Cum să vizitezi Londra cu numai 100 de lire

Articolul a fost vizualizat de 1,634 ori

Lunile de primăvară vin cu oferte de nerefuzat: zboruri în capitalele europene cu numai 50 de euro. Dacă aveţi o gazdă (rude sau prieteni) şi pentru că vizitarea muzeelor este, în foarte multe cazuri, gratuită, aţi putea să vă bucuraţi de o escapadă de câteva zile care se va transforma într-o amintire de neuitat!

MAIN Autoarea pe malul TamiseiAţi decis să vizitaţi Londra şi aţi ales pentru asta luna martie? Atunci aţi făcut o alegere cum nu se poate mai inspirată. Companiile low-cost se întrec în oferte care mai de care mai tentante, aşa încât un zbor până în capitala Marii Britanii vă poate costa chiar şi numai 14 euro. Dus-întors, va trebui să scoateţi din buzunar dublu, plus taxele de aeroport. Însă chiar şi aşa, transportul pentru o esacapadă de câteva zile în cel mai vizitat oraş al lumii vă poate costa în jur de 50 de euro. Londra oferă cazare de la câteva zeci de lire pe zi, în cazul celor mai slăbuţe servicii hoteliere, până la mii de lire. Cum, însă, puţini hunedoreni îşi permit să achite asemenea sume pentru a sta la hotel, o variantă mai bună ar fi cazarea la câte o micuţă pen­siune, pe care o puteţi căuta online. Dacă aveţi prieteni sau rude care locuiesc în Londra şi sunt dispuşi să vă găzduiască pentru câteva zile, iar dumnea­voastră sunteţi foarte strânşi la pungă, aţi putea cheltui pe această excursie doar 100 sau 200 de lire.

Intrarea gratuită la marile muzee

film (1)Odată ce aţi ajuns în oraşul reginei, cel mai ieftin mijloc de transport va fi metroul. Cu numai câteva lire (cel mult 10 sau 12) puteţi să umblaţi toată ziua cam prin toate cartierele oraşului. Dacă aţi făcut cheltuieli peste o anumită limită, atât la transportul cu autobuzele, trenurile uşoare (numite de britanici DLR), cât şi la cel cu metroul, ulterior, pe parcursul zilei, veţi putea să circulaţi în voie, cât doriţi, fără a mai trebui să scoateţi din buzunar niciun singur pence (limita este între 4,5 şi 12 lire, în funcţie de mij­locul de transport în comun ales). Desigur, în primele zile veţi alege să vizitaţi centrul. Multe dintre muzeele londo­neze, însă nu toate, sunt deschi­se până seara, intrarea este gratuită şi puteţi hoinări prin ele cât vă pofteşte inima. La British Museum, spre exemplu, nu aveţi cum să staţi mai puţin de patru ore. Iar în acest interval, abia reuşiţi să vă trageţi răsuflarea, alergând de colo, colo, prin sălile uriaşe ale muzeului. Dacă vreţi să asistaţi la una dintre prezentările făcute de vreun voluntar şi care durează cam o jumătate de oră, ori dacă împrumutaţi căşti, luaţi-vă de acasă răcoritoare şi sandvişuri. Asta pentru că o singură brioşă de ciocolată costă, în interiorul muzeului, între 3 şi 4 lire, iar dacă sunteţi cu familia riscaţi să lăsaţi aici, pe parcursul unei zile, cel puţin o jumătate de salariu.

Picturi celebre la National Gallery

Cine ajunge în zona columnei lui Nelson (Nelson’s Column, cum spun englezii), fără doar şi poate va fi atras de Galeriile Naţionale. Şi aici intrarea este gratuită şi veţi avea surpriza să puteţi vedea capodopere ale unor pictori celebri, picturi de la 1200, până mult înspre zilele noastre. Chiar la intrare, muzeul ne întâmpină cu un Van Gogh original, faimoasele lui flori ale soarelui, lângă care toată lumea face fotografii. Foarte aproape, în Saint James Park şi Green Park, vă aşteaptă cu pescăruşi, gâşte, raţe sălbatice, lebede, dar şi veveriţe foarte jucăuşe care sunt hotărâte să vi se caţere pe mâini, picioare şi chiar pe cap, după o alună sau o trataţie specială cu migdale. Între cele două parcuri se află Buckingham Palace, unde turiştii sunt întâmpinaţi de gărzi înarmate până-n dinţi. Însă totul, pentru protecţia familiei regale. Nu vă miraţi dacă, într-o zi, coborând în staţia de metrou, veţi fi evacuaţi de urgenţă. Localnicii spun că, din nefericire, accidente se mai întâmplă, aşa că lucrătorii de la metrou vor evacua imediat zona. Indiferent că persoana care a ajuns sub roţile trenurilor subterane a făcut acest gest intenţionat sau nu. De asemenea, cea mai mică alertă teroristă riscă să închidă pentru ore bune staţii de metrou centrale. Britanicii, însă, s-au cam obişnuit.

