Drumul unui principe către oamenii din ţara sa

Articolul a fost vizualizat de 1,748 ori

“Aceasta nu este o biografie, deloc, o trecere cronologică în revistă a vieţii mele de până acum. Este o carte despre viaţă, provocări, maturizare, familie, despre oportunităţi şi decizii”, spune Principele Nicolae despre cartea sa “Drumul spre casă”. La lansare, a vorbit despre momentul în care Regele Mihai, în 1992, a salutat mulţimea imensă, la Bucureşti: “Acest moment l-am înţeles mult mai târziu. Pentru un băieţel de şapte ani, acest lucru era numai o aventură. Când am înţeles semnificaţia acelui eveniment, a fost momentul în care am simţit că mi-am găsit casă”.

Principele Nicolae, în braţele mamei sale Elena, la scurtă vreme după primul său contact cu România

Principele Nicolae, în braţele mamei sale Elena, la scurtă vreme după primul său contact cu România

Fotografia de atunci este grăitoare: un băieţel entuziast alături de Familia Regală privea către piaţa uriaşă, unde românii s-au strâns să-l salute pe Regele Mihai, din balconul Hotelului Intercontinental. Puştiul de atunci este acum Principe al României şi povesteşte emoţionat oamenilor care participă la lansarea cărţii, la Deva: “Nu cred că pot exprima în cuvinte sentimentele din acel moment, din sufletul meu, dar, de atunci, am simţit o puternică legătură cu România, consolidată în timp de faptul că am cunoscut poporul şi cultura de care m-am îndrăgostit”. Îşi coboară ochii pe discurs şi vrea să continue: “Nu prea pot să zic…”, zâmbeşte tânărul şi apoi încearcă din nou, după ce încearcă cuvântul în gând. Ridică privirea către ascultători şi rosteşte zâmbind: “Iremediabil!” Răsuflă uşurat şi râde: “În sfârşit!”. Sala izbucneşte în aplauze.“Vă mulţumesc foarte mult!”, spune tânărul care şi-a găsit drumul spre casă. La Deva, Alteţa Sa Regală a mărturisit:
“Mult timp am stat şi m-am gândit la întoarcerea în ţară. În 2007, am sunat-o pe mătuşa mea, Principesa Moştenitoare Margareta, şi am întrebat-o dacă pot să vin în România, pentru că tot trebuia să iau o decizie despre viaţa mea şi familia regală. De atunci, descopăr ţara, cultura, oamenii şi ce înseamnă familia regală pentru România. Am învăţat care este rolul meu. Nu ştiam, în 2007, dacă aceasta era viaţa pe care mi-o doream. În 2009, am acceptat titlul de principe. În aprilie, am devenit Principe al României. După asta a mers natural”. ASR Principele Nicolae s-a născut în 1 aprilie 1985 şi este fiul Principesei Elena şi a lui Robin Medforth-Mills. A trăit în Africa, apoi la Geneva, alături de bunici şi în Anglia, în apropiere de Durham.

De mic s-a dovedit o fire sociabilă, veselă, amator de sport, de poveşti cavalereşti, de explorări, o pasiune care l-a dus în aproape 40 de ţări, de pe cinci continente.
Îi place să pescuiască, obişnuia să hoinărească prin păduri, a condus peste 100 de vehicule diferite, maşini, avioane şi bărci şi a moştenit pasiunea pentru automobilism de la Regele Mihai, dar şi de la tatăl său, care a murit în 2002. “Mi-aş dori să fie cu mine şi astăzi”, scrie principele, care crede că românii “sunt oameni calzi, blânzi şi, de multe ori, prea puţini înţeleşi de alte popoare sau chiar de aceia care îi conduc la un moment dat”.

“Aici a început povestea mea!”

Asta îşi spune mereu Principele Nicolae când trece pe lângă Hotel Intercontinental, acolo unde, în 1992, trăia un moment care l-a legat definitiv de România, o ţară pe care a părăsit-o cu lacrimi în ochi: “Sincer să fiu, nu ştiu de ce am plâns atunci, aşa cum nu ştiu nici de ce plângeam ori de câte ori plecam din România”, îi mărturiseşte tânărul istoricului Filip-Lucian Iorga.

