Un grup entuziast de străjeri, arcaşi, lăncieri şi tunari, alături de domniţele lor, va anima de acum cetatea renăscută, care străjuieşte de veacuri Deva. La o lună de la redarea cetăţii vizitatorilor, s-a oficiat înfiinţarea Gărzii Cetăţii Deva. De acum, zidurile vechii fortificaţii vor avea garda care le va apăra nu de duşmani, ci de căderea în uitare.
Cetatea Devei a fost una dintre cele mai importante fortificaţii ale Transilvaniei. Nu au existat aici cavaleri şi nici turniruri, dar cetatea avea o gardă care apăra zidurile şi aşezarea. “Orice fortificaţie care nu era atacată, nu conta. Între multe lucruri pe care le avem de făcut pentru promovarea Cetăţii Devei, care este un monument de primă importanţă a istoriei Transilvaniei, este ca, la momentele importante ale oraşului, să avem o gardă care să fie cât mai apropiată de spiritul unor anumite epoci. Chiar dacă în Transilvania există acum mai multe ordine cavalereşti, se ştie că aici nu au existat cavaleri în accepţiunea pe care o au în Vest, cu o ierarhie bine definită în cadrul orânduirii feudale. Această cetate a avut o gardă şi, prin urmare, nu vorbim de un ordin cavaleresc, ci de Garda Cetăţii Deva”, spune managerul Centrului Multicultural Castrum Deva, Alexandru Gruian, de această dată în postura unui simplu arcaş al gărzii. Mai mulţi deveni au decis să devină străjeri ori domniţe, iar printre ei a putut fi recunoscut chiar şi Florin Ilieş, directorul Colegiului Naţional “Decebal” Deva.
În slujba Castrum Deva, vitejii în timp de pace
“Vă vom demonstra că suntem destoinici şi vom apăra această cetate cu toată suflarea, cu trupurile şi armanentul din dotare. Pentru a dovedi că merităm această distincţie vă vom arăta un iatagan capturat de la turcul care a vrut să cotropească această cetate – turcul nu mai este, dar iataganul a rămas ca mărturie că am fost viteji”, spune Cristian Stan, ridicând arma şi chemând: “Oşteni!”, iar străjerii răspund: “Vivat!”. Rând pe rând, străjerii şi-au aşezat spadele în arc, în jurul plachetei “Ordinul Castrum Deva” într-un gest simbolic, apoi au salutat publicul şi autorităţile. “Vom încerca să aflăm cum arăta exact echipamentul de secol 13-14 şi nu ne închipuim că această muncă va fi uşoară, pentru că pe vremea aceea nu existau reviste de modă. Este nevoie de o perioadă, sperăm nu lungă, de cercetare. Costumele vor fi perfecţionate”, spune Daniel Iancu, doctor în istorie. Evenimentul a avut loc în cadrul “Serbărilor Devei”, chiar la o lună de la inaugurarea pentru vizitatori a Cetăţi Deva: “Este important pentru toţi locuitorii Devei să avem o cetate animată, iar acesta este al doilea eveniment important. Avem cereri până şi din Austria şi Ungaria pentru organizarea de evenimente aici. Este un loc frumos şi cu succes la turişti – este o coadă de nedescris la telecabină şi cred că turismul îşi va arăta roadele, lucru care va aduce câştiguri Devei, dar şi promovare pentru oraş”, crede Petru Mărginean, edilul Devei.
Străjeri şi domniţe
Aşa că, după finalizarea lucrărilor la incintele 2 si 3 şi prin înfiinţarea gărzii, Cetatea Devei a intrat în secolul 21, în straie asemănătoare celor medievale. “Această gardă înseamnă pasiune şi dedicaţie pentru tot ceea ce înseamnă istoria cetăţii, pentru cetatea reînviată, împreună cu toţi cei pasionaţi, vom duce istoria mai departe”, spune comandantul gărzii, Cristian Eugen Stan. În prezent, Garda Cetăţii Deva are opt membri – străjerii – alături de care sunt opt domniţe. “Străjerii sunt punctul central, dar noi vom observa ce fac bărbaţii şi vom ţine totul sub control, vom avea grijă ca totul să fie perfect”, spune domniţa Miruna Ţenţ. Iar vizitatorii s-au declarat încântaţi: “Sunt aici pentru prima dată, e prima vizită pe care o fac în ţara dumneavoastră şi îmi place tot ce văd aici, este totul foarte frumos şi interesant pentru mine şi familia mea”, spune o turistă venită din Bulgaria, în timp ce un puşti este fericit că a putut urmări ceremonialul gărzii. O fetiţă de şase ani nu îşi mai poate lua ochii de la străjeri, despre care crede că sunt “Foarte frumoşi”. Prezentarea gărzii a fost urmată de un mic spectacol folcloric, care a strâns şi el turiştii. De altfel, administraţia oraşului îşi doreşte câte un eveniment în cetate cel puţin o dată pe lună. Asemenea momente vor contribui la atragerea vizitatorilor, dezvoltarea turismului în oraş şi în zona centrală a judeţului. Cetatea Devei, dar şi Garda Cetăţii, vor participa în curând pentru prima dată la Târgul European al Castelelor, care va avea loc la Hunedoara, la mijlocul lunii mai.
