Pericolul primăverii: „invazia” de căpuşe

Borrelioza Lyme, boala care a panicat hunedorenii în sezoanele estivale din ultimii ani, după mediatizarea unor cazuri ale persoanelor publice afectate, rămâne o ameninţare reală, în condiţiile unei ierni blânde şi a unei primăveri ploioase, care au favorizat proliferarea căpuşelor.   

Cele mai multe teste au fost făcute de hunedoreni în anul 2012, potrivit statisticilor, în urma mediatizării cazurilor grave de persoane infectate cu spirochetul Borrelia Burdogferi şi afectate de boala Lyme. Medicii ne reamintesc că, fără a intra în panică, un comportament preventiv este cel mai indicat. În 2012, din 63 de cazuri de hunedoreni care au dorit să-şi facă testul, 25 au fost confirmări ale borreliozei Lyme, iar în 2013, din 42 de suspiciuni, au fost confirmate 15. În 2014, me­dicii hunedoreni au înregistrat 22 de cazuri de boală, iar anul trecut numărul de îmbolnăviri depistate a fost de 15 în tot judeţul. Desigur, e posibil ca numărul celor afectaţi să fie mai mare, doar că hunedorenii care ar putea să fi fost infectaţi încă nu au fost depistaţi. Reprezentanta Direcţiei de Sănătate Pu­blică Hunedoara, medicul Ceci­lia Birău, adaugă că nu orice persoană care a fost înţepată de o căpuşă este în risc de a fi infectată cu boala Lyme. “Pe de altă parte, chiar dacă boala este trecută, iniţial, cu vederea de pacient şi se ajunge la forme grave şi la para­lizii, ea poate fi tratată. Tratamentul se face cu o combinaţie de antibiotice, care necesită spitalizarea, în primă fază, iar apoi poate fi urmat acasă cât este necesar, chiar şi 30 sau 60 de zile”, precizează doctoriţa. Aceasta adaugă că boala Lyme se poate manifesta dermatologic ca o “ţintă fugace” sau o iritaţie pe piele de tip “ochi de bou”, care migrează, ca o pseudogripă, dar poate avea şi manifestări digestive, fiind denumită şi “boala cu o mie de feţe”.

900 de specii diferite

Căpuşele sunt un tip de acarieni care parazitează nu doar câinii şi pisicile, ci şi reptilele, păsările, dar şi alte mamifere. Ele sunt hematofage, adică se hrănesc cu sânge, însă modul lor de hrănire este intermitent. Asta înseamnă

Deşi nu orice căpuşă poate duce la îmbolnăviri grave, unii dintre acarienii „gigant” sunt purtători de microorganisme cu potenţial foarte periculos pentru sănătate.

că o căpuşă, a cărei durată de viaţă poate fi de aproximativ trei ani, poate trăi un an şi şapte luni fără să „guste” o picătură de sânge. Din nefericire, o singură înţepătură de căpuşă poate determina iritaţii ale pielii, unele specii pot provoca paralizii, iar altele sunt purtătoare de tifos, boala Lyme sau febra recurentă. În lume exis­tă aproape 900 de specii diferite de căpuşe, printre care argasidele (căpuşele moi) şi ixodidele (căuşele tari). Din cele aproape 900 de specii de căpuşe care trăiesc pe glob doar 27 pot fi întâlnite şi în România. Cu toate acestea, riscul de infectare şi îmbolnăvire, rămâne la fel de mare. În ţara noastră singurul loc unde ne putem consi­dera feriţi de căpuşe este zona montană, cu o altitudine de peste 1.200 de metri, pentru că acest tip de acarieni nu se dă în vânt după căldură şi nu suportă temperaturile scăzute.