Din dialogul celor doi, s-a întrupat volumul care îl prezintă românilor pe Principele Nicolae. Joacă golf, lacrosse, nu îi place spanacul şi, la Versoix, Principesa Margareta, mătuşa sa, i-a vorbit pentru prima dată: “despre locul acela fermecat numit România, de unde veniseră cândva jeepurile bunicului”. A fost un rebel în adolescenţă, un rebel care a crescut frumos şi care munceşte zilnic “pentru a căpăta bunul cel mai de preţ: încrederea românilor”, după cum scrie chiar Principesa Moştenitoare.

Prezent la lansare, istoricul dr. Ioachim Lazăr a amintit şi el despre începutul poveştii regale, în 1992, când Regele Mihai s-a întors acasă de Sfintele Paşti, moment în care micuţul Nicolae era fascinat de mulţimea care îl aclama pe bunicul său: “Nu voi uita niciodată speranţa, încrederea şi iubirea care se citea în ochii oamenilor veniţi atunci să-l vadă pe Regele Mihai”, a citat istoricul din “Drumul spre casă”, cartea care îl prezintă românilor pe nepotul Majestăţii Sale, Regele Mihai, de la prima sa vizită pe tărâm românesc, la hotărârea de a se stabili în România, în 2012.

Cititorul poate descoperi în paginile volumului un copil pasionat de poveşti, magie şi de plimbările în natură, gata oricând pentru aventură. Pentru cei care au ajuns la lansare, principele a citit despre momentul în care a fost descoperit făcând o năzbâtie: „Voi relua o poveste a mamei mele, Elena, care rezumă ideea acestui volum… Ce rău am fost”, spune principele şi clatină din cap, certându-se parcă pentru năzdrăvăniile copilăriei: “Am plecat în Sudan, acolo unde tatăl meu a lucrat pentru Naţiunile Unite. Stăteam ceva timp, după care ne întorceam în Europa. Mare parte din timp am petrecut-o în această perioadă cu părinţii mei, la Geneva. «Am bănuit că ceva era în neregulă, bineînţeles, din pricina liniştii totale care domnea. L-a găsit tata, dar vai!, Nicolae umblase prin lucrurile regelui. Găsise un marker albastru, îi scosese dopul şi înghiţise lichidul albastru din interior, cu care reuşise să mai păteze şi un vechi scaun ce-i aparţinuse bunicii. Dezastrul era complet»”.

Şi, în timp ce sala chicoteşte, Alteţa Sa clatină din nou capul şi şopteşte: “Îmi pare rău, mama”. Oamenii încep să aplaude, iar principele mărturiseşte: “Asta a fost practic nimic faţă de ce am făcut în copilărie. Îmi pare rău pentru mama mea”, spune tânărul şi izbucneşte în râs la amintirea vreunei fapte de mare ispravă a băieţelului cu sânge albastru.

“Asta e viaţa… copii… Această mică poveste este, din punctul meu de vedere, rezumatul cărţii în care veţi descoperi multe lucruri năstruşnice pe care le-am pus la cale în copilărie şi cred că veţi recunoaşte acolo isprăvile pe care dumneavoastră le-aţi făcut: cartea este despre viaţă şi oameni”, explică principele.
Vorbeşte oamenilor deschis, cu gesturi potolite, din care se simte emoţia. Este un exemplu că versurile poetului Antonio Machado sunt adevărate: “Călătorule, nu există drum, / drumul se face mergând”.

Tur pe bicicletă, pentru strângerea de fonduri

ASR Principele Nicolae al României va parcurge ţara,  de la Sighetu Marmaţiei până la Constanţa, pe o bicicletă fabricată special pentru el, la Deva

ASR Principele Nicolae al României va parcurge ţara,
de la Sighetu Marmaţiei până la Constanţa, pe o bicicletă fabricată special pentru el, la Deva

La Deva, Principele Nicolae a vizitat din nou producătorul DHS, unde gazdele i-au pregătit bicicleta pe care Alteţa Sa va pedala pentru proiectul “Cărţile copilăriei pe bicicletă”. Este, de fapt, un tur al României, între 23 aprilie şi 3 mai, organizat alături de Editura Curtea Veche, împreună cu care Principele a reuşit să doneze peste 12.000 de cărţi copiilor din ţară.

