De prin târguri adunate

Se strâng roadele de pe câmpuri şi producătorii se adună în târgurile de toamnă. Nu este un an bun pentru agricultură şi asta se vede mai peste tot – clienţii nu au bani destui, iar fermierii se plâng că marfa e puţină şi se dă prea lesne. La ţară, oamenii caută soluţii – cei care şi-au pierdut serviciile de la oraş, se reapucă de agricultură – altfel decât strămoşii lor. 

Nu doar lipsa de locuri de muncă face acum viaţa românilor mai grea. Pentru fermieri, 2015 este un an greu şi mulţi au venit la târg să-şi vândă animalele. Puţini au reuşit. Sute de crescători de animale au ajuns la Băcia, la “Bălţata Românească”.

Târgoveţi de toamnă

Târgurile tradiţionale din acest an au mers prost, după cum spun atât potenţialii cumpărători, cât şi negustorii ocazionali

O hunedoreancă vrea un porc de sacrificat pentru Crăciun, dar pentru că nu are cu ce să-l ţină a trecut doar să vadă preţurile: “Cum îs preţurile? Cred că bune pentru noi. Slabe pentru cine-i are, pentru cine cumpără, îs bune! Pentru cine vinde – să le dai mâncare şi să le faci curat, te munceşti cu ei şi nu se trec la preţ bun. Oamenii nu au ce să le mai dea de mâncare, că e an greu: porumb – nu, grâu, asa şi aşa”. Un bărbat dintr-un sat de pe Valea Mureşului a adus patru porci la târg şi nu e deloc mulţumit: “Vrem să vindem la animale, dar nu merge prea bine. E rău de tot. Oamenii, din cât îs de ieftini, vreau mai ieftin. Am zis să venim la un târg mare, dar nu merge deloc”. Nici măcar ţiganii veniţi cu cai nu sunt mulţumiţi: “Slab, slab… Nu se mai cumpără cum se cumpăra înainte. Înainte se cumpăra bine, acum stă târgul pe loc. N-are rost… Mai cumpără unii pentru Italia, dar din ăştia mai slabi, mai amărâţi, mai cumpără şi oamenii de la ţară, dar nu prea au bani”. Un tânăr încearcă şi el să vândă o pereche de cai de categorie grea, pe care cere cinci mii de euro: “Slab merge că nu sunt bani, ce să facem, în plimbare mai mult am adus caii ăştia care se văd aicea”. Un cioban este mulţumit că a reuşit să dea o vacă: “Am adus-o de vândut şi-am vândut-o. Numai vaca am vândut-o, viţaua o rămas, căutăm alt client, dar nu se prea arată”.

Viaţa lor, la ţară

De-a lungul timpului, crescătorii de vite din comuna Băcia au ajuns să fie recunoscuţi pentru frumuseţea exemplarelor. Chiar dacă au lucrat înainte în industrie, lipsa locurilor de muncă din oraşe i-a făcut pe unii să se reîntoarcă la ocupaţiile părinţilor. Este şi cazul proprietarului văcuţei care a luat marele premiu la ediţia din acest an a Expoziţiei “Bălţata Românească”. Omul are gospodărie la ţară şi, ca mulţi alţii, s-a apucat să crească animale. Gheorghe Neamţu a lucrat la combinatul din Hunedoara. Creşte animale de vreo 18 ani. Spune că, dacă are animale în curte, viaţa este mai uşoară şi mai ieftină: “Cum suntem acuma într-o situaţie de criză – o vacă îţi dă şi lapte, dă viţei de carne, faci brânză, dacă o vinzi, iei bani. Nu avem doar vaci, ci şi oi, găini, raţe, trăieşti mai bine dacă lucrezi. Eu am fost la combinat, dar acum şi eu şi soţia suntem asistenţi maternali şi creştem şi vaci pe lângă copii”. Bărbatul este mândru de ce a reuşit să facă în viaţă. După ce a plecat de la combinat, a trebuit să se descurce şi a ales să devină asistent maternal. “Am avut în îngrijire şase copii, acum am mai rămas cu patru, dar am avut şi opt! De animale mai îngrijesc şi eu, şi ei: cu coasa, cu fânul, cu munca, ne descurcăm foarte bine. Îi învăţăm şi pe copiii noştri să crească animale şi să le iubească şi, probabil, că şi ei, la rândul lor, vor ţine animale în gospo­dărie. Am avut gene­ra­ţii de copii care s-au căsătorit, au şi familie, lucrează, au servicii: am un băiat care a făcut facultate şi e la firmă în Germania, foarte bine plătit”, spune Gheorghe Neamţu, unul dintre puţini asistenţi maternali din ţară care a reuşit să îndrume măcar o parte din copii către facultate. Băieţii pe care îi creşte sunt conştienţi că traiul la ţară îi învaţă să se descurce în viaţă şi le dă mai multe şanse pentru vii­tor. Unul dintre copiii care îl ajută acum în gospodărie este Constatin Dumitru Stângagiu şi spune că lucrează de plăcere cu animalele: “Ştiu că e un avantaj pentru noi, tinerii, pentru că situaţia din ziua de astăzi cu locurile de muncă este foarte grea, în special la oraş, iar când locuieşti într-o gospodărie la ţară te poţi hrăni şi este foarte bine”.

