Castelul Corvinilor trece la nivelul turistic următor

Articolul a fost vizualizat de 1,642 ori

Autori: Laura Oană, Ciprian Iancu 

După ce a crescut spectaculos în ultimii trei ani, în ce priveşte numărul de vizitatori, cel mai important obiectiv medieval cu dublă funcţionalitate (civilă şi militară) din România şi Europa Centrală devine promotor în turism pentru întreaga zonă. Două evenimente fericit suprapuse au demonstrat acest lucru în perioada 1 – 3 mai: “Târgul european al castelelor” şi Festivalul “Dracula Nights”.

“Sunt mistere pe care oamenii le pot doar bănui şi pe care, veac după veac, le pot desluşi doar în parte” – sunt cuvintele lui Bram Stoker, celebrul autor care l-a consacrat pe contele Dracula ca vampir transilvan, prin romanul său apărut în 1897. După 118 ani, stră-strănepotul său a ajuns în România şi, în cadrul Festivalului Internaţional Dracula, şi-a lansat volumul “Dracula – mortul viu”, tocmai la Castelul Corvinilor, în momentul în care monumentul găzduia alt eveniment de marcă – Târgul European al Castelelor, o premieră în domeniu.

Dracula, “readus” în România, la Hunedoara

Sâmbătă, 2 mai, a fost prima zi din istoria Castelului Corvinilor în care sute de turişti au îndurat frigul şi ploaia aşteptând pe pod să viziteze obiectivul istoric

Sâmbătă, 2 mai, a fost prima zi din istoria Castelului Corvinilor în care sute de turişti au îndurat frigul şi ploaia aşteptând pe pod să viziteze obiectivul istoric

Castelul Corvinilor a înregistrat un nou record turistic: 11.000 de oameni au venit să vadă monumentul în doar trei zile, cât au durat cele două evenimente. Prima edţie a Târgului European al Castelelor a adus la Hunedoara peste 20 de standuri de monumente din mai multe ţări, în timp ce Festivalul Internaţional Dracula l-a avut ca invitat special chiar pe nepotul celebrului Bram Stoker – autorul romanul “Dracula”: “Am venit să-l aducem pe Stoker în România”, glumeşte autorul american, care şi-a provocat audienţa să participe la discuţii pe diverse teme legate de evoluţia mitului Dracula, dar şi al vampirilor. Dacre Stoker a vorbit despre misterul din spatele scrierii stră-strămoşului său: “Sunt o mulţime de poveşti pe care le pot împărţi cu voi, dar şi secrete, chiar şi despre producţia lui Francis Ford Coppola realizată după această carte şi care au fost motivaţiile care i-au îndemnat să facă acest film”. Americanul a luat la rând ceea ce el numeşte “mistere nedesluşite”: “momentul Bram Stoker”; “legătura lui Dracula cu Noua Anglie”; “localizarea Castelului lui Dracula” şi “modificarea finalului manuscrisului”. Discuţiile au atins şi un subiect mai puţin cunoscut românilor – în Statele Unite, lucrurile au ajuns atât de departe în “industria vampirilor” încât s-au stârnit conflicte între diverşii fani: vampirii ba strălucesc la soare, ori nu suportă lumina, unii cred că pot supravieţui cu sânge artificial, dar, în general, varianta vampirilor “prietenoşi” este pe val. O imagine aflată la polul opus de imaginea sângerosului Conte Dracula de la 1897.

