Editorial: Guvern tehnocrat. Putere pesedistă

Mi-ar fi plăcut ca măcar un an Guvernul Cioloş să deţină cu adevărat puterea în România. De când a fost instalat, din păcate mai mult în intenţii, se vede că la Palatul Victoria, după mult timp, există de bine, de rău o viziune proaspătă, mai morală şi mai chibzuită pri­vitoare la cum ar trebui să funcţioneze statul român.
Deşi ideea asta de tehnocraţie ne-a fost vândută ca cea mai bună alternativă la sinistrul guvernărilor politice, trebuie să fim puţin naivi ca să credem că poţi face ordine în ţara asta împotriva interesului oamenilor politici.
Aşa că, trebuie să înţele­gem corect faptul că Guvernul Cioloş, politic vor­bind, nu are nici cu un centimetru lanţul mai lung decât l-a avut predecesorul său. Chiar dacă pe Palatul Victoriei scrie mare Cioloş, înăuntru este, până la urmă, guvernarea Dragnea – Oprea (Onţanu…) – Tăriceanu, pe care însă o decontează politic, în faţa electoratului, PNL-ul. Iar li­beralii au de ce să fie frustraţi de prestaţia premierului Cioloş. Cât timp majoritatea toxică condusă de Liviu Dragnea face legea în Parlament, Guvernul se poate ocupa doar de mărunţişuri. Altfel zboară! Faptul că acest lucru a scăpat multă vreme conducerii liberale a făcut ca şi solici­tarea unei ordonanţe guvernamentale care să readucă alegerea în două tururi a primarilor să pară copilă­roa­să. Până la urmă, libe­ralii au înţeles, totuşi, schema şi, în eforturile lor de a dezamorsa asediul tehnocraţilor, bifăm acum şi iniţierea procedurii de decartare a lui Tăriceanu de la manşa Senatului. Dacă vor reuşi, există bănuiala rezonabilă că s-ar trasa noi frontiere ale majorităţii şi, pe ultima sută de metri, potenţialul reformator al tehnocraţilor de la Palatul Victoria ar putea fi eliberat.
Până la o astfel de răstur­nare de situaţie însă, numai Cioloş să nu fii în ţara asta. Instalat premier contra­cronometru, cu o selecţie de miniştri care pe alocuri este departe de excelenţă în materie de morală sau competenţă, cu stângăcii pardonabile oricărui guvern politic, dar nu la tehnocraţi, premierul Cioloş este astăzi mai singur ca oricând. Deşi părea „înfiat” de preşedintele Iohannis, relaţiile premierului cu Cotroceniul par să se fi răcit considerabil, pe fondul politizării de o manieră discu­tabilă a lui Klaus Iohannis.
Ca să fi făcut istorie pe funcţie, Cioloş trebuia să fie pregătit să schimbe paradigma guvernării în primele 24 de ore de la preluarea mandatului, atunci când menţinerea sa pe funcţie era garantată în Parlament de frica protestelor post-Colectiv.
S-a pierdut această ocazie unică. Până la alegeri, guvernarea Cioloş se va materializa aşadar într-o succesiune de paşi mărunţi în materie de administrare şi o prudenţă contraproductivă în materie de reformă.
Trebuie să ne obişnuim cu ideea că tehnocraţii lui Cio­loş nu sunt altceva decât umbrela de vreme rea pentru politica românească, la adăpostul căreia aceasta a avut timp să-şi lingă rănile şi să renască pentru a reintra pe prima scenă. Aşa că, dacă ceva nu merge în ţara asta, nu mai trageţi în Palatul Victoria. Stăpânul locuieşte la Palatul Parlamentului!