Editorial: Războiul nostru

Articolul a fost vizualizat de 1,441 ori

Ca băieţandru temător ce mă găseam, mi-a rămas întipărită în minte mult timp după rostire una dintre vorbele lui tata: “Copile, ţine minte! Nu a trecut nicio generaţie pe Pământul ăsta care să nu fi cunoscut războiul!”. Tata îl cunoscuse. Se născuse sub bombardament!
Trăiam în perioada Războiului Rece şi devenise clar şi pentru un copil ca mine că Republica Socialistă România nu are cu cine se război, aşa, de capul ei. Deşi la telejurnal vedeam în fiecare seară război în lume, vorba tatii nu s-a confirmat în ce ne privea şi începusem să cred, mai apoi, că noi aici suntem blagosloviţi şi că în destinul generaţiei mele nu este scris să poarte Război.
Nu au trecut de atunci mai mult de patru decenii. Omenirea însă pare că a gonit înainte sute de ani. Pe de-o parte e senzaţia noastră, a celor care am pătruns ultimii în Lumea Liberă. Ne-a prins aderarea asta la UE dominaţi de sindromul “păsării din colivie”. Libertatea e mai complicată decât ne-am gândit şi practicarea ei îi face pe mulţi să redevină apologeţi ai înrobirii. Pe de altă parte, lumea chiar s-a schimbat esenţial şi pe când să ajungem şi noi, de bine, de rău, să ne bucurăm de siste­mul de libertăţi şi propăşire al lumii occidentale, de niciunde şi de peste tot, începem să simţim energiile negative ale unui final ce se anunţă aproape apocaliptic: sfârşitul democraţiilor liberale, boeme, tolerante şi prospe­re.
Trăim vremuri ciudate, în care Europa Liberă începe să se devoreze din interior. Ucigaşii sinucigaşi care o bombardează sunt cetăţeni europeni cu paşaport valid şi număr de asigurare socială. Sunt britanici, francezi, belgieni la a doua sau a treia generaţie, cărora ISIS le-a dat o doctrină şi o justificare la omor, i-a radicalizat şi i-a întors acum dinspre periferii ca să lovească centrul propriei lor metropole.
Confruntarea asta aparent punctuală, APĂRUTĂ ACUM, este de 10 ori mai periculoasă pentru Europa decât orice conflagraţie clasică. Slăbiciunile Uniunii Europene sunt un afrodisiac care excită fiara şi îi dă speranţa marcării unei distru­geri imense, o distru­gere de sistem. Pentru că dincolo de tragedia umană produsă în teren, bombele teroriştilor explodează în milioane şi milioane de minţi. Efectele sunt de­vasta­toare. Trăim deja cu impresia că nu mai putem opri căderea în abisul terorii! Că toate autorităţile sunt o adunătură de incapabili îmbuibaţi! Că, de la Londra la Madrid, democraţia pute şi viaţa noastră în ea e nesigură şi de doi bani! Vulnerabilă şi speriată, Uniunea Europeană şi popoarele ei vor căuta soluţii de forţă, de control, de răspuns printr-o autoritate întărită la lipsa de securitate de fiecare zi. După asediu asupra
Bruxelles-ului, e greu să mai impui altceva în afară de limitarea libertăţilor, noi legi, noi proceduri, noi mij­loace de supraveghere şi noi tipuri de politicieni care să strângă şurubul. Ne e frică, ne-am predat! Cerem noi acum autoritarism, cerem noi graniţe controlate, cerem noi garduri şi sârmă ghimpată. Dacă nu eşti scuipat, sigur eşti luat la mişto astăzi în Europa dacă ai obstinaţia de a vorbi de soluţii educaţio­nale, civice, toleranţă şi multiculturalism. Excelentă oportunitate pentru nişte mussolini sau hitleri de rit nou ca să se cocoţeze pe anxietăţile noastre până la vârful puterii. Oricât de populist şi contradictoriu le va suna discursul, ei vor fi crezuţi cu condiţia să folosească câteva cuvinte cheie: securitate, migranţii afară, ordine, egalitate, so­lidaritate, libertate şi, mai ales, pedepsirea vinovaţilor.
O Europă predată care alunecă pe nesimţite spre o nouă eră autoritaristă, o Europă care închide ciclul de pace, prosperitate, libertate şi democraţie de care s-a bucurat din 1945 încoace. După 85 de ani, dictatura e pregătită să câştige din nou alegerile în Europa. Asta ar fi victoria ISIS.
Nu mai sunt astăzi aşa de sigur că tata nu a avut dreptate! Dacă înţeleg bine lumea în care trăim, suntem chemaţi să apărăm astăzi mai mult decât libertatea neamului. Suntem chemaţi să apărăm însăşi Lumea Liberă din care facem acum şi noi parte! Iar dacă asta va cere jertfe, iată, acesta va fi războiul nostru!

About Adrian Sălăgean