Editorial: Oprescu, un fel de căţeluş cu părul creţ

Aş putea spune că mulţi dintre noi trăim în contratimp cu domnul Oprescu! Am văzut şi noi ani în şir căt de strâmbă e balanţa generică a Justiţiei. Ani de zile s-a simţit de la distanţă că tot ce mişcă în ţara asta, în afară de râu şi de ram, are în background furtul, şpaga şi ţeapa. Ba mai mult, chiar şi ramul a pătimit acolo unde s-a mişcat sub toporul defrişărilor ilegale. Cu toate acestea, deşi probele îmbuibărilor penale se vedeau deja din avion, nimeni nu a anchetat spolierea naţională, nimeni nu a judecat inculpaţi şi nimeni nu a condamnat corupţi. Pe vremea când noi trăiam această „neşansă”, domnul Oprescu nu avea nici cea mai mică apăsare faţă de starea emblematicei balanţe. De înţeles! Avea mâna mai lungă decât biata mână-lungă a legii! De altfel, până să înceapă campania mâinilor curate a DNA, erai informat oficial prin diverse tonomate de partid că Justiţia duduie! Iată ce spunea, de exemplu, Corlăţeanu, ministrul lui Ponta, în iulie 2012: „Felicit Justiţia care cu onoare, cu profesionalism, cu imparţialitate, cu integritate îşi face datoria faţă de lege, faţă de cetăţean”.
Numai că Justiţia a luat-o de bună! A fost condamnat Adrian Năstase! Şi toată optica s-a întors peste cap. Pe măsură ce am început să vedem cu adevărat justiţie, ALDE Oprescu au început să vadă injustiţie. Şi dacă-i ascul­ţi fără să cunoşti despre ce e vorba te vrăjesc ca şi cântecul sirenei! Că asta înseamnă să ai stofă de politician! Să convingi că miroşi a Hugo Boss, deşi ştii sigur că eşti mânjit de rahat până-n omuşor. Şi nimeni, niciodată nu mi-a mai dat ocazia să văd o deconspirare mai promptă a unui caracter mizerabil decât Sorin Oprescu. Soarta l-a ironizat până la prăsele pe primarul Bucureştiului. N-au trecut nici 12 ore între momentul în care i s-au pus cătuşele şi cel când, populistic şi jucăuş, se jura la televizor că nu fură. Dacă nu ar fi fost deja inventată, celebra poezie cu căţeluşul prins cu raţa în gură l-ar fi putut avea sigur ca sursă de inspiraţie pe edilul Capitalei României.
Din păcate, domnul Sorin Oprescu nu e o excepţie. Domnia sa este o replică dintr-o serie politică stricată ieşită din matriţa sistemului viciat. Oameni politici care nu prezintă nicio garanţie de moralitate, cu mari sensibi­lităţi penale, vinovaţi de rămânerea în urmă a României au condus şi încă sunt pe funcţii cheie în toată structura de putere a ţării. Sunt de acord cu declaraţia lui Oprescu: „Nu suntem, doamnă, toţi neam de hoţi, de derbedei”. Cu observaţia că din dimineaţa de şapte septembrie, ora 00:33, acel „nu suntem” nu-l mai subînţelege şi pe inculpatul Sorin Oprescu.