Nu vin investitori, nu sunt locuri de muncă. Se pune întrebarea din ce cauză. 
Ne-au crescut salariile prea mult şi au devenit alte zone mai atractive din punctul de vedere al costului mâinii de lucru pentru multinaţionale? Sau, dincolo de asta, cei care vor să plaseze capital în România se lovesc de problemele unei administraţii corupte, ale unor legi proaste sau a unui vid legislativ, au de-a face cu o fiscalitate feroce, sau cu furnizori de utilităţi opaci la orice schimbare care le-ar putea perturba tihna?
Îmi trebuie curent de la dumneavoastră. Când daţi faliment?
Dacă ascultăm poveştile adevărate pe care le spun cei care au experimentat statutul de investitor în România, pătrundem într-o lume a absurdului, care-l descurajează enorm pe întreprinzător. Nicolae Stanca, directorul Deva Gold, a relatat într-o întâlnire cu oamenii de afaceri organizată recent de CJ Hunedoara un episod din “aventurile” investiţionale prin care domnia sa a trecut. Uzina metalurgică care aşteaptă să fie pornită la Certej are nevoie de o linie de curent electric de mare putere. Directorul Deva Gold explică că în acest context a discutat cu distribuitorul de energie electrică pentru un contract. Angajamentul investitorului era ferm şi pe termen lung: 20 de ani la un consum de 100 MW. Răspunsul furnizorului de energie a sunat cel puţin ciudat în urechile lui Nicolae Stanca, care, fiind omul locului, ştie cam cum se pun problemele în zonă.
“S-a uitat mirat, spunând că această cantitate reprezintă două treimi din consumul actual al întregului judeţ. Mi-au spus că ar putea să-mi dea ceva pe linia care alimentează fabrica de la Chişcădaga, dar să merg eu să-i întreb dacă închid fabrica peste doi ani. Cum să-i întreb când dau faliment, că am nevoie de linia lor de curent?”, spune directorul Nicolae Stanca. E lesne de înţeles cum ar fi sunat acest răspuns în urechile unui investitor străin: ar fi fugit mâncând pământul până-n China.
Nici ‘şa, nici ‘şa
Deva Gold a mai propus o soluţie pentru a-şi asigura energia. Era dispusă să contruiască ea o linie de înaltă tensiune pe banii ei, pe care să o predea apoi cu titlu gratuit distribuitorului de energie electrică, după cutumă. Nici aşa nu s-a putut.
550 de milioane de euro pentru nimic
Directorul Deva Gold a declarat că până acum compania minieră a investit 550 de milioane de euro, dar bate pasul pe loc.
Excelent în acest caz !
Din nou, Articol(reclamă-melodramă) despre resuscitarea României şi relansarea economică, comandat/impus de greii mondiali din spatele lui Stanca-Bastus. În realitate, conform „înţelegerilor” semnate, aceste jafuri de proporţii colosale numite insidios „investiţii pt România” aduc beneficii imense doar „investitorilor” străini ! Românilor şi Romaniei, doar o prelungire a agoniei economice şi o amânare a morţii clinice în care se află. Adică încă vreo 5,6 aspirine şi 3,4 injecţii de morfină, materializate în câteva micuţe biznisuri locale temporare care crează iluzia unei însănătoşiri/înviorări economice.
În realitate, colosalul „tort” al beneficiilor totale rezultate din exploatarea ZĂCĂMINTELOR NOASTRE(!!!) se împarte îngrozitor de inechitabil : doar din jud. Hunedoara jefuitorii mondiali numiţi cu cinism investitori străini vor extrage metale preţioase şi asociate cu o valoare totală de aprox. 5 ori mai mare decât întreg tezaurul Romaniei din Banca Naţională !! Indubitabil, odată puse în practică „investiţiile străine” se vor concretiza în cel mai mare jaf din istoria acestor pământuri de la invazia romană a Daciei în anul 106 !!!
Stanca nu este decat unul dintre multitudinea de Bastuşi postdecembrişti, fiind angajatul/sluga unor grupuri de megaţepari mondiali a căror interfaţă în Romania sunt infractorii internaţionali Mark Rich şi Frank Timiş. Demarand „investiţiile” Romania va fi jefuită crunt de multe miliarde USD primind la schimb pe termen lung doar nişte firimituri penibile de la masa bogaţilor şi zeci de mii de tone de cianură extrem de otrăvitoare.
În 1997 Stanca a semnat în numele statului român actele de asociere cu megajefuitorii de la Gabriel Resources în urma căruia Romania şi românii urmau să fie deposedaţi de bogăţii minerale cu o valoare de minim 20miliarde(!) USD.