Este aproape imposibil să relatezi un întreg an într-o singură pagină de ziar. Este, totuşi, final de an şi încercăm un scurt bilanţ în care includem situaţiile relevante pe care REPLICA le-a tratat în fiecare săptămână. Fără patimă, fără subiectivism, doar cu “ţinerea de minte” a arhivei din calculator.
Ianuarie bolnav
Anul 2011 a debutat în judeţul Hunedoara cu o nouă ameninţare pentru sistemul sanitar: spitalele mici erau ameninţate cu dispariţia. Pe lista neagră a Ministerului Sănătăţii se numărau unităţile spitaliceşti din Haţeg, Vulcan, Lupeni şi Uricani. Primarilor li se cerea să găsească soluţii. În unele cazuri, cum a fost la Haţeg, soluţia imediată a fost organizarea de mitinguri de protest. Cum, necum, după ce apele s-au mai liniştit, spitalul de la Haţeg a fost salvat. La fel s-a întâmplat şi cu cele din Valea Jiului.
Februarie nostalgic
Istoria în imagini a combinatului siderurgic de la Hunedoara a fost salvată întâmplător. Anunţul a fost făcut în cea de-a doua lună a acestui an. Doi tineri au descoperit întâmplător sute de imagini din vremurile în care combinatul de la Hunedoara se număra printre cele mai importante centre industriale ale României, din toate punctele de vedere. În aceeaşi lună, începeau să cadă cele opt coşuri de fum de la fosta Oţelărie Siemens Martin 2. Simbolurile Hunedoarei contemporane au dispărut, rămânând doar simbolul medieval, Castelul Corvinilor. Pentru cea mai mare urbe a judeţului s-a încheiat o epocă ce a durat mai bine de o jumătate de veac, epocă ce a însemnat, de fapt, devenirea Hunedoarei de la un oraş cu 4.000 de locuitori la unul cu aproape 100.000 la un moment dat.
Martie incredibil
În luna mărţişorului constatam că, în România – judeţul Hunedoara, mai există un sat în care se trăieşte la fel ca pe vremea pildei istorice referitoare la cupa de aur lăsată la fântână pe vremea lui Vlad Ţepeş. Într-un sat din zona de Nord a judeţului (nu i-am dat nici atunci numele, nu i-l dăm nici acum, pentru a-i proteja pe localnici) banii stau, la propriu, pe garduri, fără să-i ia nimeni. Sătenii îşi lasă plasele agăţate în porţi, cu banii pregătiţi pentru şoferul maşinii de pâine care trece pe la casele lor de trei ori pe săptămână.
Tot atunci constatam că în târgul auto de la Bălata, bătrânele Dacii au devenit o raritate, dar şi că doar câteva zeci de locatari ai unor apartamente aflate încă în proprietatea Primăriei deţin aproape 20 la sută din datoria pe care locuitorii unui oraş de 70.000 de suflete, Hunedoara, o au la întreţinere. Unii nu şi-au mai plătit taxele comune de 10 – 11 ani şi au restanţe de ordinul sutelor de milioane de lei vechi. Majoritatea locuiesc în acelaşi cartier, Micro 7, şi pe aceeaşi stradă – Trandafirilor. La fel de real este însă şi acum faptul că majoritatea abia mai trăiesc de pe o zi pe alta şi singurul lucru care-i face să meargă mai departe ar fi speranţa într-o minune.
Aprilie revoltător
La începutul lunii aprilie, constatam că Hunedoara “exportă” biserici – monument. Preoţii erau de acord, arhitecţii erau trişti, jurnaliştii se revoltau, autorităţile judeţene promiteau soluţii. Dezmembrarea şi relocarea bisericii din Sălciva a stârnit atunci un viespar întreg. Până la urmă, biserica de la Sălciva, căci de la ea a plecat supărarea, s-a strămutat şi a ajuns undeva prin Slobozia, iar abordarea autorităţilor faţă de problemă s-a schimbat, oarecum.
În aceeaşi lună, REPLICA semnala faptul că DN 7 crapă din motive necunoscute. Mai precis, carosabilul de pe porţiunea Drumului Naţional 7 cuprinsă între Nădlac şi Sebeş a început să crape la un an după ce a fost reabilitat. Compania Naţională de Drumuri Naţionale şi Autostrăzi (CNADNR) susţinea că “reţeta” covorului asfaltic nu a fost greşită şi spunea că nu ştie încă de ce a apărut fenomenul, cu toate că a trecut mai bine de un an de la primele mici cratere formate pe drumul reabilitat cu 615 milioane de lei. Ancheta ce a urmat a arătat clar că firma care a făcut reabilitarea nu a respectat reţeta tehnică.
