În 2005 era considerat un “politician” pus pe o funcţie publică doar ca puterea vremii să-şi împace partenerii de guvernare de la UDMR. Era cunoscut doar în Valea Jiului. În scurtă vreme s-a făcut cunoscut în tot judeţul, şi asta nicidecum ca urmare a vreunui scandal în care să fi fost implicat, iar din acest an va deveni cunoscut în toată ţara. Se numeşte Attila Dezsi. A fost secretar al prefecturii, subprefect şi prefect al judeţului. A plecat de la conducerea instituţiei care reprezintă Executivul în judeţ pentru a servi în funcţia de Secretar General al Guvernului. Imediat după încheierea mandatului său ca prefect, Attila Dezsi ne-a acordat un interviu în care ni s-a arătat mai bine aşa cum este el, de fapt: deschis, responsabil şi chiar curajos în unele abordări.
Ciprian Iancu: În 2005, când aţi devenit secretar al Prefecturii, credeaţi că o să ajungeţi să petreceţi în această instituţie aproape şapte ani (luând în considerare şi acea perioadă de aproximativ un an în care aţi fost inspector Guvernamental în judeţul Covasna)?
Attila Dezsi: Când am fost numit secretar general al Instituţiei Prefectului, după examenul pe post, deşi am fost încadrat pe perioadă nedeterminată, eram convins că nu voi avea un mandat mai mic de patru ani. Atunci aşa credeam. Deşi, poate, mulţi m-au privit cu neîncredere, îndeosebi pentru că veneam din Valea Jiului, deci eram un “anonim” pentru majoritatea celor din Deva, am găsit la prefectură oameni profesionişti, alături de care m-am integrat relativ repede în colectivul existent.
Cea mai bună dovadă a faptului că eram, practic, un necunoscut o poate constitui o întâmplare din prima mea zi de lucru. M-am prezentat, la ora 7.30, încercând să ajung la prefectul de atunci, domnul Cristian Marius Vladu. La poartă am fost oprit de agentul de pază, parcă domnul Ionică era atunci, care m-a întrebat ce doresc. I-am spus că vreau să ajung la prefect, fără să spun cine sunt, iar el m-a rugat să aştept pe holul de intrare, pe bancă, până vine domnul prefect. Treceau pe lângă mine toţi funcţionarii din Prefectură, iar eu aşteptam. La sosirea domnului prefect, acesta m-a întrebat ce caut pe bancă, eu i-am spus adevărul. Apoi, în primele săptămâni, domnul Ionică se tot scuza, deşi i-am spus de la bun început că nu avea de ce să-şi facă probleme.
Ce proiecte aveaţi în minte în momentul în care aţi devenit subprefect?
Atât ca secretar general al Instituţiei Prefectului, cât şi ca subprefect, principala preocupare a fost sprijinirea prefectului în bunul mers al instituţiei. Am crezut şi cred şi acum în lucrul în echipă, în efortul comun şi succesul colectiv. De la bun început am avut de coordonat serviciul juridic.
Între 2005 şi 2009, cel mai susţinut efort a fost cel care a vizat restituirea proprietăţilor funciare confiscate în perioada comunistă. A fost vorba de zeci de mii de documente, mii de deplasări în teren, sute de şedinţe de fond funciar. Aşa am reuşit să restituim proprietarilor de două ori mai mult teren decât din 1991 până în 2005. A fost de lucru şi cu Serviciul de Paşapoarte. A trebuit să facem rost de un nou sediu şi ar mai fi foarte multe de povestit.
Iar la revenirea în judeţ… ?
Când am revenit ca prefect al judeţului Hunedoara, obiectivele care trebuiau atinse îmi erau foarte clare: menţinerea intereselor politice de la nivelul administraţiei publice în limitele legalităţii, dezvoltarea infrastructurii rutiere principale, şi aici mă refer în principal la drumurile naţionale care leagă nordul şi sudul judeţului, respectiv de la vest la est şi, bineînţeles, infrastructura de canalizare şi apă potabilă din mediul rural. Al treilea obiectiv era reducerea riscurilor de inundaţii în diferitele zone ale judeţului, prin investiţii punctuale.
Sunteţi primul reprezentant al Executivului în teritoriu care a militat deschis pentru ideea salvării şi promovării cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei. La prima vedere soluţiile pentru cetăţile dacice ar fi simple. Până şi Dumneavoastră vi s-au părut aşa la început, peste ce obstacole aţi dat pe parcurs, obstacole despre care, poate, până acum, aţi preferat să nu discutaţi cu presa?
A fost şi rămâne un proiect important pentru judeţul Hunedoara şi nu numai, cred cu tărie că este important şi pentru România. Într-adevăr, am considerat că “minţi sănătoase”, împreună cu societatea civilă, cu jurnaliştii, vor realiza acest proiect foarte repede. După momentul definitivării proiectului nostru, au apărut primele obstacole. Majoritatea erau de ordin legislativ, respectiv existenţa a peste 60 de acte normative care, într-o formă sau alta, aveau impact asupra zonei cetăţilor dacice din Munţii Oraştiei, însă erau şi voci locale care considerau că un maghiar nu ar fi “vrednic” să realizeze un astfel de proiect de importantă naţională, ambiţiile politice ale unora şi altora fiind primordiale. După ce am reuşit să-i determin pe domnul prim-ministru Emil Boc şi pe domnul ministru al culturii Kelemen Hunor să viziteze cetăţile dacice, am devenit cu adevărat încrezător că proiectul va reuşi. Rămâne un deziderat care trebuie realizat!
Care a fost cea mai grea perioadă a Dumneavoastră petrecută în Prefectura Hunedoara? Şi care a fost şi cea mai plăcută perioadă?
