Editorial: “Pe mine NU mă doare-n cot! MERG LA VOT”

Articolul a fost vizualizat de 1,377 ori

Am reţinut îndemnul ăsta de la o studentă care milita pentru participare la scrutinul de duminică. O fată tânără, dezinteresată politic, dar care înţelege ceea ce mulţi români încă nu pricep: votul nu e un gest politic, ci un gest civic suprem de care depinde vital România. În 2 şi mai ales în 16 noiembrie VOTĂM SAU NU VOTĂM PENTRU INDEPENDENŢA JUSTIŢIEI! Votăm sau nu pentru condamnarea stirpei baronilor locali! Votăm sau nu pentru a închide ultimul act al Revoluţiei începută în 1989.

Justiţia lucrează! Marii şi micii corupţi sunt judecaţi şi condamnaţi unul după altul. Teama de a mai fura lasă mai mulţi bani în bugetele publice pentru spitale, şcoli sau drumuri. E o experienţă pe care nu am avut-o niciodată până la prima condamnare, istorică, a lui Adrian Năstase, în 2012. Şi, la urma urmei, aşa e normal! Ai furat, plăteşti!

Pentru consolidarea acestui principiu merg anul acesta la vot. Bine, bine, merg la vot, dar pe cine votez ca să arunc România înainte. Nu vreau să influenţez nimănui opţiunea, dar minima logică mă îndeamnă să fac următorul raţionament.

Nu aleg niciunul dintre candidaţii pe care, într-un mod sau altul, i-am văzut până acum ce le poate pielea şi nu mi-a plăcut.

„Copilul corupţiei”, Victor Viorel Ponta, şi-a dat examenul în vara lui 2012, fiind unul dintre protagoniştii „puciului de catifea”. Faptul că a acceptat rol major în acel scenariu dovedeşte că este un politician în stare să pună interesul personal peste lege şi principii democratice. Dacă a făcut-o o dată, o va mai face! Şi dintre toţi, domnia sa, ca preşedinte, cu Guvern aservit şi majoritate parlamentară, ar avea cea mai mare putere să întoarcă România la capitalismul de cumetrie şi aservirea magistraţilor. PERICOL!!!

Nu pot să ştampilez nici caseta doamnei Udrea, ministresă a dezvoltării regionale în guvernările Boc, într-o perioadă în care fondurile europene erau virate cu dedicaţie spre proiecte pedeliste, iar ca să prinzi şi tu, simplu cetăţean, o finanţare, te costa timp, nervi şi paraîndărăt cât cuprinde. În rest, doamna Udrea e prea aerodinamică, prea seamănă cu o fostă cotletistă, fie ea şi isteaţă, pentru a onora un blazon de preşedinte. DE PRIVIT CA UN FAPT DIVERS POLITIC!

Spusele doamnei Monica Macovei mă răcoresc de multe ori. Da, doamnă, să dăm cu corupţii de pământ în doi timp şi trei mişcări, fără milă! Nu văd, însă, în atitudinea doamnei Macovei niciun strop din aptitudinea negocierii şi a compromisului rezonabil. Şi atunci mă sperii! Poţi face ce spune doamna Macovei numai dacă alegem la Cotroceni un dictator, nu un preşedinte! Ar fi bine o lună, dar pe urmă scapă cine poate! POATE BINE INTENŢIONATĂ, DAR FĂRĂ METODĂ.

Domnul Călin Popescu-Tăriceanu e autorul scrisorii pierdute. La Domnia Sa e invers decât la Monica Macovei. Compromisul de dragul câştigului politic la Tăriceanu e uriaş şi exagerat de murdar. Aproape îl ajunge pe domnul Voiculescu la materia asta. Alunecos, scrobit, rece ca un sloi, domnul Tăriceanu a dat dovada că se poate face frate cu dracul chiar şi pentru mize mărunte, cum ar fi o slujbă la conducerea Senatului. NERECOMANDAT CELOR CARE AU ALERGIE LA COZI DE TOPOR!

Nu vreau ca cel care conduce statul să aibă posibilităţi de şantaj bazate pe cunoştinţele sale secrete despre ceilalţi politicieni. De aceea, nu îmi permit să merg pe mâna domnului Teodor Meleşcanu aterizat în haina unui candidat la funcţia de preşedinte. NU E FAIR!

Sigur, am şi posibilitatea de a-mi anula votul. E suficient să pun ştampila pe Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe Funar sau William Brânză şi treaba e ca şi făcută. Dar nu ar fi niciun ghişeft pentru România. Ce încerc să spun este că ar fi de dorit să mergem la vot şi odată ajunşi acolo să nu dărâmăm ce-am făcut până acuma.

Să avem deci mintea limpede! Şi numai pentru că de asta se teme cel mai mult politicianul corupt din România.

About Adrian Sălăgean