Poveşti în vremea holerei

Dacre a vorbit ascultătorilor despre omul Abraham “Bram” Stoker: “un filosof, pasionat de istorie, căruia îi plăceau dezbaterile”. S-a născut în 1847, în Clontarf, Irlanda, a urmat Colegiul Trinity din Dublin şi, între 1866-78, a lucrat la Castelul Dublin. S-a căsătorit în 1878 cu Florence Balcombe şi a scris Dracula între 1890 şi 1897. A fost prieten cu oameni importanţi ai vremurilor, precum Oscar Wilde, Walt Whitman, Wiston Churchill, Mark Twain, Arthur Conan Doyle. A murit în 1912, la Londra, înainte să-şi vadă lucrarea transpusă pe scena teatrului. Stră-strănepotul său spune că viaţa lui Bram Stoker, mai ales copilăria, a dus la scrierea romanului “Dracula”: “Stră-străunchiul meu s-a născut în vremuri grele, numite «Black 47», o epidemie de holeră, care a decimat populaţia şi a cauzat foamete. Ştim că era un copil bolnăvicios, a zăcut la pat pentru şapte ani. Cred că era din cauza unor probleme respiratorii, probleme pe care le-am moştenit în familia Stoker şi mulţi dintre noi avem tot felul de alergii. Aceste probleme s-au rezolvat atunci când familia s-a mutat într-o zonă mai uscată, în Dublin. Atunci s-a însănătoşit brusc. Dar în tot acest timp, eu cred că i-au luat sânge, un lucru semnificativ, pentru că, în urma cercetărilor, am stabilit că, în familie, erau doi doctori faimoşi, care se foloseau de această procedură. Tipul de boală pe care îl avea Bram era tocmai unul pentru care se lua sânge, adică pur şi simplu îţi tăiau pielea, deschideau o venă şi lăsau lichidul să curgă pentru a scoate sângele rău afară pentru a scăpa de boală. Gândiţi-vă un pic la scenă: “Tânărul Bram are şapte ani şi este bolnav. Vine unchiul său să îi ia sânge. Este un copil slăbit şi chiar am citit în tratamentul prescris de unchiul său: «I-am luat destul, înainte să leşine». Aşa ştiau ei când să se oprească”, povesteşte autorul american.

“Yes, the mother stories…”

Dacre Stoker este convins că mama strămoşului său, Charlotte Thornley, i-a “împuiat” capul cu poveşti înfricoşătoare în primii ani ai copilăriei: “Da, poveştile mamei erau spuse pentru a-i umple timpul atunci când era bolnav. Cea mai înfricoşătoare era despre cum a supravieţuit ea epidemiei de holeră, în partea de est a Irlandei, unde trăia când era fetiţă. Eu cred că s-a folosit de asta pentru a-l înspăimânta pe Bram. Imaginaţi-vă o mamă povestindu-i acestui biet copilaş, care avea până în 7 ani, despre oameni care mureau prematur de holeră şi erau înmormântaţi. Erau cazuri când erau scoşi din morminte când îşi dădeau seama că nu erau morţi. În vremurile noastre, ai zice că este dramatic şi chiar ai intra în necaz dacă i-ai spune aşa ceva copilului, dar, în acele timpuri, erau normale asemenea poveşti. Acelea i-au creat această imaginaţie bogată şi întunecată copilului, iar poveştile s-au amestecat cu cercetările pe care le-a făcut zeci de ani mai târziu şi care au creat aceast mit al mortului viu, care iese din mormânt. Toată această poveste, combinată cu superstiţii, l-a născut pe Dracula”, explică cel care, un veac mai târziu, va relua povestirea împreună cu Ian Holt, un scenarist pasionat de literatura horror şi va lansa la Castelul Corvinilor “Dracula – mortul viu”, o carte care reia povestea lui Dracula la 25 de ani după finalul celei scrise de Bram Stoker. Acţiunea are loc în 1912, iar contele – vampir este identificat ca fiind voievodul Vlad Ţepeş, care ajunge în Anglia drept un actor român cu numele de Basarab. Chiar Bram Stoker devine acum personaj al cărţii, la fel ca şi Elisabeta Bathory, contesa despre care se spunea că obişnuia să se îmbăieze în sângele fecioarelor ucise.

“Bram Stoker a creat un personaj dintr-un individ real. Noi ştim diferenţa şi vrem să ne asigurăm că şi ceilalţi ştiu diferenţa. Am scris o continuare pentru că am simţit că povestea trebuie să meargă mai departe. Am scris o carte despre «Dracula – mortul viu», care reia povestea, dar creează şi un nou Dracula, cel rezultat din îmbinarea personajului istoric cu cel ficţional, pe care-l cunoaşte lumea întreagă. Unora nu le-a plăcut, pentru că am schimbat personajul, însă nu poţi mulţumi pe toată lumea. Oarecum, am vrut să-i dăm şansa lui Vlad Ţepeş să-şi spună şi el versiunea sa a poveştii. În plus, puţină lume ştie că, în manuscrisul original al lui Bram Stoker, Dracula nu moare”, a mărturisit Dacre Stoker, pe parcursul prezentării făcute la Castelul Corvinilor.