Mai, cu aşteptări exagerate
La începutul lunii lui florar, 3.000 de hunedoreni visau să lucreze la construirea autostrăzii Deva – Orăştie. Din păcate, cei doi constructori ai tronsonului din coridorul IV paneuropean dintre Deva şi Orăştie ofereau, pentru început, doar vreo 30 de slujbe, ceea ce înseamna că erau cam 100 de candidaţi pentru un loc de muncă. Între timp, numărul angajaţilor a mai crescut, însă nu s-a apropiat foarte tare de limita de 1.000 anunţată de autorităţi cu un an înainte de începerea lucrărilor.
Tot în luna mai aflam că referendumul necesar pentru luarea unei decizii finale privind formarea conurbaţiei Corvina se amână. Tot atunci ni se sugera că noua unitate administrativă, “născută” prin alipirea oraşelor Deva, Hunedoara, Simeria şi Călan ar putea apărea pe hartă cel mai devreme în 2016. Autorităţile judeţene şi locale nu au găsit timpul necesar pentru a informa corespunzător populaţia privind proiectul conurbaţiei, aşa că susţinătorilor ideii le-a fost teamă de un eşec, în cazul în care ar fi iniţiat un referendum pe această temă la alegerile locale de anul viitor.
Iunie surprinzător
La începutul primei luni de vară era încă valabilă ideea unei viitoare regiuni administrative compuse de actualele judeţe Hunedoara şi Alba, mai ales că Parlamentul României are termen începutul anului 2013 pentru a reorganiza regiunile de dezvoltare. La finalul aceleiaşi luni, apărea un scandal politic naţional provocat de varianta PDL care viza crearea de regiuni pe structura actualelor zone de dezvoltare.
Dacă un ochi ne era preocupat atunci de viitorul apropiat, celălalt era atras de trecutul îndepărtat. Descopeream împreună, la Turdaş, o adevărată “metropolă” a neoliticului. Simultan, peste 100 de morminte vechi de mai bine de 1.000 de ani erau descoperite la Simeria Veche, într-un sit în care mai sunt prezente urme de locuire din epoci şi mai vechi. Situl de la Simeria Veche le arată specialiştilor încă o dată că Valea Mureşului a fost un adevărat culoar pe axa Est – Vest, străbătut fără oprire de mai multe popoare, din epoci diferite.
Iulie ruşinos
Judeţul Hunedoara a fost amintit în mai toate buletinele de ştiri de la mai toate televiziunile naţionale. De data asta nu din cauza minerilor, nici din cauza siderurgiştilor, ci din cauza absolvenţilor de liceu încurcaţi de subiectele prea grele şi, mai ales, de faptul că în toate sălile de examinare amenajate pentru Bacalaureat au funcţionat sisteme de supraveghere prin webcam. Judeţul Hunedoara a semnat o nefericită premieră naţională: 111 elevi de la aceeaşi şcoală (mai precis de la liceul agricol din Geoagiu) au fost eliminaţi din examen pentru că încercau să copieze.
În aceeaşi lună, acelaşi judeţ, alt scandal: firma angajată de Consiliul Judeţean să reabiliteze drumul spre capitala dacilor, Sarmizegetusa Regia, s-a apucat, zice-se cu de la sine iniţiativă, să amenajeze o parcare fix lângă Poarta de Vest a cetăţii, fără niciun fel de aprobare din partea forurilor abilitate. S-a dat vina pe “Dorel”, buldozeristul.
August devastator
Parcele întregi din Parcul Naţional Retezat continuau să cadă sub moto-fierăstraiele muncitorilor forestieri care aveau însărcinarea să scoată urgent din păduri mii de metri cubi de molid. Oficial, motivul a fost un gândac care ameninţa întreaga zonă, însă specialiştii credeau că sub umbrela extragerii arborilor infestaţi se ascundea un adevărat jaf al zonei protejate recunoscută că ar adăposti ultimele păduri virgine ale Europei. Controalele ce au urmat dezvăluirilor făcute de REPLICA şi Antena 1 Deva au scos la iveală ilegalităţi la exploatările deschise în Retezat. În timp ce şefii Direcţiei Silvice şi ai ariei protejate se declarau nevinovaţi şi susţineau că se taie lemn atacat de gândacul nimicitor, alţi specialişti declarau că, pe lângă molidul afectat, s-au extras şi cantităţi mari de arbori sănătoşi.
