru, Hitler a reuşit să creadă în astfel de valori cu fanatismul notat atunci cu „excelent”! Numai acest ţel îl putea legitima şi fanatiza în aşa hal! Cultura!! Deci, chiar dacă a fost un criminal, Hitler a fost mai cult şi mai moral şi decât mine, care, în locul lui, aş fi folosit bomba. Nu ştiu dacă şi decât d-vs? Decât voi? Ce ziceţi?
Hitler a recidivat nefolosind bomba; Dunkirk. Aduceţi-vă aminte că, la Dunkirk, Hitler a salvat armata britanica de la un măcel sigur, cert, inevitabil, mecanic, procedural organizat şi nemţeşte planificat. Americanii si britanicii au făcut aşa ceva cu nemţii? Nu! Atunci să facă bine să le dea banii şi să ne dea banii. Nu merită nici un menajament, mai ales că nu dăm după ei cu bombe cum au dat ei!
E-mailul meu: ioancostea63@yahoo.com iar Telefonul meu este 0745708032, mi-ar face o deosebita plăcere să vă trimit cartea mea şi să discutăm mai multe. Merită!
Cu respect şi cu drag Costea Ioan
Locuiesc în Câmpeni jud Alba şi sunt … inginer silvic (masă lemnoasă!).
Cu respect va saut.Daca a-ti putea ajunge in zona Segagea din comuna Posaga aici mai sunt supravietuitori ,partizani din gasca lui Leon Susman ,Va pot ajuta cu mai multe informatii..0751090884
D-le Crișan Ioan, am fost acolo prin aug. 2010 și am aflat câte ceva. Mă bucur că sunteți preocupat de Leon Șușman. V-aș fi recunoscător dacă ați putea afla nu cumva Leon Șușman se folosea de Muntele Mare ca bază de aterizare și decolare, pentru a ajunge cu avionul în Occident și înapoi. Șușman trebuie studiat, activitatea lui a fost mult mai complexă decât este scris, decât se știe oficial.
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/bomba-hidrogen-cea-mai-puternica-arma-nucleara
http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/telegrama-care-l-impins-hitler-sinucidere
Costea Ioan, cred ca ai febra ! Ia o aspirina si revin-o cu picioarele pe pamant !
Revino! NU “revin-o”! Înţelegi, securistule!
https://www.warhistoryonline.com/military-vehicle-news/horten-229-v3-flying-wing-48-images-have-you-seen-all-of-these-before.html?src=fba&type=wca&page=who
http://www.dzr.org.ro/vehiculul-lunar-chinezesc-nu-a-gasit-urme-ale-aselenizarilor-americane/
https://l.facebook.com/l.php?u=http%3A%2F%2Fwww.proiectavdhela.ro%2Fpdf%2Fconstantin_papanace_originea_si_constiinta_nationala_a_aromanilor.pdf&h=GAQEVa-Vj
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/povestea-spionului-sovietic-care-le-salvat-vie-ile-celor-trei-mari
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/l-otr-vit-beria-stalin