Industrie cu colţi

Strănepotul după frate al lui Bram Stoker a prezentat la Hunedoara istoria adevărată a personajului “Dracula”, anunţând la Castelul Corvinilor că acum lucrează la o carte în care prezintă diferenţa dintre personajul de ficţiune şi Vlad Ţepeş

Strănepotul după frate al lui Bram Stoker a prezentat la Hunedoara istoria adevărată a personajului “Dracula”, anunţând la Castelul Corvinilor că acum lucrează la o carte în care prezintă diferenţa dintre personajul de ficţiune şi Vlad Ţepeş

“S-a spus că «Dracula» a fost, pentru mult timp, a doua carte ca vânzări din lume. În urma ei, au apărut peste o mie de adaptări”, spune americanul, în timp ce în volum mărturiseşte: “Cercetarea pe care am făcut-o mi-a deschis ochii, arătându-mi că, pentru familia mea, istoria romanului Dracula este destul de tragică. Bram Stoker a murit înainte ca Dracula să-şi câştige popularitatea. Vânzările romanului erau atât de mici la momentul morţii lui, încât văduva lui, Florence, a crezut că nu va avea niciun câştig financiar de pe urma celor şapte ani pe care Bram îi «pierduse» cu cercetarea şi scrierea”. Doar după un deceniu de la moartea sa, poveştile cu vampir încing spiritele şi duc la creşterea vânzărilor. Acum, Dacre Stoker recunoaşte că “Dracula” este, de fapt, unul dintre cele mai cunoscute branduri din lume: “Dracula este o franciză cunoscută peste tot în lume, folosită de televiziune, de desene, jocuri, jucării, filme, îmbrăcăminte. Peste tot este o industrie uriaşă”. Stră-strănepotul lui Bram ştie foarte bine cum să exploateze acest brand: pe haine, are un liliac sinistru drept insignă şi, dacă îi cumperi cartea, îţi scrie ca autograf: “Pentru Laura. Sângele este viaţă. Continuă să bei!”. Sub semnătură, Dacre trage mai multe linii: “Este ceea ce folosesc când dau autografe peste tot în lume: arată ca bătaia unei inimi a cuiva care trăieşte, când moare, este o linie continuă, şi apoi, dacă este vampir, se întoarce cu bătaie a inimii negativă. Şi asta este, evident, povestea morţilor vii”.

Dracula cu colţi, România cu gropi

A trecut mai bine de un veac de când romanul Dracula a apărut, mitul a câştigat o popularitate imensă, iar legarea numelui contelui Dracula de Transilvania aduce în ţară tot mai mulţi turişti. Acum, stră-strănepotul lui Bram crede că poate face lucrurile şi mai interesante pentru România: “Am fost invitat să particip la Festivalul Internaţional Dracula, dar, de fapt, sunt aici de vreo săptămână şi mă învârt pentru a documenta noua mea carte, care este, de fapt, un ghid turistic despre România, în special, despre personalitatea lui Vlad, atât ca «personaj Dracula», dar şi ca voievod. Cred că nuvela a fost prost înţeleasă, amestecând ficţiunea cu personajul real, aşa că este de datoria mea să explic diferenţa. Cred că, dacă voi reuşi, numărul de turişti de la voi se va dubla, pentru că lumea va veni la voi să afle detalii despre adevăratul Vlad Ţepeş, în timp ce fanii contelui Dracula vor veni să vadă locurile din carte”. Dacre Stoker spune că este plăcut impresionat de România, nu însă şi de lipsa indicatoarelor rutiere: “Iubesc locurile astea. Sunt originar din Canada şi văd o mulţime de asemănări, zone foarte frumoase pentru agricultură, munţii sunt minunaţi, aveţi un peisaj incredibil, superb, numai că este dificil, pentru că nu prea sunt indicatoare rutiere şi ne-am găsit greu drumul, dar aşa am şi ajuns în nişte locuri frumoase. Oamenii sunt prietenoşi, mâncarea este foarte bună şi proaspătă. Îmi place mult aici”. Îi spun în glumă că lipsa indicatoarelor este intenţionată, tocmai pentru a încurca turiştii şi a-i trimite către alte zone: “A, ca să stăm mai mult?! Asta e adevărat şi e bine, dar cred că, în următorii ani, când guvernul va realiza că tot mai mulţi turişti vor veni dacă este uşor de condus şi de circulat, dacă se mai acoperă gropile din drum, oamenii vor vrea să vadă cât mai multe lucruri dacă accesul este facil. La voi, este de ajuns să apeşi un pic frâna şi vezi destule lucruri frumoase”.

