Bogdan, hunedoreanul plecat prin Europa fără un sfanţ în buzunar

Articolul a fost vizualizat de 1,390 ori

Nu aţi visat niciodată să vă scuturaţi de lanţurile societăţii, să trăiţi fără griji, impozite şi facturi? Ei bine, la 24 de ani, un tânăr hunedorean trăieşte de câţiva ani acest vis al libertăţii. Bogdan Budai se declară acum un om fericit: “Am început târziu şi, când am aflat că se poate aşa ceva, la 22 de ani, mă simţeam deja cu un picior în groapă. M-am gândit că ar trebui s-o fac chiar dacă ar fi o greşeală. Eu sunt WorldWide HitchHiker, un autostopist internaţional”.

Bogdan a făcut autostopul zeci de mii de kilometri prin Europa

Bogdan a făcut autostopul zeci de mii de kilometri prin Europa

“Eu sunt Bogdan şi de loc sunt din Hunedoara. De mai bine de 2 ani de zile, am început un proiect nebun numit WorldWide HitchHiker. Practic, mi-am dat demisia pentru a călători prin lume folosind metode alternative, care nu necesită bani. Am şi un site cu acelaşi nume şi pagină de Facebook aferentă, unde scriu în engleză despre călătoriile mele şi despre călătoritul alternativ”.

Aşa am aflat de Bogdan Budai şi au trecut câteva zile până să-l cunosc. Nu îl văzusem niciodată, dar l-am recunoscut rapid: un om care îşi poartă fericirea în ochi, liniştea pe faţă şi libertatea în suflet. Îmi spune reţeta sa: “Se poate călători fără bani sau cu bani foarte, foarte puţini. Folosesc în primul rând autostopul pentru care nu se plăteşte şi fac voluntariat pentru casă şi masă. Sunt site-uri unde sunt postate anunţuri despre locaţii unde poţi munci câteva ore, iar ei îţi oferă o cameră unde poţi dormi şi cele trei mese pe zi şi astfel, dacă vreau, pot vizita întreaga lume”. A fost până acum în zece ţări şi, la un moment dat, când a ajuns la câteva mii, s-a oprit din calcularea kilometrilor de drum bătuţi: “Ideea mi-a venit după ce m-am întâlnit cu trei persoane, care au făcut acest lucru, iar ultimul cu care am vorbit, un canadian, făcea acest lucru de un an de zile. El mi-a povestit despre acest voluntariat pentru cazare. Atunci am decis că şi eu trebuie să fac asta. Mi-am luat inima-n dinţi şi am plecat la drum”. Îi răsfoiesc fotografiile din turul european şi îi admir sincer curajul de a fi liber. “Aveam întrebări, cum să nu? Mă întrebam cum se poate aşa ceva pentru că eram obişnuit cu ideea că doar cu foarte mulţi bani poţi călători, dar se poate si fără, dacă îţi schimbi setul de valori şi de nevoi. Eu am ales autostopul pentru că eram din 2006 obişnuit să călătoresc aşa, dar există şi variante pentru cei care vor să împartă maşina. Se poate face voluntariat în hosteluri şi multe au varianta asta alernativă, unde poţi plăti cu propria muncă. Sunt reţele de persoane care îşi lasă casa pe mâna unui voluntar măcar pe perioada când ei pleacă în concediu”. Pentru ceilalţi călători, se prezintă: “I’m Bogdan Budai, a travel writer and publisher from Romania”.

