Cum să trăieşti Crăciunul: bunăvoire vs. trândăveală

Ce faci tu, în Crăciunul lui 2014? Mai ştii să te bucuri de sărbătoare? Ori trândăveşti mulţumit de zilele libere şi masa îmbelşugată? Pentru că, indiferent de vremuri, modul în care alegi să trăieşti ţine de propria opţiune: e magie sau leneveală? “Firescul Crăciunului stă în felul în care primeşti Naşterea Domnului”, povesteşte preotul Radu Trifon, care încearcă de patru ani să desluşească pentru tineri înţelesul profund al Crăciunului.

Crăciunul – o sărbătoare în care e păcat să leneveşti

“De Crăciun, să colinzi, să mergi la biserică, să te bucuri de lucrurile care contează cu adevărat”, te sfătuieşte preotul Radu Trifon, care a dat un sens nou expresiei: „Darul de la Dumnezeu trebuie înmulţit atunci când îl ai”. Aşa că, de patru ani, la Deva, tânărul preot împreună cu familia sa urcă pe scenă, apoi se stru-nesc chitarele şi se ridică vocile în acordurile calde ale colindelor şi melodiilor de iarnă. Cântă toţi: “Trifonii, fără ăl’ mic”. Părintele spune zâmbind: “Ăl’ mic avea contract în altă parte”. În acest an, li s-a alăturat şi Călin Bârceanu, solistul trupei “Pragu’ de Sus”, care a adus în concert “un buchet de colinde”. Şi cum intrarea este liberă, numai cine n-a vrut n-a ascultat concertul numit „Lumina de la Bethleem”, unde „Vorbim şi cântăm împreună despre Crăciunul de ieri şi de azi, despre mărturisitorii de ieri şi de azi, dar mai ales despre Hristos”, a zis iniţiatorul, care a gândit evenimentul drept: „Un Crăciun pe înţelesul tuturor, o lecţie muzicală despre ce înseamnă această sărbătoare şi despre cum ar trebui să ducem mai departe tradiţiile profunde şi nu cele superficiale, care astăzi, din nefericire, se cam impun.

Este un spectacol care se numeşte „Între tradiţie şi modernitate”, pentru că nu se vor cânta doar colinde şi compoziţii de-ale interpreţilor cu referire la această sărbătoare a Naşterii Domnului”. La Deva, concertul a devenit deja o tradiţie frumoasă de Crăciun şi: „Am primit chiar solicitări pentru a înregistra şi a scoate un CD, dar nu am avut timpul necesar”, explică preotul Radu Trifon. Alături de el, urcă pe scenă şi copiii săi: Maria şi Ion, care cântă şi la chitară precum tatăl său. Ambii i-au moştenit talentul. Maria este în clasa a XI-a, la Colegiul Naţional Decebal Deva, excelează în dezbateri, o bate gândul să facă “psihologia” şi ştie că partea artistică va rămâne o pasiune. Ion vrea să păstreze şi el chitara ca hobby şi, deşi nu este tocmai sigur ce vrea să facă, ştie exact cum. Vrea să îi iasă “Ceva bine”. Mama sa îl vede medic militar şi multă vreme familia s-a gândit că Ion Trifon va deveni ofiţer de carieră. Ion şi Maria au avut şansa unor părinţi care nu i-au scos din timpul bun al neamului, pentru ei, vremea a curs frumos, cu sfaturi bune şi… bunăvoire.

Despre Bunăvoire şi Timpul Bun

„Din nefericire, numai în perioade speciale devenim mai sensibili, deşi aşa ar trebui să fim în tot timpul anului. Moştenim o neotradiţie – să spun aşa – «să fii mai bun, de Crăciun». Ar trebui să fim buni întreg anul. Creştinismul, de fapt, înseamnă bunătate. Îngerul când a vestit păstorilor Naşterea Domnului a spus: „Între oameni pace şi bunăvoire”. Această bunăvoire începe să lipsească astăzi şi atunci trebuie să scoatem în faţă tot ce se întâmplă frumos, pe cei ce duc tradiţiile mai departe. Drept exemplu”, crede părintele Trifon. Etnologul Irina Nicolau a explicat poate cel mai frumos, în „Ghidul sărbătorilor româneşti”, din ce este făcută sărbătoarea: „Şapte sunt ingredientele sărbătorii: miezul de sfinţenie, timpul bun, locul curat, sufletul primenit, cuvântul, gestul şi lucrul potrivit”. Dicţionarele arată că o sărbătoare se compune din rituri, care răstoarnă ordinea de zi cu zi, pentru a o reaşeza mai puternică. Raportată la cotidian, sărbătoarea apare ca un exces, unul care însă „nu tulbură ordinea lumii, nici nu pune condiţia umană în pericol”, menţionează cercetătoarea care explică: „Excesul păstrat sub control devine sursă de energii. Ca să menţii ordinea ai nevoie de putere şi, din când în când, te duci până în haos ca să ţi-o iei”. Şi, în timp ce lumea în jur aleargă înnebunită, tu poţi alege să-ţi „păzeşti” sărbătoarea, să trăieşti într-un timp bun şi nu într-o viaţă seacă, „traduce” Irina Nicolau tradiţia sărbătorii ţărăneşti: „Să păzeşti o sărbătoare înseamnă să te concentrezi asupra ei, s-o pregăteşti prin sacrificii, s-o faci să se desfăşoare după lege şi să fii atent cum o închei. Construieşti timpul pentru a putea trăi în timp. În afara timpului, este numai moarte. (… În calendarele populare, e timp bun şi timp sec. Cine ştie să deosebească timpul bun de timpul sec îşi vede liniştit de treabă. Cine nu ştie, întreabă sau o păţeşte”.