Acum, pentru a strânge bani, Principele va urca pe bicicleta pregătită special pentru el: o cursieră Devron, cu dotări moderne, un design şi concept gândit 100% la Deva. Cine vrea să i se alăture îşi licitează locul, iar banii vor fi alocaţi pentru încurajarea lecturii la copii: “Ce este viaţa fără puţină aventură? Voi face un tur cu bicicleta… da, un tur, de la Sighetu Marmaţiei, până la Constanţa. Acum nu ştiu de ce am ales să fac asta”, zâmbeşte tânărul şi, în timp ce sala îl aplaudă, Principele Nicolae adaugă:

“Nu cred că am dormit foarte bine când am ales asta. Oricum o fac, este pentru copii, pentru educaţie. Vrem să strângem bani, să promovăm lectura, să punem cărţi în mâinile copiilor, oriunde putem în ţară. Cred că va fi cam dificil, dar, doamnelor şi domnilor aş dori să vă învit pe tur, cu noi, şi numai o zi dacă doriţi şi vă pot garanta că va fi o experienţă excepţională”. Puţini ştiu că Principele Nicolae lucrează la o editură, cu care pune în practică proiectul pentru încurajarea lecturii.
“Turul pe bicicletă este un mod inedit de a strânge fonduri: se va pleca din Sighetu Marmaţiei şi peste 12 zile se va ajunge la Constanţa. Vom parcurge 100-150 de kilometri pe zi. Vor fi circa 15 ciclişti, dintre care unii profesionişti, foşti campioni naţionali. Ne vom opri în diverse oraşe, iar primarul Devei şi-a arătat disponibilitatea de a se alătura la intrarea într-un oraş de pe traseu. Cred că vom putea atrage interesul celor din jur cu acest proiect: promovăm astfel sportul şi lectura şi un mod de viaţă sănătos. Vor fi zile cu zece ore de pedalat şi sperăm să avem vreme bună, să nu ne prindă noaptea pe traseu pentru că este destul de greu să recuperăm”, spune Iren Arsene, directorul Editurii Curtea Veche.

Viaţa ca o provocare

“Îmi place să cred că viaţa mea, până m-am mutat în România, a fost o provocare. “Drumul spre casă” reflectă numai o parte din ea. În cei doi ani şi jumătate, viaţa mea s-a împărţit între numeroase proiecte. Doar cu ajutorul proiectului “The Duke of Edinburgh’s International Award” am întâlnit într-o săptămână vreo două mii de tineri. Este vorba despre un program care promovează oportunităţi unice pentru tineri cu vârste în 14 şi 24 de ani. “Este o pregătire pentru viaţă”, a declarat Principele Nicolae la lansarea de la Deva, unde a întâlnit-o şi pe Alexandra Marcu, tânăra alpinista, care va pleca în luna decembrie, în Antarctica, să cucerearcă cel de-al şaptelea vârf din circuitul “Cei mai înalţi vulcani ai lumii”.

Alexandra i-a dăruit cartea ei şi filmul despre aventurile ei pe munte: “Ce bine, am vorbit despre dumneavoastră chiar la o întâlnire din cadrul programului “The Duke of Edinburgh’s…”. Voi propune să deveniţi un ambasador al programului şi o să vorbesc cu cei de acolo, dacă sunteţi de acord”, i-a spus tânărul membru al Casei Regale, în timp ce fata care a îndrăznit să înfrunte munţii, îşi frângea mâinile emoţionată şi spunea: “Este o onoare”. Pe Principele Nicolae şi pe Alexandra Marcu nu-i uneşte doar pasiunea pentru natură: ei sunt dovada că oamenii pot ajunge acolo unde îşi doresc.

About Laura Oană