MAMMA MIA, CE EŞEC !

”Alb-albaştrii” şi-au dovedit, din nou, neputinţa în faţa grupării care reprezintă comuna timişoreană Becicherecu Mic. Din ultimele nouă confruntări cu bănăţenii, hunedorenii s-au impus doar în una singură, ceea ce tinde să devină deja un ”complex”. Spectatorii prezenţi sâmbătă după amiaza pe arena ”Michael Klein”, într-o splendidă zi de început de octombrie, erau convinşi că favoriţii lor vor obţine cel de-al patrulea succes consecutiv, iar cele trei noi presupuse puncte cucerite îi vor instala pe cei de la FC Hunedoara în fotoliul de lideri ai seriei a patra, mai ales că ASU Poli Timişoara urma să stea în această rundă. De la dorinţă până realizarea unei noi victorii este nevoie şi de voinţă, dar şi de putinţă, iar elevii lui Victor Roşca au picat din nou examenul, pentru a doua oară în acest sezon, de fiecare dată, în propriul fief. Ceea ce denotă că, este mult mai greu acasă, acolo unde trebuie să construieşti şi să găseşti calea spre gol în faţa unor echipe care cunosc foarte bine partitura jocului defensiv. 

Sunt sigur că jucătorii de pe Cerna îşi doreau să continue seria rezultatelor pozitive, dar, din păcate, jocul etalat de ei a fost unul extrem de modest, lipsit de orizont şi cu multe greşeli impardonabile care scot în relief carenţele multiple pe care le au mulţi dintre componenţii actualului lot. Atunci când te bazezi şi aştepţi totul de la un singur om, şi mă refer aici la mijlocaşul ofensiv (care este în acelaşi timp şi golgeterul echipei cu cele şase reuşite), Bozian, este greu de crezut că vei reuşi etapă de etapă să îţi impui partitura. Iar acest lucru s-a văzut şi acum şi în meciul cu Performanţa Ighiu. Bozian a fost unul dintre cei care a jucat cu ”frâna de mână” trasă, nu i-a reuşit aproape nimic pe parcursul celor 90 de minute de joc, iar echipierii lui au rămas în ”bloc-starturi”, fiind nişte simpli anonimi pe dreptunghiul verde. Dacă este să ne luăm după cei mai înfocaţi suporteri ai ”alb-albaştrilor”, înfrângerea se datorează arbitrajului clujencei Teodora Albon, care a fost potrivnic gazdelor. Complet greşit! În primul rând, rezultatul final de pe tabela de marcaj este unul cât se poate de normal, cu două goluri perfect valabile. În al doilea rând, este drept, o putem critica pe această arbitră, care, dacă îmi aduc bine aminte, a mai arbitrat în ”dorul lelii” la Hunedoara. Îi putem imputa uşurinţa cu care a acordat cele trei cartonaşe galbene în primele 23 de minute, celor de la FC Hunedoara, lucru nepermis unei purtătoare de ecuson FIFA, care în 2013 conducea o finală de Liga Campionilor la feminin, iar anul acesta o semifinală de C.M. Şi i-am mai putea imputa fragmentarea obsesivă a meciului, ea fluierând orice duel între jucători. Dar nu o putem face vinovată de rezultat, apanajul exclusiv al jucătorilor şi antrenorilor grupării de pe Cerna.

Un gol spectaculos

Revenind la partida în sine, să spunem că, după cum debutase ea, mă aşteptam la o evoluţie ascendentă a gazdelor. În minutul 7, Ursachi a reluat din întoarcere, de la 14 metri, dar destul de anemic, iar portarul a reţinut fără probleme. În minutul 10 am asistat şi la prima lovitură de colţ la aceeaşi poartă, rămasă fără rezultat. Oaspeţii, care au făcut în cea mai mare parte un joc de aşteptare, apărându-se pe două, trei linii în propria jumătate de teren, au ieşit la rampă pentru prima dată în minutul 17, când, la o lovitură liberă executată de pe partea dreaptă de Radu, balonul a fost reluat cu capul din 10 metri de Todorov, pe lângă. Şi a venit minutul 26, cel al deschiderii scorului, cu un gol de kinogramă. O centrare de pe acelaşi flanc drept a fost reluată printr-o “foarfecă”, pe spate, de Bîrză, de la cca 12 metri, în colţul din dreapta lui Raţ, rămas fără replică. Gol de o rară frumuseţe, cum puţine vezi pe stadioane mari. După alte trei minute, la poarta cealaltă, execuţie asemănătoare a lui Ursachi, dar fără efect pe tabela de marcaj, balonul trecând pe lângă stâlpul din stânga. Au venit imediat alte două cornere la poarta lui Culda, ambele de pe partea dreaptă (min. 30 şi 31), cu două lovituri de cap ale fundaşului central Mardare, la prima balonul trecând peste transver­sală, iar la a doua, goalkeeperul timişean a reţinut. Elevii lui Victor Roşca ar fi putut înscrie în minutul 42, dar au fost lipsiţi de şansă. Tecsi a reluat de la 14 metri lateral stânga, în diagonală, dar mingea a lovit stâlpul lateral al porţii.

… şi altul norocos

Cel de-al doilea mitan a debutat anemic, hunedorenii fiind în continuare debusolaţi, aşteptând totul de la Bozian, care, aşa cum spuneam, a avut o evoluţie extrem de modestă, greşind nenumărate ”servicii”. Totuşi, în minutul 56, Drăgoescu (cu o evoluţie ştearsă, faţă de ceea ce ne obişnuise) a fost la câţiva paşi de gol, dar, după o preluare perfectă în careul advers, a avut o continuare nefericită şi nu a obţinut decât un corner. Şi când ne aşteptam ca presiunea la poarta lui Culda să crească, a venit şi cel de-al doilea gol, pe o gravă eroare a defensivei hunedorene. Mardare şi Raţ nu s-au înţeles la un balon la marginea careului mare, noul intrat Silaghi-Perju a profitat, le-a ”furat” mingea şi a înscris în poarta goală. Nu prea mai era nimic de făcut, chiar dacă, în minutul 70, Victor Roşca a schimbat ”liniile” ca la hochei, introducând în teren nu mai puţin de trei jucători. Jocul a fost acelaşi, unul de uzură, cu mingi aruncate direct spre careul advers, care au convenit defensivei bănăţene. Cei de la Becicherecu Mic au rămas fideli aceleaşi partituri defensive, au conservat avantajul celor două goluri şi au obţinut la final pe merit cele trei puncte. Celor de la FC Hunedoara le rămâne să a­nuleze această nouă nereuşită de acasă cu o evoluţie bună la Cisnădie, mai ales că în cele trei me­ciuri din deplasare s-a obţinut maximul posibil.