„De necucerit”
Recent lansată, lucrarea “Monografia Devei” are date importante pentru cei interesaţi de istoria Cetăţii Deva. Arheologul Ionuţ Codrea este, de fapt, specialistul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane care cunoaşte cel mai bine tainele fortificaţiei. În volum, nu există însă specificaţii clare despre apărătorii cetăţii sau detalii despre veşmintele lor. Cele mai multe descrieri ale cetăţii sunt făcute de călători străini, iar cea mai veche vine de la Giovan Andrea Gromo care trece prin Transilvania în luna mai a anului 1564. Aşezarea cetăţii i se pare impresionantă pentru că nu putea fi atacată de artilerie,
nu se putea mina şi ar fi avut provizii pentru o perioadă de trei ani, lucruri care ar fi făcut-o „de necucerit” şi motiv pentru care „principele ţinea aici întotdeauna ca garnizoană pe oamenii săi cei mai credincioşi şi îşi păstrează acolo bogăţiile sale cele mai de preţ”. Călătorul turc Evliya Celebi, care a vizitat Deva în 1660, povestea că fortificaţia poate fi asediată şi silită să se predea doar prin înfometare. Acesta scrie că aici erau cantonate: „cinci mii de cătane ale împăratului german”. Dintr-un inventar realizat în toamna anului 1640, reiese “starea deplorabilă în care ajunsese Cetatea. Ea era neîngrijită (garnizoană slabă, armament puţin şi demodat, încăperi şi fortificaţi nereparate de mult timp).” Exista o casă a artileriştilor, casa vice-pârcălabului, închisoarea, cuptoare de copt, cinci camere pentru paznici, casa femeilor, una a fetelor şi una a temnicerului, adică a pârcălabului”. La sfârşitul secolului al XVII-lea, contele Nicolae Bethlen descria Cetatea Deva drept “cea mai mare şi cea mai bună fortificaţie din Transilvania, aş putea spune chiar, că până la descoperirea bombelor, a fost cea mai bună din Europa.
Mergând în sus pe un deal destul de abrupt ajungem la primul post de pază, care este construit sub formă de turn şi în care pot fi adăpostiţi circa 100 de oameni”. Francezul Louis Allier de Hauteroche ajunge la Deva în toamna lui 1805 şi vorbeşte despre “o fortăreaţă abandonată” în care s-ar mai afla două companii de infanterie şi recruţi slab instruiţi.
“Cheia Mureşului”
Istoricul Ionuţ Codrea notează în “Monografie” că, la mijlocul secolului 16, pe vremea când cetatea era a vice-voievodului Dobó Domokos, acesta: “înzestrează Cetatea cu armament şi aşează aici o tabără militară (mercenari, cei mai mulţi spanioli) sub comanda lui. Din armată mai făceau parte şi 100 de călăreţi conduşi de căpitanul burgund Jean Villy”. În secolul al XVIII-lea începe decăderea cetăţii: “…fortificaţia este considerată depăşită din punct de vedere militar, pierzându-şi locul de frunte în sistemul de apărare a ţării. (…) În această perioadă, în ciuda iluştrilor săi proprietari Cetatea se degradează treptat, devenind aproape nelocuibilă. În 1747 din garda Cetăţii nu mai făceau parte decât doi soldaţi. În timpul unei vizite din 1773 a împăratului Josef al II-lea este consemnat faptul că aici erau încartiruiţi doar o jumătate de companie şi câţiva tunari.”, scrie Codrea. Lucrările de restaurare din secolul 19 aduc fortificaţiei o nouă şansă: “În timpul lui Ferdinand al V-lea, Cetatea este întărită cu un zid care să reziste artileriei moderne şi acesta a dispus ca opt oameni să formeze garda Cetăţii, pentru buna întreţinere a acesteia”. În timpul revoluţiei din 1848-1849, Cetatea Deva era ocupată de o unitate austriacă, formată din 200 de soldaţi. Asaltul ei începe la începulul lui februarie 1849, după ce comandatul austriac refuză să se predea. Atacurile maghiare durează timp de patru săptămâni – două mii de oameni şi şase tunuri eşuează în numeroase rânduri să cucerească cetatea datorită poziţiei strategice excelente, dar, până la urmă, cetatea se predă “la 27 mai, când garnizoana austriacă, epuizată de foame şi boală, a obţinut retragere liberă, cu onoruri militare (…) La 13 august 1849, depozitul de muniţie aflat în partea răsăriteană a Cetăţii a fost aruncat în aer, lăsând-o în ruină”. Cetatea, considerată odinioară “cheia Mureşului” şi care a păzit sute de ani ieşirea şi intrarea în Transilvania, pe drumul principal ce străbătea sudul ţării, cel care făcea legătura cu importante artere de circulaţie spre centrul şi vestul Europei, cade în uitare. Construită între 1247 și 1264, fortificaţia a dus mândră 600 de ani de istorie. Până la sfârşitul secolul XX, monumentul este “cotropit” de vegetaţie, iar zidurile s-au sfărâmat, “ajutate” de devenii care duc de aici piatra pentru construcţii.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.