Ador Grecia: culorile ţării, veselia oamenilor, glasurile care încântă în vocale arhaice, mâncarea delicioasă şi miresmele locurilor care te îmbie să respiri adânc. Este locul perfect unde să îţi faci vacanţa, răsfăţat de oameni care ştiu să facă turism, să se bucure de viaţă, de momentele ei de relaxare ori să danseze pe ritmuri care aduc ceva din zbaterea mării. La Sidari, pe Insula Corfu, am găsit o staţiune care pare că nu doarme niciodată, recunoscută pentru “Canalul Iubirii” şi viaţa de noapte efervescentă.
“Corfu ferries” te duc din Igoumenitsa în portul insulei în aproape două ore, aşa că este vreme îndestulată să admiri apele Mării Ionice. Vasul împleteşte un covor de spumă prin albastrul adânc tăiat ici şi colo de bărci albe, care alunecă leneş peste undele de mătase. Dincolo de ele, departe, coamele aspre ale ţărmurilor se scaldă în lumina lăptoasă a miezului de zi. Sunt tonuri de griuri şi crem care complimentează albastrul tare al mării şi dungile argintate ale valurilor. De peste tot, Grecia se pictează frumos în faţa ochilor. La ţărm, arhitectura veneţiană surprinde cu aerul ei patinat precum în Canal Grande. Bacul imens alunecă agale către mal, unde poţi admira fortăreaţa veche, oraşul nou şi zecile de bărci cu catargele aliniate, care se leagănă în voia valurilor în Kerkyra sau Corfu Town. Drumul către Sidari nu este cel mai îngrijit din Grecia, ba chiar seamănă îngrijorător de mult cu cele de acasă, dar privirea se opreşte cel mai des asupra peisajul montan spectaculos, cu versanţi din care tâşnesc brazi, ori se rotunjesc stânci albe mari cât orizontul. Măslinii încăpăţânaţi cresc aici în forme ciudate prin livezi abrupte, greu de cules, aşa că fiecare pom are la brâu propria plasă de cules fructele, precum un şorţ de gospodină. Uimit, caşti ochii la cactuşii măreţi, cocoloşiţi cu fructe din care localnicii pregătesc o dulceaţă savuroasă. Şi nu e singura marmeladă inedită pe care o guşti în Corfu – cea de măsline se potriveşte nebuneşte de bine cu pita grecească. Poreclită “insula de smarald” din Marea Ionică, Corfu este vizitată anual de un milion de turişti. Cum se lasă seara, apar şi principalii vinovaţi de renumele staţiunii Sidari – englezii care au impus localităţii o viaţă de noapte ce sfârşeşte musai în răcnete şi cântări, în lumina aprinsă a zorilor.
În Ibiza grecilor
Stăm la Pensiunea Electra, pe malul mării şi, deşi nu este chiar cel mai plăcut loc de cazare unde am poposit în Grecia, locaţia pe malul mării şi curtea interioară de unde păşeşti direct pe nisip o face perfectă pentru noi, români iubitori de bălăceală şi băi de soare. Gazda oferă şi sezlonguri, lucru care ne scuteşte de o cheltuială de şapte euro pe zi, bani ceruţi de cei care închiriază şi îngrijesc plaja. În stânga priveliştii golfului, îţi atrage atenţia un perete de stâncă gălbui, cu înfăţişarea fioroasă a unui leu cu coama zbârlită, şi verde, plină de tufişuri. Intrarea în mare este lină, apa este calmă în majoritatea timpului şi perfectă pentru noi, care am cărat din ţară ditai barca pneumatică cu motor de 20 de cai putere. Am înfruntat cu ea valuri de peste un metru. Împrejurimile staţiunii sunt spectaculoase văzute de pe mare: lagune albastre se împletesc printre coame ciudate de piatră care răsar grandios din mare sau se întind în valuri de stâncă sub undele străvezi ale mării. Cel mai vestit loc este Canal D’Amour, o poartă săpată de apă prin munte: legenda spune că dacă doi îndrăgostiţi trec înot pe aici vor rămâne împreună pentru tot restul vieţii. În apa limpede, pasionaţii de scufundări pot explora o mulţime de peşteri subacvatice şi urmări peştişori delicat coloraţi. Alături, se întinde plaja Apotripiti, adăpostită între pereţii de piatră din