Paradox românesc: mai avem zăpadă, dar nu mai avem turişti (galerie foto)

Când Dumnezeu dă, cabanierii refuză: cam aşa s-ar putea rezuma situaţia din zonele de agrement montan din judeţ şi de la marginea lui. Până în urmă cu doi-trei ani, cabanierii s-au plâns de lipsa zăpezii. Anul acesta a fost zăpadă din belşug, însă, cam de pe la jumătatea lui februarie încoace nu au mai prea fost turişti. Cabanierii dau vina pe ideile preconcepute ale clienţilor, iar clienţii – ori sunt sătui de iarnă, ori preferă… pârtiile din Austria.

“Domn-le, când vine 1 martie îi gata sezonu’ la noi. Dacă jos, în oraş, îi mai cald, lumea crede că la munte-i tăt aşe. Am rămas perplex zilele trecute când un om de munte, cu experienţă, m-o sunat să mă-ntrebe dacă îi zăpadă. Normal că îi! Am avut pârtie ca de cupă mondială şi-n martie şi acuma, la început de aprilie.
Pă parcursu’ săptămânii o fost pustiu. În week-end s-o mai adunat ceva lume, în martie, da’ 50 să uită şi 10 schiază”, se plânge Dan Gligor, administratorul uneia dintre cele trei pârtii de la Arieşeni, zonă care, de vreo 15 ani, a început să atragă şi hunedoreni la schi, mai ales pe cei din Deva şi din jumătatea de Nord a judeţului. “Am redus preţuri la cazare, pă parcursu’ săptămânii, 50 – 60 la sută, da tăt n-o venit nimeni. Pă week-end nu prea ne permitem să facem reduceri, că trăbă să trăim şi noi din ceva. Dar asta-i regula: la 1 martie, românului zici că-i apasă cineva un buton şi-l resetează: nu-şi mai dă seama deloc că poate schia în continuare la munte, dacă vede că-n oraş o dat colţu’ ierbii”, adaugă Dan Gligor, care mai spune că numărul de turişti a scăzut simţitor încă din februarie, la Arieşeni.

Vacanţa diferenţiată – o soluţie

La fel s-a întâmplat şi la Straja, staţiunea care deţine unele dintre cele mai bune pârtii din ţară. Cu o săptămână şi jumătate în urmă, au fost pe pârtii doar patru-cinci schiori. Administratorii instalaţiilor de transport pe cablu au decis să pună teleschiul la treabă, dar au regretat, pentru că nu şi-au acoperit nici măcar jumătate din costurile cu energia consumată. Emil Părău, unul dintre principalii investitori din zonă, crede că toată “industria turismului de iarnă” ar putea fi ajutată cu o decizie simplă, care stă la îndemâna Ministerului Educaţiei: vacanţă intersemestrială acordată în intervaluri diferite. “Toată lumea se raportează la Austria când vine vorba de sporturile de iarnă. Însă nimeni nu spune că, în Austria, elevii nu sunt trimişi toţi, simultan, în vacanţa de iarnă, ori cea dintre semestre, tocmai ca să fie locuri în staţiunile montane pentru toţi. Noi, anul acesta, în vacanţa intersemestrială am avut grad de ocupare de 100 la sută şi continuau să vină solicitări de cazare de la părinţi care ar fi vrut să-şi aducă micuţii la munte, la schi. Cred că se poate destul de simplu şi în România ca elevii de şcoală primară şi gimnaziu să fie trimişi în vacanţă într-o anumită perioadă, iar cei de liceu în alt interval, astfel încât să-i putem primi pe toţi la câte o săptămână-două de schi, bineînţeles cu oferte mai reduse ca preţ”.

Suprasaturaţia de iarnă

Şi în Parâng, puţinii cabanieri rămaşi “la datorie” se pregătesc să tragă obloanele, cu toate că stratul de zăpadă depăşeşte şi aici o jumătate de metru. Şi sunt chiar foarte puţini. Week-end-ul trecut doar un concurs de schi al salvamontiştilor din judeţ a mai animat cât de cât zona de agrement montan (că staţiune montană nu i se poate spune – de fapt, Hunedoara nu are o adevărată staţiune montană). Pe parcursul iernii care se încheie, doar Stelian Zanet, om cu afaceri în domeniul confecţiilor metalice, s-a străduit să atragă clienţi spre Parâng, organizând evenimente aproape-n fiecare sfârşit de săptămână. Şi el pare uşor resemnat: “Cred că oamenii pur şi simplu se satură de iarnă şi, din martie, nu mai urcă la munte. Eu, pentru Paşti, am oferit cazare gratis, dar până acum nu m-a sunat absolut nimeni. Eu activez în Parâng de vreo şapte ani. Am mers la ceilalţi cabanieri din zonă şi le-am spus «Hai să punem câte 100 – 200 de lei de căciulă şi să facem ceva săptămână de săptămână». Ei, probabil fiind mai vechi în zonă, sunt demobilizaţi. Unii, poate, cred că vreau eu să mă îmbogăţesc, deşi eu fac cu totul altceva, chestiunea cu cabana din Parâng fiind doar un hobby. Nu suntem ajutaţi nici de Primărie. În Parâng e o situaţie uşor diferită, pentru că lemnele şi alimentele se transportă doar cu telescaunul. Am cerut ca fiecare cabanier să beneficieze de 25 de telescaune gratuite pe lună, ca să putem practica preţuri şi mai mici decât cele de acum. Ni s-a răspuns de la Primărie (Primăria Petroşani – n.r.) că nu se poate: Asta era acum vreo trei ani. Am şi renunţat să mai cer sprijin de la Primărie. Pe de altă parte, să ştiţi că se schimbă şi mentalitatea tinerilor. Cabana mea, cu 50 de locuri, am pus-o la dispoziţia unei şcoli: cazare gratis şi 30 de lei pe zi de căciulă pentru trei mese pe zi. Au venit 18 copii. Mai devreme m-am trezit cu un telefon de la unul dintre profesori care-mi spunea că micuţii se plâng că într-o cameră nu au televizor. Atunci i-am spus că nu de-aia i-a adus la munte, să-i lase să stea la televizor”, spune omul de afaceri. Stelian Zanet admite că o zi pare că ar costa mai mult decât o zi la mare, dar explicaţia vine simplu: hotelierii de pe Litoral nu au deloc cheltuieli cu încălzirea şi nici cu apa caldă, majoritatea instalându-şi panouri solare. “La mare, e adevărat, intratul în apă e gratuit, dar dacă vrei să te dai cu banana sau cu jetski-ul, oare la ce cheltuieli ajungi? Mie mi se pare că şi la mare dar şi la munte să ceri 150 de lei pe o cameră e mult, doar pentru dormit. Şi, da, am înţeles că şi-n zona noastră au fost cabanieri care au cerut, iarna asta, 150 de lei doar pentru cazare, pe o cameră de două locuri”.

