Abandonul şcolar şi şomajul – provocările noului an

Articolul a fost vizualizat de 868 ori

Anul şcolar 2015-2016 vine cu două provocări majore pentru învăţământul hunedorean: abandonul şcolar şi şomajul. Dacă primul fenomen apare din cauza sărăciei şi a dezinteresului pentru ceea ce pare a fi o pierdere de timp, şcoala, riscul ca elevii să nu-şi găsească un loc de muncă în judeţul Hunedoara rămâne unul crescut din cauza locurilor de muncă insuficiente, a lipsei calificărilor, dar şi a salariilor care abia permit supravieţuirea unei familii. 

Deşi constrângerile materiale de la oraş, teoretic, sunt mai puţine, în mediul urban  se înregistrează o rată mai mare a abandonului şcolar decât în cel rural

Deşi constrângerile materiale de la oraş, teoretic, sunt mai puţine, în mediul urban
se înregistrează o rată mai mare a abandonului şcolar decât în cel rural

În fiecare an cel puţin câteva zeci de elevi hunedoreni renunţă să mai meargă la şcoală, din cauza sărăciei, a dezinteresului şi a lipsei de motivaţie. Cele mai recente statistici arată că în ultimul an aproape 150 de elevi din judeţul Hunedoara au abandonat cursurile. Dacă în clasele primare numărul abandonurilor este relativ mic (puţin peste 10 cazuri), la gimnaziu se înregistrează de nouă ori mai multe situaţii ale unor copii care renunţă să mai meargă la şcoală. Tabloul abandonului este completat de elevii de liceu, iar psihologii şcolari spun că riscul apare la elevii din mediul rural, ca urmare a faptului că aceştia se confruntă cu unele dificultăţi specifice, în comparaţie cu copiii „de oraş”. Printre motivele care-i ţin acasă pe copiii de la ţară se numără: munca la câmp, cot la cot cu părinţii, dezinteresul adulţilor din familie faţă de cursuri, pe care le consideră pierdere de timp, dar şi problemele financiare, care nu le permit copiilor să termine o şcoală şi să aibă o meserie. Cu toate acestea, în mod paradoxal, copiii de la oraş îi întrec pe cei de la sate la capitolul abandon şcolar. Explicaţia stă, probabil, în faptul că elevii din mediul urban îi depăşesc numeric cu mult pe cei din mediul rural, unde şcolile funcţionează, aproape întotdeauna, cu mai puţini cursanţi.

Părinţii pot fi amendaţi

Abandonul şcolar, despre care reprezentanţii Inspecoratului Şcolar Hunedoara spun că se traduce în lipsa consecutivă de la cursuri vreme de doi ani, apare în ciuda faptului că dreptul la educaţie şi obligativitatea absolvirii a cel puţin zece clase sunt garantate de lege. Pentru a reduce riscul de abandon şcolar la elevii unde acesta este vizibil, profesorii anunţă inclusiv Direcţia Generală pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copiilor, astfel încât specialiştii de aici, în colaborare cu psihologii Centrului Judeţean pentru Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE), să poată interveni la timp, iar măsurile pot merge până la amenzi aplicate părinţilor, care nu înţeleg că sunt obligaţi să-şi susţină copiii, astfel încât aceştia să nu renunţe la şcoală şi să îngroaşe rândurile delincvenţilor. În anul şcolar 2015-2016, în judeţul Hunedoara, numărul total de locuri destinate învăţământului profesional, unde elevii care termină au „o meserie”, este de aproape 650, împărţite în aproape 30 de clase, care le includ şi pe cele destinate elevilor cu dizabilităţi. Din total, însă, au fost ocupate mai puţin de 400 de locuri şi sunt licee care au doar câţiva viitori elevi într-o clasă. Şi, deşi aceste clase oferă absolvenţilor un a­testat de calificare, o bună parte dintre cursanţi îşi gă­sesc cu dificultate un serviciu, pentru că patronii preferă oamenii cu experienţă. Mai mult, la finalul celor trei ani de studiu, majoritatea dintre elevii care învaţă la liceele tehnologi­ce, considerate mai slabe decât liceele teoretice, unde se înscriu mai ales elevi care vor să studieze la universitate, nu reuşesc să ia o medie peste şase pentru a putea promova examenul de Bacalaureat.

Bani puţini, tineri necalificaţi

Pe de altă parte, însă, angajatorii hunedoreni s-au plâns permanent, în ultimii ani, că sunt afectaţi de lipsa personalului calificat şi bine pregătit. După ce, ani la rând, meseriile tradiţionale ale siderurgiştilor nu au mai fost căutate, liceele din Hunedoara şi Călan, spre exemplu, au considerat oportun să înfiinţeze clase de sudori sau electromecanici, ca urmare a cererii de pe piaţa muncii şi a colaborărilor pe care şcolile încep să le aibă direct cu mediul de afaceri. Mai mult, relaţia dintre şcoală şi patroni, mediată de Inspectoratul Şcolar al Judeţului Hunedoara, a fost întărită de parteneriate în care administratorilor de firme li s-a cerut părerea înainte de înfiinţarea unor noi clase la liceele tehnologice şi clasele de profesională din judeţ. Totuşi, dacă administratorii sunt nemulţumiţi că nu găsesc personal care să cunoască meserie, hunedorenii spun că nu are rost să se califice pentru un salariu minim pe economie, cu care nu îşi pot întreţine copiii, aşa că preferă să plece peste graniţe. Autorităţile (Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Hunedoara), dar şi organizaţiile neguvernamentale au suţinut în ultimii ani zeci de cursuri de recalificare pentru a oferi o soluţie la această problemă (numai AJOFM, spre exemplu, a oferit cursuri pentru peste 30 de meserii), însă salariul minim pe economie este primul factor demotivant. Astfel, la bursele locurilor de muncă, în ultimele luni, în medie numai un sfert din totalul locurilor de muncă ofertate au fost ocupate pe loc. Asta pentru că cei mai mulţi dintre angajatorii care apelează la bursele locurilor de oferă, cu precădere, salariul minim pe economie, plus bonuri, venituri insuficiente pentru hunedorenii interesaţi şi familiile lor. În ultimii ani cererea de pe piaţa muncii în judeţul Hunedoara a fost reprezentată mai ales de lucrători în comerţ, textilişti şi muncitori la construcţia de drumuri.

About Ada Beraru