Ştiţi cum suntem noi acuma? Ca soţul ăla înşelat care, pus pe iertare, îşi întreabă nevasta de câte ori i-a pus coarne. O dată, hai, mai merge! Să nu fie însă de mai multe ori că iese rău!
Despre ce vorbim aici?! Ne uităm la Parlament şi, ca proştii, facem din ridicarea imunităţii un prilej de pariuri şi evaluare a vinovăţiei penalilor care se milogesc la tribună în faţa colegilor: scapă sau nu scapă?
Ce este porcăria asta? Nu mai vedem pădurea din cauza copacilor? Vă daţi seama la ce fărădelege ne pune să fim martori întâiul legiuitor al ţării, Parlamentul? Niciunde în lumea asta civilizată nu mai există un sistem parlamentar care, legal, îşi pune la adăpost de Justiţie membrii urmăriţi penal.
Imunitatea parlamentară, aşa cum se aplică ea acum la români, este o ruşine pe obrazul nostru şi al ţării. Solidaritatea senatorilor României cu colegii penali, bocitura aghiasmuită a acestora din urmă de la tribună ca să scape, favorizarea infractorului ascunsă în secretul votului cu bile fac parte dintr-un ritual ocult, bun, eventual, pentru inspirarea unei satire acide regizate de vreun talentat regizor de film, nu dintr-o realitate care ne este impusă cu premeditare.
Dacă înainte nu se prea vedea, acum, după ce Justiţia a început să funcţioneze, este evident că avem de-a face cu o lege strâmbă, pusă parşiv să blocheze actul de justiţie, ca să facă din parlamentari o clasă socială pusă deasupra legii. Nu e treaba Parlamentului să permită sau nu arestarea unui deputat sau senator, atâta timp cât DNA-ul consideră oportun acest lucru.
Iar buba asta urâtă pe obrazul democraţiei trebuie spartă pentru că se extinde. “Cazul Şova” e emblematic. Şova a fost salvat pentru că preşedintele Senatului României, domnul Tăriceanu, a decis că e nevoie, pentru ridicarea imunităţii, de jumătate plus unu din voturile tuturor senatorilor, nu doar de votul majorităţii simple a celor prezenţi în sală, aşa cum spune legea.
Afacerea Şova a născut în premieră două reacţii contrare importante cu adresă la Curtea Contituţională a României. Una de la primul om în stat, preşedintele Klaus Iohannis, şi cealaltă de la şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi. Ambele solicită intervenţia CCR pentru ca votul în cazul lui Dan Şova să fie repus în parametrii legali.
Sunt anticorpii de dată recentă ai statului de drept, care încep în premieră să dezasambleze ţesătura de legi care ţintea să pună bazele statului mafiot România. Prima ţintă este curăţeania de primăvară în Parlament. Şi vorba cuiva: Până la urmă, dacă mai continuă să umble după superimunitate, legislativii şi-o vor lua. Cu sau fără Şova!
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.