Castelul devine “furnizor de turişti”

21 de standuri de promovare turistică amenajate în Sala Dietei au făcut faţă cu greu numărului mare de turişti aduşi la Hunedoara şi de mini-vacanţa de 1 mai, dar şi de evenimentele organizate la Castelul Corvinilor

21 de standuri de promovare turistică amenajate în Sala Dietei au făcut faţă cu greu numărului mare de turişti aduşi la Hunedoara şi de mini-vacanţa de 1 mai, dar şi de evenimentele organizate la Castelul Corvinilor

Tot la finele săptămânii trecute, Castelul Corvinilor a găzduit prima ediţie a “Târgului European al Castelelor”. Sala Dietei a fost plină şi cu standuri şi cu turişti. În toate cele trei zile, s-a stat la coadă pe podul castelului. Vestea că aici au loc două evenimente majore a făcut ca numărul vizitatorilor să atingă aproape 11.000. Doar vineri, 1 Mai, încasările au depăşit 80.000 de lei vechi. “Numărul de turişti ne-a depăşit de patru ori aşteptările şi am impresia că acest castel a întinerit în aceste trei zile”, spune Costin Tinca, directorul Muzeului Castelul Corvinilor (medalion). Peste tot, domniţe şi cavaleri îi îndrumau pe turiştii nevoiţi să se strecoare pe coridoarele înguste ale monumentului. În Sala Dietei, standurile a zeci de castele şi palate îi aşteptau cu materiale promoţionale care dovedesc că ai ce vedea în România şi nu numai. La standul Cetăţii Făgăraşului, îţi atrage atenţia un poster: “Este cetatea într-o litografie de la 1860. Importantă este imaginea cetăţii, avem şi lebede pe lac, la fel cum au fost în perioada medievală. De trei ani, am repopulat lacul Cetăţii cu lebede albe şi negre”. Cetatea Oradea este şi ea foarte bine promovată, cu materiale realizate pe fonduri europene, spune Dumitru Noane, administrator al monumentului: “Turiştii vin în Cetatea Oradea atraşi de istoria locului: este cetatea în care sunt înmormântaţi un sfânt al Bisericii Catolice, Sfântul Ladislau, fondatorul cetăţii, şi Sigismund de Luxembourg, singurul împărat romano-german înmormântat în afara hotarelor imperiului.

E locul unde s-a născut Ordinul Dragonului, în 1408, este poarta de apărare a Transilvaniei, în secolele XVI-XVII, faţă de cele două paşalâcuri turceşti de Timişoara şi de Buda; centru renascentist unde s-a creat unul dintre primele observatoare astronomice pe la 1460. Apoi, cetatea este simbolul oraşului şi este locul în jurul căruia s-a născut Oradea ca oraş, iniţial prin mai multe târguri mici, iar, de la 1852, ceea ce s-a numit Oradea Mare”.

Amănunte uimitoare

Surpriza este însă standul alăturat: “În Carei, în centrul oraşului, există Castelul Karolyi, recent reabilitat, un obiectiv vizitat anual de 50.000 de turişti. E un obiectiv care a reintrat în circuitul turistic şi îşi aşteaptă turiştii cu expoziţii permanente: mobilier de epocă, figuri de ceară, istorie locală şi evenimente culturale la sfârşitul fiecărei săptămâni”, explică Bogdan Georgescu, de la Primăria Carei. Dacă Muzeul Civilizaţiei Dacice si Romane Deva a fost singurul care a pus preţ – la propriu – pe toate materialele promoţionale, reprezentanţii Patrimoniului arhitectural Veles din Macedonia făceau tot posibilul să te convingă să le vizitezi zona, cu CD-uri, hărţi şi ghiduri oferite gratis: “Avem un lac lângă oraş şi o mulţime de locuri frumoase. Veles este un oraş mic, dar cu o arhitectură specifică, caracteristică caselor vechi. Avem şi o multime de biserici”, spuneau oaspeţii din Macedonia. De fapt, vechea aşezare Stobi este situată între Veles şi Negotino, oraşe prin care trec românii care merg cu maşinile către Grecia. În standul Palatulului Brukenthal, turiştii erau întâmpinaţi chiar de “baronul Samuel von Brukental” şi “soţia sa”. Turiştii au fost fascinaţi, spre încântarea administraţiei monumentului: “Cuvântul folosit cel mai des de către străini este “amazing”! Ne spun că arată ca un castel din poveşti, este chiar aşa cum îşi imaginau în copilărie că arată un castel”, spune Dan Bera.

La standul Cetăţii Mălăieşti, amenajat într-un colţ al sălii dietei, în locul unor bulgari care, în cel mai pur stil balcanic, au anunţat că nu mai vin cu doar două zile înainte de deschiderea târgului, câteva fetişcane îmbrăcate în costume populare fac primele lor prezentări. Cetatea a fost reconstruită, practic, în ultimii doi ani. Au pliante, nu au încă film de prezentare, dar fetele muncesc. Prezenţa lor din prima zi la târg se simte a doua zi: la Mălăieşti încep să apară zeci de turişti care au aflat de existenţa acestei cetăţui tocmai la târgul de la Castelul Corvinilor.