Secetă de bani

Şi producătorii agricoli prezenţi la Ziua Recoltei de la Deva s-au plâns de recoltele slabe din cauza secetei. Chiar şi producători mari, veniţi din Oltenia: “La noi, nu a mers deloc bine. La început, au fost ploi, apoi, secetă mare. Produ­sele s-au stricat pe câmp: vinetele acum au flori, dar nu mai leagă. Roşiile din câmp s-au stricat în vrej”. Doar cei de la fermele mari din judeţ nu se plâng. Administratorii lor spun că investiţiile le-au permis să nu depindă de condiţiile meteo. “Anul acesta a mers foarte bine. Suntem de la Peşteana, de lângă Haţeg, avem sere şi o fermă de bălţată germană cu 400 de capete. Participăm la târguri şi cu partea de legume şi cu cea de animale. Promovăm atât rasa, cât şi junincile pe care le putem comercializa celor care doresc să-şi mărească efectivul”, spune Alexandra Rudeanu. Specialiştii spun că una dintre soluţiile pentru fermierii hunedoreni sunt GAL-urile. “Fermierul are şanse mari să acceseze proiecte mici, cu impact maxim în activitatea lui. Un fermier modern trebuie să fie informat, poate accesa pagina noastră de Internet, iar noi avem un teritoriu întins de la Petriş până la cetăţile dacice. Acolo, se poate documenta despre o mulţime de proiecte accesate şi în spatele lor există consultanţi. Trebuie ales unul dintre ei şi apoi fermierul ne poate contacta să vorbim desp­re noul PNDR (Planul Naţional de Dezvoltare Rurală – n.red.) care dema­rează de anul viitor ”, spune Cosmin Iancu, de la GAL Sargeţia. Lipsa banilor îi afectează pe toţi participanţii la târguri, chiar şi pe cultivatorii de lavandă, care dau un buchet gros de flori uscate cu 6 lei. Multe sunt legate cu panglică tricoloră. “La oferim clienţilor coşuleţe tricotate şi umplute cu lavandă, săculeţi cu flori, buchete de levănţică din cultura noastră proprie. În afară de cele 50 de arii de lavandă, noi mai cultivăm echinaceea pe vreo 29 de arii, pe 14 arii am pus gălbenele, sunătoare şi intenţionăm şi punem şi salvie. Vrem acum în toamnă să plantăm vreo două mii de butaşi, dar să extindem şi cultura de lavan­dă. Mai punem vreo 15 arii”, spune Eugen Olar, cultivator de lavandă. Acum se ocupă de plante împreună cu soţia sa. Nu avea treabă cu agricultura, dar a trebuit să se gândească la ceva când şi-a pierdut serviciul: “La noi în zonă, s-a închis combinatul de produse sodice şi vrând-nevrând, ca să nu facem naveta pe distanţe lungi până în Alba, vreo 60 de km, am încercat cu culturi de plante şi o mers. Am început cu gălbenele acuma-s cinci ani, am continuat cu lavandă, echinaceea”.

Crescătorul de păsări din Deva

Alţii au intrat în acest domeniu din pasiune. Dorel Gancea (foto) este din Deva şi creşte familii de… păsări. Are inclusiv o specie inedită numită mătase japoneză. Un exemplar este 80 de lei. Este o pasăre mai mult de ornament, cu puf în loc de pene, foarte blândă, lucru care o recomandă ca animal de companie: “Este singura specie care a cinci gheare, nu trei, şi are pavilioanele de la urechi albastre”. Aduse în cuşti la târg, exemplarele sunt extrem de bine îngrijite şi arătoase: “Am în jur de 16 rase şi vreo 280 de păsări. În total, sunt peste 300 de exemplare, cu tot cu puietul ce a ieşit anul ăsta. Am din fiecare familie – un cocoş şi trei patru găinuşe, în funcţie de rasă. La rasa grea chinezească am mai puţine găini şi mai multe la cea uşoară. De exemplu, la cea italiană am şase-şapte găini şi un cocoş. Dorel lucrează acum într-o unitate militară, dar pasiunea i se trage din copilărie: “Am crescut la ţară, dar acum stau la Deva. Asta e pasiunea mea de când eram mic şi mă duceam să iau ouăle de la cuibare. Acum am ajuns să am păsările mele, le inelez, mă duc cu ele în expoziţii. În fiecare an, diferă culoarea la inel, are o serie, cu anul şi indicativul RO”. Are şi o găină preferată din rasa Cochinchina: “Asta este o găina care, dacă vorbesc cu ea, gângure şi ea. Vorbeşte şi ea în felul ei, găinăreasca. E găina mea de suflet. E o rasă specială care la maturitate ajunge la 4,5 kilograme şi cu un kilogram mai mult cocoşul. E rasă mare de carne. Are un penaj deosebit şi coada are aşa forma unui voal. Multe dintre exemplare nu sunt de vânzare: “A trecut un manelist şi mi-a oferit pe un exemplar 300 de lei, i-am spus că nu pot să-i dau cocoşul şi a oferit un preţ mai mare, în euro. L-am refuzat”, spune tânărul, care poate recomanda unele dintre exemplare crescute de el drept animale de companie.