Râuşorul, absolut pustiu

Sâmbăta trecută, singurul turist prezent la Râuşor a fost, de fapt, fotoreporterul nostru, Remus Suciu. Zona de agrement a fost absolut pustie. Toate cabanele şi pensiunile erau închise. Asta deşi ninsese din plin toată săptămâna trecută, iar peisajul era absolut spectaculos. Fum pe hornuri ieşea doar din clădirea Salvamontului (salvamontişii erau în echipă completă la post), din vechiul restaurant al combinatului şi din localul de la baza pârtiei. Nici ţipenie de om. Şi dacă zăpada ar fi căzut în toiul verii ar fi fost mai mulţi turişti în Râuşor decât sâmbăta trecută. Anticipând parcă absenteismul total al schiorilor, administratorii pârtiei nu au mai consumat motorină cu ratracul pentru a “bate pârtia”. Stratul nou, gros de 40 de centimetri, a fost “deranjat” doar de paşii colegului nostru. Atât! Şeful Serviciului Judeţean Salvamont, Ovidiu Bodeanu, spune că vina pentru această situaţie o poartă, parţial, cabanierii, iar o schimbare poate veni doar cu ajutorul autorităţilor locale şi judeţene: “Avem zăpadă, dar nu mai avem turişti pe pârtii. Culmea, sunt turişti români, acum, pe pârtiile din Austria. De ce? Pentru că în Austria, în martie – aprilie, găseşti cazare la 35 de euro, cu demi-pensiune inclusă şi cu reduceri la schi-pass şi la accesul în centrele spa. Ai ce face, acolo. La noi, nu prea ai ce face, mai ales seara. În România se preferă ca, seara, să se aprindă nocturna pe pârtie şi gata. În Austria, teleschiul funcţionează la program, de la 09.00 la 16.00. Că sunt doi schiori, că sunt 2000, ăsta-i programul. După ora 16.00, teleschiul se opreşte şi toată lumea e astfel trimisă în restaurante, baruri, cluburi sau spa-uri. Să nu mai vorbim că cei 35 de euro cazare care includ şi un mic dejun plus o cină, ambele copioase, înseamnă mult mai puţin decât se percepe în Sinaia, ori Poiana Braşov. Plus că nici iniţativele punctuale de week-end nu sunt promovate suficient. Să nu mai vorbim că, în multe cazuri, cabanierii preferă să practice şi în martie aceleaşi tarife ca-n ianuarie. Nu fac reduceri. De fapt, anul acesta cred că mulţi s-au mulţumit cu profitul din perioada decembrie – februarie şi au preferat să închidă. Asta nu-i o modalitate de a-ţi fideliza clienţii”.

Cum e în Austria, pe scurt

Vicepreşedintele Federaţiei Patronatului din Turism, deveanul Lucian Stanciu, a activat vreme de trei ani ca administrator al unui hotel dintr-o staţiune montană austriacă şi ne-a spus, pe scurt, cum se procedează acolo în “extra-sezonul” de iarnă: “În Austria, sezonul de schi se încheie în fiecare an doar după Paştele Catolic. Din a doua jumătate a lunii martie se înregistrează şi acolo o scădere a numărului de turişti, dar nimeni nu închide pensiunea, ci se merge cu reduceri la servicii cuprinse între 30 şi 50 la sută. De fapt, în Austria, se schiază non-stop, aproape, pentru că sunt şi pârtii amplasate pe gheţari. Fenomenul din Hunedoara şi, hai s-o spunem, din România, unde în martie-aprilie se închid, practic, staţiunile montane, chiar dacă este zăpadă, cred că este unic în Europa. Dacă aş avea o unitate de cazare la Straja, Râuşor sau în Parâng, garantat aş aplica şi eu aceeaşi metodă a reducerilor de tarife. Reducerile înainte de toate!”.