Un om fericit

Eu cred că el este probabil cel mai liber hunedorean, el îmi spune simplu că este un om fericit: “Pot spune că acum sunt mai fericit ca niciodată, pentru că fac ceea ce eu îmi doresc şi ce îmi place mie. Mie îmi surâde această idee pentru că îmi place să cunosc diverse culturi şi să descopăr lumea. Mai călătoresc cu prieteni care fac şi ei aşa ceva, dar am plecat pe acest drum singur. Îmi contactez gazdele cu două-trei luni înainte, online. De obicei, sunt oameni deschişi, care îşi fac conturi pe aceste site-uri de voluntariat şi când discuţi cu ei, te întreabă: «De ce te-ai hotărât să faci asta?», «Ce-au spus părinţii?», «Cât timp o să faci asta?». Pe aceste site-uri, eu deja am un profil unde sunt detalii despre mine, cu ce fac, cine sunt, ce ştiu să muncesc. Urmează un schimb de e-mail-uri în care se cer detalii, despre cazare, de exemplu. Şi vreau să vă spun că până acum nu am avut nici o experienţă neplăcută nici la autostop, nici la cazare”. Din Zagreb, la Viena, din Franţa în Anglia. A intrat în horă şi îi place enorm acest joc: “La un moment dat, am primit un telefon de la nişte prieteni pe care i-am întâlnit în călătoriile mele şi mi-au spus: “Îţi trimitem 60 de euro, hai să faci Crăciunul cu noi! Şi m-am dus!”. Întorsătura din viaţa lui Bogdan este cu atât mai surprinzătoare cu cât, până acum doi ani, când a luat decizia să-şi schimbe modul de viaţă, el nu ieşise deloc din ţară: “Prima ţară unde am ajuns a fost Ungaria, pentru că fiind în Timişoara, mi-a fost cel mai la îndemână. Ulterior, am mers din aproape în aproape, unde m-a dus viaţa, fără un program fix sau un plan. Pur şi simplu, unde găseam o oportunitate, mă duceam. Porneam oriunde mă chema inima!”.

Capăt de drum, start spre libertate

Tânărul hunedorean a petrecut un week-end pe cea mai vestică plajă a Europei continentale, în Portugalia, iar locul i-a rămas la suflet (poate şi pentru că a fost aici împreună cu o fată întâlnită pe drum?)

Tânărul hunedorean a petrecut un week-end pe cea mai vestică plajă a Europei continentale, în Portugalia, iar locul i-a rămas la suflet (poate şi pentru că a fost aici împreună cu o fată întâlnită pe drum?)

Avea un serviciu bunicel la Timişoara, ca administrator de date la o multinaţională. În martie 2013, a decis că îi ajunge şi s-a desprins de vechile deprinderi: “Nu îmi lipseşte vechiul stil de viaţă, pentru mine stresul vine în momentul în care trebuie să mai postez ceva pe site-ul meu. Dacă există greutăţi, sunt unele pe care eu le aleg – sunt gânduri despre următoarea locaţie unde dorm sau dacă o să găsesc pe cineva care să mă ia la autostop. Mi s-a întâmplat să aştept o maşină şi o noapte întreagă, rişti câteodată să petreci noaptea sub cerul liber, dar m-am învăţat să iau totul ca o experienţă şi să mă bucur de moment. Am şi avut noroc că au fost nopţi calde, fără ploaie”, râde Bogdan cu ochii luminoşi ca cerul de vară luminat după o ploaie. Are chipul unui leu blând, cu barbă, plete împletite ca dreaduri şi, în păr, are un bănuţ – pe care este simbolul echilibrului “ying, yang”. Potrivit filosofiei sale, asta înseamnă că: “În orice rău e un bine, în orice bine, e un mic rău. Şi am avut destule situaţii în care o experienţă aparent negativă, ulterior şi-a arătat partea pozitivă. Acum iau lucrurile ca atare şi învăţ din orice”, mă asigură tânărul. De când a revenit în România, în decembrie, a participat la o mulţime de evenimente prin ţară şi a vorbit despre cum putem călători fără bani.
Pe lângă asta, a iniţiat un proiect social-caritabil: “Voi călători din iunie, timp de 12 luni, prin 12 ţări din Europa, stabilite de utilizatorii Facebook-ului. Am lansat o campanie de strângere de fonduri pe un website, iar banii strânşi din acea campanie îi voi dona în cele 12 ţări unor ONG-uri care ajută oamenii străzii, dependenţii de droguri şi orfanii. Eu voi călători în acelaşi mod cum călătoresc de mai bine de 2 ani, făcând autostopul şi voluntariat la schimb pentru cazare şi masă”. Pentru el, asta înseamnă: “un pic mai strict. Practic, voi călători în acelaşi fel, doar că pe pagina de Facebook a proiectului meu, WorldWide HitchHiker, alţii vor stabili unde merg, ţările prin care voi umbla. Am şi un site pe care l-am făcut de acum doi ani, unde pun informaţii despre călătoriile alternative. Vreau să fac ceva mai mult, am văzut că pot călători singur, că mă descurc şi vreau să ajut şi alţi oameni”. Cel mai mult a stat în Slovenia, nouă luni: “A fost un proiect de voluntariat, prin intermediul fondurilor europene. Sunt proiecte care se pot accesa uşor şi se adresează tinerilor între 18 şi 30 de ani. În cadrul acestuia faci parte dintr-un ONG, iar UE oferă fonduri acestora pentru plata transportului dus-întors, cazare, masă, bani de buzunar, profesor de limbă, chiar şi asigurare medicală. E chiar mai bine decât un job. Eu recomand participarea la aceste proiecte absolvenţilor de liceu, pentru că e o metodă excelentă de a te cunoaşte pe tine. Cred că mai bine îţi iei un an de pauză, apoi să reiei studiile. Gândiţi-vă că, de exemplu, am organizat de unul singur un festival de jonglat. După un asemenea proiect, îţi cunoşti limitele”.

