Reducerea subvenţiilor îi afectează serios pe oieri

Articolul a fost vizualizat de 1,507 ori

Crescătorii de ovine din judeţul Hunedoara spun că reducerea plafoanelor la subvenţii riscă să ducă la scăderea numărului de animale din ferme. Proprietarii de oi din judeţ spun că, dacă reducerea totală a plafonului disponibil cu 25 la sută, aplicată anul trecut, va fi urmată de reduceri succesive de 10 la sută până în 2020, aşa cum este preconizat, mai ales oierii din zona de munte ar putea fi serios afectaţi.

Ciobanii hunedoreni aşteaptă Paştele, pentru a-şi “revigora” chimirele subţiate de sezonul rece, care a implicat furajare în plus, deci  cheltuieli suplimentare

Ciobanii hunedoreni aşteaptă Paştele, pentru a-şi “revigora” chimirele subţiate de sezonul rece, care a implicat furajare în plus, deci
cheltuieli suplimentare

Ioan Chitic, unul dintre fermierii care deţine o stână în apropierea Hunedoarei, spune că, dacă plafonul va fi redus anual cu 10 procente până în 2020, iar numărul de oi va creşte la nivel naţional, potrivit tendinţei din ultimii ani, atunci ajutorul de la stat pe cap de animal va ajunge la o valoare şi mai mică. “Uniunea Europeană vine cu regulamente şi fiecare ţară îşi adaptează regulamentele la condiţiile specifice. Din păcate, România nu a deţinut, nici când a negociat în 2007, şi nici în 2014, la noul PNDR, o echipă suficient de pregătită încât să tragă focul la oala noastră. De asta am ajuns la în 2015 să nu avem PNDR-ul pentru exerciţiul bugetar 2014-2020. Nu trebuia ca anul 2015 să fie încă un an în care nu se ştie ce avem de făcut. 2013 ar fi trebuit să fie an de tranziţie. A început 2014, va trece şi 2015 şi deocamdată noi nu ştim nici măcar nivelul ajutorului pentru 2014! Ce ştim, ştim aşa… neoficial, iar în comparaţie cu 2013, acesta va scădea de la 38 la 27-28 de lei”, explică şi preşedintele Asociaţiei Zonale a Crescătorilor de Ovine Retezatul – Haţeg, membru în consiliul director al Federaţiei Oierilor de Munte din România, Pavel Iovăneasă.

Nu mai primesc subvenţii pentru zonele defavorizate

“De aceste subvenţii beneficiază toţi crescătorii de ovine şi caprine, dar noi am cerut un sprjin cuplat pentru cei care deţin între 150 şi 1.000 de capete de oi înscrise în Registrul Genealogic. Anul acesta, însă, cel mai probabil, această suplimentare nu va fi alocată, pentru că fermierii nu au avut timp să îşi înregistreze animalele şi să atingă efectivul necesar. Pentru a primi aceşti bani, asociaţiile specializate fac controlul performanţei, raportează apoi datele la Registrul de Rasă şi de acolo se eliberează certificatul de origine”, adaugă Iovăneasă.

Asta înseamnă că, pe parcursul mai multor sezoane, se face bonitare pentru lână, lapte şi miei. Cantitatea şi calitatea sunt monitorizate pentru fiecare animal în parte, dar în judeţul Hunedoara sunt foarte puţine exploataţii care sunt înscrise în controlul oficial al performanţelor, care se consideră că se tramsite genetic, de la o generaţie la alta.

Din nefericire, anul 2014 este şi ultimul an pentru care ciobanii din zonele montane vor mai încasa sprijinul suplimentar pentru zonele montane defavorizate. Valoarea acestuia nu e nici ea cunoscută.

Tot ce pot spune fermierii este că în 2013 au primit aproape 15 lei pentru fiecare animal. Oierii hunedoreni spun că nici nu se pot compara cu crescătorii de ovine din vestul Europei, acolo unde pentru un singur animal, un fermier poate încasa chiar şi câteva sute de euro, în timp ce plata la hectar este de cel puţin patru ori mai mare: aproximativ 125 de euro în România, comparativ cu 500 de euro în Franţa, spre exemplu. În România, cea mai mare subvenţie a fost de 10 euro pentru un animal.

Plata pentru teren, condiţionată de animale

Mai nou, autorităţile occidentale au trecut de la plata diferenţiată pe suprafaţă şi pe cap de animal, la plata pe exploataţie. Fermierii hunedoreni spun că aceasta ar putea fi soluţia ideală şi în România, noua metodă de plată urmând să elimine din schemă terenurile care nu sunt nici lucrate, dar proprietarii nu le vor nici comasate şi nu fac decât să-i încurce pe fermieri.

Crescătorii de ovine spun că au întâlnit nenumărate cazuri de proprietari vârstnici care se bucurau să încaseze subvenţiile pe suprafeţele deţinute, fiind convinşi că Uniunea Europeană alocă bani pentru a nu lucra pământul. Din păcate, o parte dintre aceştia nu sunt de acord ca terenurile lor să fie incluse nici în exploataţii agricole destinate culturilor (grâu, porumb, cartofi), nici exploatării lor prin păşunat. Ciobanii cu experienţă spun că plata pentru suprafeţele de teren ar trebui să fie condiţionată chiar de existenţa animalelor.