Festinuri şi îmbuibare la Hampton Court

film (2)Dacă vreţi să faceţi cu adevărat o „scufundare” în istoria veche a Marii Britanii, atunci vă recomand palatul Hampton, reşedin­ţa lui Henric al VIII-lea. Muzeul este imens, iar turiştii sunt întâmpinaţi cu animatori, săli de proiecţii, unde permanent ru­lează filme, în timp ce, parcur­gând coridoarele castelului, veţi auzi tot felul de zgomote, care vă vor introduce în atmosfe­ra epocii. Dacă nu plouă şi nici vântul nu vă ia pe sus, la ieşire aţi putea da o raită prin splendidul parc al castelului, pentru a vedea cel mai mare butuc de vie din lume, dar şi pentru a parcurge faimosul labirint. Sala de mese este uriaşă, iar feţele de masă spun povestea harabalelor de mâncare şi-a butoaielor cu vin care umpleau burţile mesenilor. Într-un singur an la curte se consumau 1.240 de boi, mai bine de 8.000 de oi, peste 2.000 de căprioare, aproape 2.000 de porci şi peste 50 de mistreţi. Unii britanici spun că Hampton ar fi castelul cel mai bântuit din Marea Britanie, mai ales că Henric şi-a decapitat două dintre cele şase soţii, iar acum, potrivit legendei, bântuie chiar el coridoarele, sălile şi dormitoarele castelului. Totuşi, în ciuda reputaţiei sale proaste, Hampton Court este unul dintre cele mai importante puncte de pe harta turistică a Londrei. Metroul, însă, nu vă va duce până aici, ci va trebui să luaţi trenul, cel mai probabil din staţia Waterloo, aşa că orientaţi-vă şi stabiliţi un plan de acasă.

Luaţi-vă căciulă şi mănuşi!

Un alt castel care v-ar putea face cu ochiul este Leeds Castle. Mult mai mic şi mai cochet, însă înconjurat de un fel de şanţ de apărare care acum joacă rol de lac, Leeds Castle vă aşteaptă să admiraţi lebedele negre, un muzeul al patrupedelor, dar şi opulenţa familiilor aristocratice ale Marii Britanii. Un alt punct pe care s-ar putea să doriţi să-l vedeţi este Observatorul Greenwich, kilometrul zero, care dă ora exactă în întreaga lume. Tot aici este şi Muzeul Marinei şi aţi putea servi masa pe malul, tulbure, e drept, al Tamisei. Asta, însă, numai dacă e cald şi senin. Şi, pentru că vremea în Anglia e foarte schimbătoare, luaţi-vă neapărat când plecaţi de acasă măcar o căciulă, dacă nu cumva şi o pereche de mănuşi. Deşi veţi întâlni frecvent britanici care fac jogging în tricou şi pantaloni scurţi, când afară sunt 5 grade, asta nu înseamnă că nu riscaţi o otită sau măcar un guturai. Cea mai frumoasă vedere de pe Tamisa, însă, o oferă London Eye, o roată uriaşă cu gondole, care permite turiştilor să fotografieze splendida panoramă a oraşului. Desigur, ar mai fi de văzut Muzeul Naţional de Istorie, Tower Brigde, catedrala Westminster, Parlamentul, Westminster Abbey, dar şi catedrala Saint Paul, ori, de ce nu, muzeul jucăriilor.

Nota 10: metroul londonez

Şederea la Londra vă va permite să înţelegeţi mai bine ce înseamnă viaţa românilor care trăiesc aifilm (3)ci: în ciuda chiriilor, care pot ajunge de la 1.000 de lire în zonele bune pentru o singură cameră, la câteva sute de lire pentru un apartament în zonele rău famate, preţurile alimentelor sunt comparabile cu preţurile din România. „Viaţa e mai bună aici”, spun, la unison, românii. Deşi primii ani înseamnă sacrificii serioase, cheltuielile pentru întreţinere costă cam la fel de mult cât cheltuielile pe care le face un hunedorean pe timp de iarnă. Asta în timp ce salariul e cel puţin de cinci ori mai mare. Îţi faci prie­teni, ai parte de un sistem educaţional în care la o singură clasă de 30 de copii sunt patru dascăli… Cu toate astea, orice s-ar întâmpla, rămâi străin în ţara aceasta. E drept, englezii sunt foarte amabili şi, dacă le vei cere ajutorul, vor sări imediat să ţi-l ofere, cu un zâmbet încurajator. Metroul londonez, cel puţin, este o adevărată capodoperă. Mult mai bine organizat decât cel din Paris, de exemplu, orice străin aproape că se poate descurca în subte­ranele Londrei cu ochii închişi. Iar timpul în care parcurgeţi ca­pitala de la est la vest sau de la nord la sud este mai mult decât rezonabil: cel mult două ore. Asta în cazul în care sunteţi nevoiţi să schimbaţi liniile sau platformele. Una peste alta, o vizită puţin costisitoare în inima Londrei v-ar putea scoate din platitudine. Cine îşi poate asigura cazarea la rude sau prie­teni are şansa de a vedea centrul oraşului, grandioasele muzee şi galerii de artă şi să se întoarcă apoi acasă, cu numai 100 de lire. Bani cu care tocmai aţi cumpărat una dintre cele mai frumoase vacanţe. O amintire de neuitat, care ar putea să vă schimbele perspectivele.

About Ada Beraru