Acrobaţii cu planorul, la Deva (GALERIE FOTO)

Se zboară din nou pe cerul Devei: zeci de piloţi de la toate aerocluburile din ţară s-au înscris la Campionatul Naţional de Acrobaţie cu Planorul. Este a treia competiţie importantă găzduită de Aerodromul Săuleşti în acest an, după Danubia Cup şi Campionatul European de Acrobaţie Aeria­nă. 

Alin Drobos vine de la Aeroclubul din Baia Mare. Are 29 de ani, iar prima dată a urcat în zbor în 2002, într-un planor. A devenit instructor şi este la fel de îndrăgostit de zbor ca în prima zi: „M-am apucat pentru că mi-am dorit să zbor. Din copilărie am visat la momentul când voi vedea cum este în aer, să zbor precum o pasăre, să văd lumea de sus, să simt sentimentul de libertate pe care ţi-l dă zborul, să merg unde vreau şi cât de repede vreau. Lumea văzută de sus e frumoasă, mult mai frumoasă decât văzută de jos, de cele mai multe ori. Fac planorism pentru că asta e şansa pe care am avut-o de la început: la Aeroclubul din Baia Mare am început să zbor, aici am învăţat, iar, la 16 ani, în momentul în care m-am înscris, erau două secţii: saltul cu paraşuta sau zborul cu planorul. Am ales planorul. Între timp, am trecut şi de la planor la avion, dar cel mai frumos este totuşi zborul cu planorul”. Alin vorbeşte cu pasiune de performanţele pe care le obţine cu aparatul şi este convins că are cea mai frumoasă meserie din lume: „Libertatea şi liniştea din planor nu se pot compara cu senzaţiile obţinute din zborul cu avionul. Şi zborul cu motorul este foarte frumos – e frumos să te deplasezi prin aer dintr-un punct „A”, într-un punct „B”, dar, ca sport, pla­norismul îţi oferă satisfacţiile cele mai mari, începând de la faptul că îţi câştigi singur înălţimea, folosindu-te de curenţii ascendenţi şi de propria experienţă şi ajungi să faci recorduri de distanţă, de înălţime… Este incredibil să urci cu planorul la peste 7.000 de metri înălţime, e incredibil să faci cu el distanţe de 400-500 de kilometri, distan­ţe care, pentru mulţi piloţi de avion, sunt relativ mari, mai ales că multe avioa­ne au autonomie de 500 de km. Un planor care nu are deloc motor se foloseşte doar de condiţiile meteo şi experienţa de pilot – singurele lucruri pe care le ai la dispoziţie în momentul zborului”.

Poezie de aviator

Alin Dobros spune că adevărata poezie a zborului este cea oferită de zborul cu planorul