Cu degetul, în barba lui Dumnezeu

La sat, acum un veac, era simplu – chiar dacă nu ştia exact de ce, omul trăia frumos: „Fiindcă aşa a prins din strămoşi”. Sărbătorile se ţineau doar în locurile curate şi bune, iar un loc se pregătea fără femeia de serviciu – locul se curăţa cu mătura, gunoiul se arunca cu grijă, se afuma, se stropea, se sfinţea. Urma împodobirea, care nu e totuna cu decorarea. Ultima ţine de modă, foloseşte elemente lipsite de sens, în timp ce împodobirea presupune aranjarea prin ritualuri de forţă, care dau magie momentului: crengi de brad, mere, lumânări, salcie, icoane, coroane de flori, steaguri sau bâte. Apoi, primenirea nu se face cu săpun sau gel de duş – în sărbătoare, cureţi ceea ce e important să păstrezi curat. „Ca preot vă spun că, în această perioadă, este bine să mergeţi să vă spovediţi, să vă împărtăşiţi, ca să-l putem primi pe Christos aşa cum se cuvine. Abia după aceea ne putem aşeza la masă, să mâncăm porcul de Crăciun. Ca om, vă spun că trebuie să ajuţi cât poţi pe cei din jurul nostru care au şi cer ajutorul nostru. Sunt foarte mulţi oameni, copii, care sunt în nevoi, nu doar la noi în ţară. Gândiţi-vă doar ce se întâmplă în Siria sau în Fâşia Gaza, unde copii de-o şchioapă mărturisesc pe Christos şi mor cu inima deschisă pentru El”, sfătuieşte preotul Radu Trifon. Nu toţi oamenii se primenesc acum, nu se curăţau toate sufletele nici pe vremuri, explică Irina Nicolau: „Nu toţi înving. Dacă ar învinge toţi, s-ar umple lumea de îngeri, n-am mai avea loc de aripile lor”. Şi totuşi, în sate era mai simplu – bătrânii spun că „e bine întotdeauna să îţi păstrezi un deget în barba lui Dumnezeu”, iar sărbătoarea asta face: opreşte lumea, te rupe de cotidian şi te ajută să îţi relegi legăturile cu lumea de dincolo, să te întorci la sufletul care, musai, trebuie primenit. Zice Irina Nicolau că în satul vechi, omul „ştia că numai ceea ce este foarte bun pentru el, poate fi destul pentru Dumnezeu”. Orice neregulă perturba întregul.

Munca sufletului sărbătoreşte Crăciunul

Ca să trăieşti sărbătoarea cu adevărat, înainte trebuie să munceşti bine şi să primeneşti trupul şi sufletul. “În fiecare an, avem aşteptări de mai bine, dar, ca să obţinem mai binele, ar trebui să punem şi noi osul la treabă, în primul rând, din punct de vedere sufletesc. Există acel proverb: “Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi pune în traistă. În schimb, dacă îl rogi frumos, El poate face lucrurile în aşa fel încât traista să se umple. Prin munca ta”. De la orice sărbătoare omul trebuie să ştie cum «să-şi ia folos». Dacă doar leneveşti într-o zi liberă, sărbătoarea moare. Aşa că timpul bun de Crăciun începe din timp, cu un post de 40 de zile şi ţine, nu trei zile, ci 12 zile, de la 25 decembrie, până în 6 ianuarie, cu tot felul de sărbători şi ritualuri care trec Anul Vechi spre Anul Nou. Până în Ajun, se taie porcul, se orânduieşte gospodăria, se curăţă casa, se primeneşte sufletul, se pregăteşte mâncarea de sărbătoare, se fac colacii pentru colindători. Făina se aduce de cu seară din hambar „să se obişnuiască şi ea cu casa”. A doua zi, se frământă „până asudă grinda” şi, după ce aluatul se odihneşte şi se-nfoaie, se taie bucăţi, se fac frânghii, care se împletesc două cu două, se strâng capetele în cunună, care se înconjoară cu o chingă subţire. Ca să aibă obraz rumenit, colacul se dă cu ou bine bătut, apoi se bagă în cuptor, pe vatră. După o zi, ajunge pe bâtele colindătorilor copii.

Colindători precum Mara Alimpescu din Haţeg, care, la 12 ani, e deja un nume în folclorul hunedorean şi, sub îndrumarea preotului Valentin Crainic, cântă colinde cu texte frumoase:

“Dumnezeule prea bun
Trimite-ne de Crăciun
Harul Domnului Hristos
Pe pământul păcătos.
Pune Doamne pe răzoare,
Tot un fluture şi-o floare,
Iar în traistă, la săraci,
Tot un măr şi doi colaci.
Dă-ne, Doamne, Lună plină
Şi viaţă mai senină.
Limpezeşte văile
Şi-ne-ndreptă căile.
Iar nouă, pentru colindă
Să ne scoată gazda-n tindă
O vadră cu vin şi colăcei
Ca la Cana Galileii
Nu doară c-am fi săraci
Şi umblăm după colaci.
Dar noi ştim că din bătrâni,
Aşa-i data la români.
Să se bucure tăt ‘natul,
Că s-a născut Împăratul.
Să ne-aducă fericire,
Pace şi bunăvoire”.