imediata apropiere a Canalului Iubirii. La niciun kilometru mai încolo, un soi de cuşmă dacică de piatră este locul perfect pentru cei care încearcă săriturile în mare, iar golfuleţul mărginit de un perete stâncos formează încet o plajă cu cel mai fin şi auriu nisip, în care piciorul se afundă precum într-un covor scump şi moale. Copiii din grup îşi scriu descriu bucuria vacanţei cu litere de-o şchioapă trasate în plaja superbă: “Joyland beach”. Peste mare, se iţesc contururile dure ale Albaniei. În Grecia, ziua se sfârşeşte prea repede pentru noi, iar noaptea începe prea târziu pentru amatorii de distracţii. Majoritatea magazinelor stau deschise până târziu în noapte, iar în localuri te prinde răsăritul. Recunoscută pentru pub-uri şi cluburi, Sidari pare a fi locul unde turiştii străini se distrează până la epuizare. Se cântă bine, live şi tare, se dansează şi pe stradă. Nu contează vârsta. Englezii, mai cu seamă, se dezlănţuie şi îşi îneacă setea până în zori, când se retrag împleticiţi şi voioşi către bârloguri.
“Delicious” de Sidari
Ghidurile turistice spun că două sate de pescari din nordul insulei Corfu, unite de o plajă, s-au transformat în ultimii 30 de ani în una dintre cele mai căutate staţiuni greceşti. Sidari este un colţ aparte de lume grecească – este o staţiune un pic mai scumpă decât cele din Thassos sau Riviera Olimpului, carafa cu apă şi desertul nu vin bonusuri “din partea casei”, preţul pentru închiriatul şezlongului este aproape dublu faţă de alte staţiuni şi totuşi alte atu-uri vin să compenseze “pierderile”. Atmosfera este vie şi colorată, magazinele au marfă de calitate, iar ofertele pentru turişti sunt extrem de variate, de la excursii călare pe malul mării, la posibilitatea de a apela la “Fish Spa”, unde peştişorii îţi fac “pedichiura” în acvariu, iar oferta restaurantelor acoperă cele mai cunoscute bucătării internaţionale. După atâţia ani de concedii, îţi poţi însă da seama uşor că cel mai bine se mănâncă nu în marile restaurante, ci în micile taverne care sunt afaceri de familie. În Sidari, Maria Drizi găteşte greceşte atât de bine încât pentru prima dată de când vin în Grecia nu am mâncat deloc în apartament. A plecat din Albania acum 15 ani, s-a stabilit într-un sătuc, apoi şi-a deschis Restaurantul Delicious, împreună cu băiatul ei, Admiros Drizis. Împreună cu fata, Ada şi prietenul lor, Andreas Giannoulis, sunt gazdele perfecte. Te primesc întotdeauna cu zâmbetul pe buze, au pregătite surprize şi cadouri pentru cei mici. Preţurile sunt mai mult decât rezonabile, porţiile sunt uriaşe, iar gustul te face să revii acolo, iar şi iar. Şi, în timp ce Maria şi mama sa – o bătrânică iute care o ajută la bucătărie – se ocupă de îndestularea clienţilor, Admiros îţi recomandă zâmbind ceva din meniu cu specificaţia “The best! My mother made it”, în timp ce Andreas – cu un aer serios de Jean Reno – te surprinde cu umorul său. Dacă îl întrebi unde este toaleta, bărbatul te priveşte calm, deschide larg braţele şi spune “In the sea!” (în mare – n. red.) De abia apoi îl pufneşte râsul. Spre marele haz al copiilor întotdeauna se preface că se împiedică de scările de la intrare, îţi mută lucrurile, îţi ia ţigara, îţi întoarce meniul cu susul în jos, în timp ce Admiros te fascinează cu felul lui deschis de a se purta cu clienţii. Ba, cu braţul plin de cutii de pizza, iese în stradă şi face autostopul în timp ce îţi spune că va trimite mâncarea cu vreo maşină, până în localitatea învecinată. Este frumos şi în alte restaurante unde perechi de dansatori te poftesc să înveţi dansurile greceşti, în timp ce chelnerii aprind pe podea şiroaie de alcool şi turiştii sunt îndemnaţi să spargă farfuriile în centrul localului, dar nu se mănâncă “delicious”.