Sala Dietei s-a dovedit a fi cea mai bună alegere pentru găzduirea târgului, pentru că are două uşi de acces şi face parte din principalul circuit de vizitare a castelului. Mii de turişti au trecut, în trei zile, pe aici. La un moment dat, unele standuri nu mai aveau disponibile destule pliante. Târgul i-a mulţumit pe deplin şi pe participanţi. Conform formularelor de feed-back, un singur participant s-a plâns de faptul că Sala Dietei nu a fost destul de bine încălzită şi… cam atât. În rest, aprecierile au curs şi din partea reprezentanţilor celor 21 de castele şi cetăţi reprezentate la Hunedoara. Iar lucrurile nu se vor opri aici, după cum spune managerul Muzeului Castelul Corvinilor, Costin Tinca: “La finalul târgului am avut o discuţie cu toţi participanţii şi am convenit să găsim o formă de asociere în scopul promovării reciproce. O a doua ediţie va fi organizată, tot în luna mai şi tot la Hunedoara, anul viitor. Târgul a fost vizitat vineri după-amiază şi de domnul Mircea Diaconu, vicepreşedinte al Comisiei pentru Cultură şi Educaţie din Parlamentul European, care s-a declarat plăcut impresionat de manifestare şi care ne-a spus că ne va acorda tot sprijinul său în continuare. Eu nu aş fi surprins dacă la viitoarea ediţie am avea nu 20, ci 40 de participanţi”.

Hunedoara învaţă să trăiască şi din turism

Unii dintre consilierii locali au avut reţineri când s-a propus ca suma maximală acordată pentru organizarea “Târgului European al Castelelor” să fie de 170.000 de lei. Aproximativ 80.000 de lei s-au încasat, la castel, doar în prima zi a târgului, suma fiind şi mai mare în zilele de sâmbătă şi duminică.

Deputatul de Hunedoara, Carmen Hărău (PNL)

Deputatul de Hunedoara, Carmen Hărău (PNL)

Deputatul de Hunedoara, Carmen Hărău (PNL), spune că reuşitele de la finele săptămânii trecute sunt “un succes de etapă”: “Creşterea numărului de vizitatori de la 80.000 în 2012 la 300.000 în 2014 nu este întâmplătoare. S-a muncit mult şi în mod coordonat. Le mulţumesc tuturor celor care au contribuit la acest succes, celor din administraţia Muzeului Castelul Corvinilor, dar şi angajaţilor din Primăria Hunedoara. Sunt convinsă că turismul este o şansă pentru Hunedoara. Dacă nu am fi crezut acest lucru nu am fi muncit intens şi pe această direcţie. Eforturile noastre au început cu doi ani în urmă şi, să fim sinceri, cu trei ani în urmă nu se aştepta nimeni să putem avea la Hunedoara astfel de evenimente. S-a muncit mult şi pe plan local, dar şi la Bucureşti, cu lobby făcut la instituţiile abilitate, inclusiv discuţii cu ministrul turismului. Este un succes de etapă. Avem încă multe de rezolvat. Suntem foarte interesaţi să-i lămurim pe oamenii cu bani din România şi nu numai că Hunedoara are un potenţial de dezvoltare turistică fantastic. Am încredere în viitorul turistic al Hunedoarei şi sunt convinsă că, de la un an la altul, vom asista la evoluţii spectaculoase”.

Primarul Hunedoarei, Viorel Arion

Primarul Hunedoarei, Viorel Arion

Primarul Hunedoarei, Viorel Arion, crede că evenimentele de la finele săptămânii trecute argumentează ideea conform căreia oraşul trebuie să înveţe să câştige şi din turism:

“Doresc ca acest târg să devină o tradiţie şi sperăm ca prin aceste evenimente să promovăm atât Castelul Corvinilor, cât şi obiectivele care au decis să participe la manifestare. Din păcate, siderurgia, la Hunedoara, nu mai are un viitor aşa cum îl speram acum 20 de ani. Este momentul să regândim viitorul nostru pe baza oportunităţilor avute. Dacă siderurgia a trecut într-un plan secundar, iată că un castel cu o vechime de peste 500 de ani se dovedeşte a fi o oportunitate pentru municipiul Hunedoara. Este momentul să învăţăm să facem turism”.

About Redacţia REPLICA