Seceta le usucă, frigul le ucide

Insecte fără cap şi, rareori, dotate cu câte o pereche de ochi, căpuşele sunt, de fapt, cei mai mari acarieni: ele pot ajunge la o lungime de 3 centimetri. Pe parcursul celor trei ani de viaţă, timp în care parcurg fazele de nimfă, larvă şi adult, căpuşele se hrănesc mai puţin de o săptămână pe parcursul fiecărui an. Când sunt mici, ele sunt luate de vânt şi purtate de colo, colo, până nimeresc pe trupul unei gazde din care se vor înfrupta cu sânge. Căpuşele proliferează mai ales atunci când au parte de căldură şi umiditate. Iernile reci, cu temperaturi sub -20 de grade le ucid, la fel şi seceta. Anul acesta, însă, după iarna blândă pe care am parcurs-o, terenurile înierbate sunt pline de giganticii acarieni, care ne infestează animalele de casă, dar le putem găsi înfipte şi în propria noastră piele. Dacă staţi la curte, ar fi bine să ştiţi că bibilica este mare amatoare de căpuşe: o singură pasăre e capabilă să cureţe, într-un singur an, aproape un hectar infestat cu temutele insecte. De asemenea, biologii ne spun că şi viespile se numără printre duşmanii naturali ai căpu­şelor: anumite specii de viespi îşi depun ouăle în trupul căpuşelor, iar larvele de viespe îşi mănâncă gazda, dinspre interior.

Zonele unde pasc oile pot fi acoperite de căpuşe

Căpuşele îşi depun ouăle pe suprafaţa pământului sau pe „burta” lor. În România, bolile transmise de căpuşe sunt menţionate încă de la sfârşitul anilor 1.800. Au fost raportate cazuri de infecţie cu virusul encefalitei de căpuşă, febră butunoasă, borrelioză Lyme, dar şi virusul febrei hemoragice sau tularemie. Din cele 27 specii de căpuşe care parazitează reptilele, păsările şi mamiferele, 13 pot fi găsite pe vite, iar oile sunt cele mai afectate, fiind şi cele mai frecvente gazde. Omul, pe de altă parte, este parazitat de patru specii de căpuşe. Pentru că are un „cioc” asemănător cu un cârlig de pescuit, căpuşa este dificil de scos, odată ce a perforat pielea. Medicii ne spun că ea nu trebuie apăsată când încercăm să o scoatem, pentru că, prin glandele salivare, ea poate împinge în organismul victimei sale o mulţime de microorga­nisme periculoase, iar aparatul bucal rămas în piele, chiar dacă nu provoacă boala Lyme, poate genera o infecţie. Dacă nu aveţi o pensetă specială cu care să o scoateţi fără a-i presa corpul, imediat ce aţi costatat că aţi fost atacat, atunci mergeţi la spital, unde un specialist vă va scoate căpuşa fără a-i lăsa capul în piele. Dacă medicul va considera necesar, ar putea să vă prescrie şi antibiotice, pentru a evita o infecţie. Dacă doriţi să aveţi acasă un dispozitiv special pentru scos căpuşele, pe care îl puteţi folosi şi pentru pisicile sau câinii dumneavoastră, aţi putea întreba la farmacii, chiar şi la cele vete­rinare. Asta deoarece încă din 1994 un medic veterinar francez a inventat un dispozitiv de scos căpuşe cu uşurinţă şi în siguranţă.

Cum să ne ferim de îmbolnăvire

Medicul Cecilia Birău adaugă că principala măsură de reducere a transmiterii bolilor în comunităţi rămâne controlul insectelor. Potrivit legislaţiei, primăriile hunedorene au datoria să facă dezinsecţii în parcuri şi zonele verzi aparţinătoare. Zonele de risc trebuie stropite inclusiv cu substanţe acaricide, pentru a ne proteja de spirochetul periculos. Pe de altă parte, hunedorenii care au gospodării, pot şi ei să folosească substanţe acaricide, însă numai dacă le cumpără din magazinele de specialitate. Dacă aţi fost înţepat de o căpuşă, iar în primele trei zile de la înţepătură aveţi simptome de gripă, eritemul “ochi de bou” sau simptomatologie digestivă, aţi putea să fi contactat bacteria Borrelia Burdogferi. Primul semn al infecţiei este de obicei o urticarie circulară, care apare în cel mult o lună după muşcătura căpuşei şi care poate avea aspectul unei vânătăi, la persoanele cu pielea mai închisă la culoare. Pentru a vă feri de căpuşe este bine ca, atunci când mergeţi la picnic sau traversaţi poienile şi pădurile, în plimbare sau la muncă, să purtaţi şosete mai lungi, albe (care fac uşor vizibile insectele), îmbrăcăminte cu mâneci lungi şi încălţăminte închisă, care să protejeze picioarele. Ca măsură suplimentară de protecţie, aplicaţi pe piele un repelent eficient.