Patria turismului
Grecii nu se tem de criză, chiar dacă, din acest an, se dau bonuri peste tot – de la magazinele fistichii din centrul oraşului Kerkyra, până în tavernele din sate. Localnicii cunosc foarte bine potenţialul pe care îl are ţara lor, sunt mândri şi au încredere că pot răzbi în lupta economică. Au afaceri în familie şi se descurcă. În acest an, la primul popas din Grecia, Hotel Kapsalis din Veria – de fapt, o pensiune agroturistică preferată de mulţi vânători, familia Kapsali îţi arată şi cât de bine se descurcă. Gospodăresc singuri un conac cu zeci de camere, servesc produse savuroase făcute în casă şi îţi oferă un mic dejun atât de bogat încât nici nu ştii de ce să te apuci: de plăcintele scoase din cuptor, de dulceaţa de patru feluri, de fresh-uri, şuncă, miere, omleta gigant sau iaurtul de casă servit în farfurii mari de lut. Cu toate că preţurile în staţiune s-au “temperat” faţă de anii trecuţi, în Sidari, la restaurantul condus de Admiros Drizis nu se face nicidecum rabat de la calitate. Grecii ştiu că, acolo unde s-au simţit bine, turiştii nu doar lasă bacşiş, dar se şi întorc, aşa că bucătăria doamnei Maria va oferi mereu “moussakas” atât de bună încât ai impresia că savurezi toamna cu toate roadele ei. “Saganaki”, un soi de brânză pane, este atât de bun încât vrei să încerci şi “feta cheese special” sau “feta cheese cu chili”, felii de brânză înecate în sos de roşii şi date la cuptor. O minune! Şi asta în timp ce bărbaţii nu mai prididesc cu laudele pentru “gyros” ori “sofrito”, o mâncare din carne de vacă cu sos din ulei, oţet, usturoi, piper şi ceapă, sau “pastitsada”: carne pregătită în sos de roşii, cu usturoi, ulei de măsline, ceapă, scorţişoară şi pătrunjel. Şi tot aici românii pot comanda altfel de sărmăluţe: dolmades sau dolmadakia, frunze de viţă-de-vie umplute cu orez, pe care le poţi servi cu lămâie. Şi tot pentru vegetarieni sunt roşii umplute. Seara, în centrul staţiunii, doi artişti îţi atrag atenţia cu oferta lor de tablori pictate pe loc, cu… degetul. Şi afli cu uimire că sunt români: “Noi suntem din Mamaia şi am fost anul trecut în Sidari ca turişti. Ne-am gândit să venim anul ăsta să ne distrăm şi să facem şi un ban. Anul trecut pe vremea asta era atât de aglomerat că de-abia stăteau în picioare în staţiune, acum sunt mai puţini turişti şi preţurile au mai scăzut. Primul meu client a fost primarul de aici, care mi-a spus să nu mă deranjez cu aprobări şi acte. Sidari are 44 de localnici şi trebuie obţinute aprobări de la jumătate dintre ei pentru documente”, spune Ştefan Emanuel, în timp ce pictează în detalii uimitoare un peisaj marin. Talentul lui face englezii din public să se mire şi să exclame: “wonderfull”. Termină o pictură de dimensiunile unei palme în doar patru minute şi o vinde la patru euro. Cum stă pe malul Mării Negre poate face bine comparaţie între “ce-i la noi şi ce au ei”, iar concluzia e: “Au turismul în sânge”. Şi asta se vede peste tot – în parcul acvatic unde proprietarii de bărci nu ştiu ce să-ţi mai ofere, în magazine unde totul se negociază, ori în centru, unde turiştii se distrează la greu fără ca poliţiştii să interzică dansul în stradă, în faţa pub-urilor. Dacă ai nevoie de vacanţa perfectă, Grecia este dispusă să te adopte şi să aibă grijă să pleci doar cu regretul că te întorci la cotidian.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.