Şi, pentru că iubeşte zborul fără motor, Alin poate sta zeci de minute să îţi explice  detalii şi despre planorul Allstar SZD-59 Acro: “Aparatul
nostru de acrobaţie este de fabricaţie poloneză, are un sistem prin care se ridică  cabina foarte interesant şi accesul în planor este facil. Faptul că îţi permite să stai  aşa întins, te ajută la factorii de suprasarcină mari pe care nu îi resimţi atât de tare  în timpul exerciţiilor: dacă sângele fuge către picioare, capacitatea de concentrare  şi viteza de reacţie scad”, expli­că tânărul, care în nici jumătate de ceas ţi-a predat o  lecţie completă despre manşă, eleroane, aprofundor… Totul e să ai destulă vreme  să-l asculţi. Şi nu e singurul care vorbeşte atât de frumos despre planoare. Pilotul  instructor de la Aeroclubul Cluj, Vasile Hapciuc, te surprinde şi el: “Noi obişnuim să  spunem că zborul cu planorul este o poezie. Fiecare zbor cu planorul, indiferent că  este cu figuri acrobatice sau zbor la distanţă fără motor este o adevărată poezie”. Aşa că, după ce stai de vorbă cu ei, ai impresia că ai nimerit şi la un concurs de literatură sau un spectacol de balet, dacă eşti atent când îşi repetă exer­ciţiile la sol. La campio­nat au venit 24 de piloţi de la 13 aerocluburi din ţară. „Practic, campionatul este încununarea rezultatelor din antrenamentele pe care le-am făcut în timpul anului. Campionatul alege cel mai bun pilot de la fiecare clasă, în funcţie de rezultatele finale. În funcţie de probele deja cunoscute din timpul antrenamentelor, dar şi cele necunoscute – alese de altfel din aceeaşi listă de figuri, trebuie să ne încadrăm într-un careu delimitat la sol, pe care îl urmărim în timpul evoluţiei, din aeronavă. Comisia de arbitri decide dacă figurile s-au executat în careu”, explică Hapciuc. Radu Crăciun îţi explică fi­gurile de la prima probă “citind” o hârtie pe care are desenate tot soiul de elemente geometrice: looping, răsturnări în urcare, coborâri în 45 de grade: „Prima figură este o vrie, angajăm planorul la viteza de angajare, la 75 la oră, facem un tur de vrie… Unele figuri sunt mai greu de executat, mai ales pe vântul ăsta, unii colegii au cam fost luaţi de vânt”, zâmbeşte tânărul. Faţă de avioanele cu motor, planoarele sunt silenţioase şi par delicate. Sub cerul fumuriu, de toamnă, par nişte păsări care se joacă.

Acrobaţii de concurs

De cele mai multe ori, planoarele au nevoie de un mic ajutor motorizat pentru a prinde curenţii care le poartă apoi tot mai sus şi mai departe

Competiţia se desfăşoară pe trei clase, cu mai multe probe pentru fiecare concurent. Directorul de concurs este comandantul Aeroclubului din Cluj, un pilot cu 1.500 de ore de zbor. Gelu Luca crede că un asemenea campionat este ocazia perfectă pentru verificarea piloţilor: “Un campionat este o oportunitate pentru tinerii sportivi ai Aeroclubului României să cunoască tainele acrobaţiei, să participe la un concurs bine organizat, să-şi depăşească fiecare limitele şi performanţele. Concursul este organizat pe trei clase: sportiv, intermediar şi avansat. Începătorii se înscriu la «sportsman», iar cei mai buni la «advanced». Campionatul ţine 10 zile, dintre care patru sunt zile de antrenament şi şase zile de probă. În principiu, trec prin şase probe pentru fiecare clasă, doar sportsman-ul are mai puţin, doar trei probe”. Se zboară pe cinci aparate, dintre care două sunt planoare-şcoală, cu dublă comandă. “Planorismul cere multă răbdare şi, în special, acrobaţia. Piloţii au nevoie de ani buni de pregătire ca să ajungă să participe la un campionat naţional de acro­baţie”, spune Gelu Luca. Cei de la Aeroclubul Săuleşti au pregătit totul cum se cuvine, doar vremea rea îi mai încurcă pe piloţi: „Se zboară când vremea permite executarea de misiuni cu planorul. Avem la Deva a treia mare competiţie pe care o găzduim, avem piloţi de la toate aerodromurile din ţară, deci cuprindem România complet. În fiecare zi, după şedinţele de briefing, de informare meteo, pornesc şi motoarele. În calitate de administrator, o să-i ajut să avem o competiţie frumoasă. Zborul cu planorul este mai special, avem nevoie de o înălţime mai mare, undeva până la 1.400 de metri, e nevoie de condiţii de vizibilitate, curenţi potriviţi. Planorul este o aeronavă fără motor, aşa că trebuie, în plus, nişte măsuri de siguranţă”, declară Adel Ştef, comandantul Aeroclubului Săuleşti. Campio­natul Naţional de Acrobaţie cu Planorul se desfăşoară până în 18 octombrie, iar pasionaţii de zbor şi fotografii sunt invitaţi la Aerodromul Săuleşti să urmărească evoluţiile piloţilor din concurs.