Poteca spre tine vs autostrada tuturor

În momentul în care un fost coleg de facultate i-a întrebat pe toţi: “Tu ce-ai făcut cu viaţa ta?”, Bogdan a scris: “Eu sunt tot homeless de aproape 2 ani. După ce am terminat facultatea, am mai lucrat jumătate de an la Alcatel-Lucent, după care mi-am dat demisia şi am plecat cu «casa-n spinare» prin Europa. În timpul ăsta, am scris pe site-ul meu şi cred că am trecut printr-o autoanaliză şi autodezvoltare masivă, doar cred, încă nu-s sigur dacă e doar în mintea mea sau pe bune. Asta rămane de văzut. În cinci zile mă întorc în ţară, după care iarăşi o iau din loc prin 12 ţări în 12 luni. Psihoterapia încă e un obiectiv, dar pusă la arhivat pentru moment, până când voi strânge bani pentru ea şi până când mă voi decide care formare să o aleg”. Un prieten i-a răspuns: “Ai ales, în locul autostrăzii pe care ne târâm toţi, poteca spre TINE”. 

A, da, am uitat să scriu că Bogdan a terminat psihologia, că este născut sub semnul “fecioarei” şi, până în 2013, nici prin gând nu-i trecea că se va descrie ca un “homeless”. Casa lui e acolo unde este bine primit: “Toate locurile pe unde am călătorit mi-au rămas la suflet, dar pot mărturisi că o plajă pustie, din Portugalia, unde am stat cu cortul timp de un week-end, la sfârşitul lunii noiembrie, mi-a rămas în suflet. A fost o călătorie nebunească în care eu cu o fată am decis să mergem spre vest. Atât. Făceam autostopul pe direcţia vest şi am ajuns până la capătul continentului. Chiar înainte, am ajuns pe acea plajă care ne-a fost recomandată de un şofer. A fost o experienţă minunată – a trebuit să ne găsim lemne de foc…

O aventură în adevăratul sens al cuvântului. Cerul arăta total diferit de ce ştiam eu, eram pe malul Atlanticului şi locul acela mi-e atât de aproape de suflet!”. Cândva o să se “potolească”, îşi va face o familie, va urma o carieră. Până atunci, însă, îl aşteaptă India şi multe mii de kilometri de libertate!

About Laura Oană