“Regulamentul european prevede că beneficiarul ajutorului este utilizatorul, pe când la noi s-a acceptat plata pe cardul finului, al vecinului, iar proprietarul tot a luat acel ajutor. Aşa s-a ajuns ca bătrânii să spună că subvenţiile se dau ca să nu lucrezi pământul. Din păcate, în felul ăsta nu avem cum să devenim o forţă, ci rămânem o piaţă de desfacere pentru marile puteri economice continentale şi mondiale”, adaugă Pavel Iovăneasă.

Fermierii în putere spun că varianta optimă ar fi ca persoanele trecute de o anumită vârstă şi incapabile să-şi mai lucreze terenul să cedeze suprafeţele spre folosinţă tinerilor capabili de performanţă, iar proprietarii să beneficieze de o rentă viageră care să le asigure o bătrâneţe liniştită.

Oierii pierd din cauza “Blue tongue”

Ciobanii hunedoreni adaugă că nu se îngrijorează doar din cauza noilor ajustări bugetare, care ar putea să le reducă subvenţiile, ci şi de temuta Blue Tongue (boala limbii albastre), care ar putea duce la interzicerea exporturilor de carne, în viu sau carcasă, în Uniunea Europeană. “Blocându-se exporturile, preţul se duce în jos sau nu ai cui vinde şi, automat, activitatea nu mai este rentabilă. În momentul de faţă sunt unele ţări arabe care şi-au reluat importurile din România. Printre ele se numără Libia, iar acum aşteptăm o delegaţie din Iordania.

Clienţi fideli erau cândva şi Siria, Liban şi, indirect, Turcia, care cumpăra din Bulgaria miei crescuţi în România. Acum, însă, Siria a trimis un comunicat prin care ne-a anunţat că nu va mai importa câţiva ani animale vii, nici măcar carcasă, ci doar carne dezosată şi refrigerată”, adaugă fermierul hunedorean.
Ciobanii din judeţ spun că la problemele legate de scăderea subvenţiilor şi apariţia bolii limbii albastre, care chiar dacă nu le-a decimat efectivele, le-a tăiat unele oportunităţi de export, se adaugă lipsa unei strategii coerente şi bine susţinute pentru tinerii fermieri şi animalele din zonele montane.

Ciobanii de la munte au ajuns la fundul sacului

Din cauza condiţiilor aspre de climă de aici, unde iarna poate dura chiar şi şase luni, iarba este mai săracă în nutrienţi, iar animalele necesită un supliment de furajare şi un efort suplimentar din partea ciobanilor, zonele montane sunt considerate zone defavorizate şi ar trebui să primească un plus la sprijinul oferit de stat.
Fermierii spun că, deşi suntem la sfârşitul lunii martie, încă nu se cunoaşte numărul de animale eligibile pentru plată pentru 2014, din cauza faptului că autorităţile din unele judeţe nu au reuşit să încheie centralizarea datelor. Banii pentru 2014 ar fi trebuit să fie alocaţi chiar pe parcursul anului respectiv, însă oierii s-au obişnuit să primească banii în lunile ianuarie sau februarie.

Anul acesta, însă, deşi am ajuns la sfârşitul lunii martie, oierii încă nu şi-au primit sprijinul promis. De altfel, ciobanii din zonele montane se declară disperaţi, spun că au ajuns la fundul sacului şi nu au cu ce cumpăra grânele necesare suplimentelor de hrană pentru oile din stâne. În plus, unii crescători spun că mai au nevoie şi de medicamente, dar şi de substanţe pentru deparazitarea animalelor şi, până nu vor face vânzările de Paşte, se văd nevoiţi să se împrumute, pentru a ieşi cu bine din iarnă.

Lâna e dată pe un preţ de nimic

Un alt neajuns cu care se confruntă crescătorii hunedoreni de ovine este faptul că ajung să vândă lâna pe un preţ foarte mic intermediarilor. Tunsul unei oi costă între 3 şi 5 lei, un kilogram de lână este vândut cu 2,3 lei, iar intermeiarii o trimit în Turcia, care produce, apoi, îmbrăcăminte de calitatea întâi sau chiar de lux şi o vinde la un preţ chiar şi de câteva zeci de ori mai mare. În Hunedoara, un judeţ cu aproape 180.000 de ovine, nu există nici măcar un singur centru de colectare şi prelucrare a lânii. Potrivit şefului Direcţiei de Statistică a judeţului Hunedoara, Ionel Braşovan, dacă în 1990, în judeţul nostru erau aproape 223.000 de oi, în anul 2000, efectivele au scăzut cu aproape 40 la sută, ajungând la numai 138.000, pentru ca în 2013 să înregistreze o revenire la 178.000 de capete. În judeţul Hunedoara, predominantă la oi este rasa ţurcană. În judeţul nostru, foarte puţini crescători au făcut metisare pentru a obţine oi mai productive şi mai rezistente, de carne sau de lapte.

About Ada Beraru