Fără discuţie, anul 2011 a fost anul care a cumulat şi cel mai neplăcut moment, dar şi cele mai plăcute momente din activitatea mea din prefectură. Cel mai tragic moment, moment care m-a marcat pentru totdeauna, a fost ziua de 5 februarie 2011, atunci când, urmare a exploziei de la mina Uricani, cinci mineri şi-au pierdut viaţa. Deşi, din păcate, mai trecusem în calitate de subprefect printr-un moment asemănător, la 15 noiembie 2008 cu ocazia exploziei de la mina Petrila, atunci, la Uricani, am simţit că mi se rupe sufletul. Am ajuns primul la faţa locului după anunţarea exploziei Erau momente de tensiune maximă, iar apoi de tragism care nu se pot explica prin cuvinte. Nu vă puteţi da seama prin ce am trecut… Eu am lucrat printre acei oameni, ştiu ce înseamnă mina.
Cel mai plăcut moment… revelaţia că mulţi oameni mi-au apreciat activitatea, faptul că jurnaliştii îşi exprimau regretul că plec din funcţia de prefect şi faptul că toţi colegii din prefectură s-au comportat ca o adevărată familie. Le mulţumesc tuturor!
Care era imaginea judeţului Hunedoara cu şase ani în urmă şi care credeţi că este acum. Cum credeţi că arăta şi că arată judeţul în ochii şi în mintea politicienilor şi a oamenilor de afaceri importanţi din România şi nu numai? Mai este asociată imaginea hunedorenilor cu cea a minerilor dezlănţuiţi în centrul Bucureştiului?
Este o evidentă schimbare în bine. Cred că şi campania noastră de promovare a judeţului Hunedoara, “Judeţul Hunedoara – cel mai frumos şi cel mai bogat judeţ din Romania”, a avut efect. Am întâlnit şi răutăţi gratuite, dar întotdeauna spuneam că “Dacă Banatu-i fruncea, atunci Hunedoara-i creierul”…
Toată lumea care vine şi vede cât de cât judeţul pare surprinsă, aşteptându-se la un “ceva” mai urât şi găsind aici un “altceva” mult mai frumos, după care, într-un final, concluzionează: “Hunedoara – judeţ frumos, cu tot felul de resurse”. Totuşi, ce credeţi că-i lipseşte cel mai mult judeţului Hunedoara pentru a redeveni o zonă cu adevărat importantă a ţării, din punct de vedere economic?
Am amintit de sloganul de promovare al judeţului Hunedoara prin care am prezentat judeţul atât la forumurile economice la care am participat, chiar şi în China.
Ce ne lipseşte? Promovarea susţinută a brandului de judeţ, dezvoltarea infrastructurii de transport, recapacitarea economică a zonelor cu zăcăminte importante din judeţ, reevaluarea importanţei hidrografice a judeţului, a zonelor cu potenţial eco-energetic, susţinerea dezvoltării bio-agricole, o strategie de turism integrat gândit pe perioade de anotimp, structurarea forţei de muncă calificată existenţa şi capacitarea investiţiilor în această direcţie. Poate o nouă strategie sau un plan de dezvoltare a judeţului Hunedoara, cu luarea în considerare a noilor realităţi economice mondiale, întocmită în strictă colaborare cu oamenii de afaceri şi cu consultarea reprezentanţilor sindicatelor şi a lumii academice şi politice din judeţ ar putea relansa din punct de vedere socio-economic judeţul Hunedoara. Există o preocupare pentru întocmirea unui plan de dezvoltare “Hunedoara 2020”, lansat de eurodeputatul Iuliu Winkler. Consider că această iniţiativă trebuie susţinută de toţi cei care vor putea modela viitorul judeţului Hunedoara.
Ce anume v-a făcut să acceptaţi numirea în funcţia de Secretar General al Guvernului?
Este în acelaşi timp o nouă provocare, dar şi un nou început. Am acceptat datorită asigurărilor că voi avea sprijinul nemijlocit al Guvernului, dar şi al conducerii UMDR. Am acceptat şi datorită dorinţei de a duce cu mine realităţile cotidiene de aici, din judeţul Hunedoara şi de a contribui la înţelegerea doleanţelor celor ca mine, oamenii simpli. Ideea conform căreia e uşor să critici de la margine dacă nu eşti în teren m-a determinat să intru în teren şi să încerc să-mi fac treaba corect. Mi-am servit judeţul cu toată fiinţa mea, îmi voi servi ţara cu tot ce voi putea.
Nu vă este teamă că hunedorenii vă vor pune eticheta de “carierist convins”, care a venit şi-a făcut un nume în judeţ după care a plecat?
Bună întrebare! Cred că fiecare dintre noi încearcă să se dezvolte şi să se perfecţioneze încontinuu. Nu am urmărit niciodată să bifez o funcţie “ce dă bine în CV”, dar, dacă mă voi achita bine de atribuţii şi numele meu va fi asociat şi cu numele judeţului Hunedoara, atunci câştigul poate fi al tuturor.
Dacă ar fi să reveniţi pe o funcţie publică în judeţul Hunedoara, care ar fi funcţia pe care credeţi că v-aţi potrivi cel mai bine? Iar aici dăm şi variante limitate de răspuns: preşedinte de Consiliu Judeţean, primar al Lupeniului sau şef al vreunei direcţii deconcentrate (motivaţi şi alegerea făcută).
Nu am încă o imagine bine definită privind viitorul meu profesional sau politic, însă mi-ar place să revin acasă şi să îmi pun capacitatea profesională şi experienţa acumulată în slujba cetăţenilor din judeţul Hunedoara, fiindcă “acasă” pentru mine va rămâne întotdeauna aici, în judeţul Hunedoara.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.