Septembrie dezamăgitor
În septembrie un eveniment oarecum banal indica, de fapt, cum merg lucrurile în mai tot judeţul. După promisiuni făcute în van, copiii unei şcoli dintr-un sat hunedorean se întorceau la ore în acelaşi container de şantier în care se chinuiesc de ani buni. Este vorba despre situaţia de la Holdea, comuna Lăpugiu de Jos. Şcoala veche e prea dărăpănată pentru a mai fi reparată, bani de o clădire nouă nu sunt, iar, între timp, se apelează la soluţia pe care românii ar trebui să o patenteze: “las’ că merge şi aşa, pentru că e rău cu rău, dar e mai rău fără rău”. În toamna lui 2011, Primăria comnunei promitea că va ridica o clădire nouă, ce va fi gata la anul. Cam la fel se promitea şi în vara lui 2010, când REPLICA a descoperit cazul.
Octombrie mai optimist
Cea de-a doua lună de toamnă a venit, pentru noi, cu o altă descoperire, de data asta una care să ne mai ridice tonusul interior: o femeie de serviciu care s-a dovedit a fi mai silitoare decât elevii de liceu. Are 45 de ani, se numeşte Maria Florea şi a reuşit, într-un judeţ cu una dintre cele mai scăzute promovabilităţi din ţară, din acest an, să treacă de examenul de Bacalaureat. Asta cu toate că este angajată, mamă, gospodină şi chiar “bunică tânără”. Ne-a mărturisit că învăţa mai mult noaptea, că, în pauze, îi trăgea de mânecă pe profesorii de la şcoală rugându-i să-i mai explice una – alta.
În aceeaşi lună, europenii declarau că ruinele combinatului de la Hunedoara intră în atenţia lor, inducându-se astfel ideea câtorva milioane de euro, unui studiu pe trei ani şi a zeci de oameni de ştiinţă din Europa care să lucreze la un proiect amplu ce vizează şi fosta platformă industrială.
Noiembrie secetos
În penultima lună a anului, agricultorii hunedoreni au ieşit în prim-plan. Potrivit experţilor, în ultima sută de ani judeţul Hunedoara nu s-a mai confruntat cu o secetă atât de severă ca cea din acest an. Uscăciunea a transformat pământul în bulgări de duritatea pietrei, lucru care a făcut imposibilă pregătirea lui pentru culturile de toamnă. Potrivit statisticii, în judeţul Hunedoara există puţin peste 80.000 de hectare de teren arabil. Suprafaţa cultivată cu grâu în această toamnă nu depăşeşte cinci la sută din potenţialul agricol oferit de patrimoniul natural al Hunedoarei.
Situaţia a stat, oarecum, la baza unui fenomen pe cât de neplăcut, pe atât de păgubos: mii de hectare de mirişti şi litieră de pădure au ars zile la rând în noiembrie. Uniunea Europeană nu subvenţionează păşuni şi mirişti necurăţate, iar proprietarii de astfel de suprafeţe din judeţ au apelat la soluţia cea mai simplă: le-au dat foc.
La sârşit de noiembrie, judeţul era din nou amintit în presa naţională. Primarul Bradului, Florin Cazacu, intra în greva foamei, nemulţumit că Guvernul nu alocase destui bani pentru asigurarea stocurilor de păcură necesare unei instalaţii de încălzire ce produce cea mai scumpă gigacalorie din lume, suma ridicându-se la aproximativ 200 de euro. Nici de data aceasta nu s-a discutat prea mult de problema de fond, ci doar de chestiunile de suprafaţă: subvenţie, politică, urgenţă socială.
Decembrie cu speranţe
Nu vom insista prea mult asupra evenimentelor şi situaţiilor din luna decembrie, pentru că suntem convinşi că ele sunt încă destul de proaspete în memoria colectivă a hunedorenilor. Totuşi, decembrie este luna în care o comisie independentă numită de Academia Română la solicitarea ministrului mediului a dat dreptate demersurilor presei locale care atrăgea atenţia asupra masacrului ecologic din Retezat, luna în care Hunedoara a rămas fără cel mai “longeviv” ocupant al unui post de înalt funcţionar public, prefectul Attila Dezsi, şi luna în care s-a demonstrat că turismul montan de iarnă din Valea Jiului mai are o şansă.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.