Hunedoara nefardată a anilor 1950: dosarele „iubirilor cu năbădăi” ascunse de ochii publicului

Articolul a fost vizualizat de 1,208 ori

DOSARE SECRETE

commi 2

Arhivele Naţionale din judeţul Hunedoara au păstrat numeroase dosare care dezvăluie „grozăviile” petrecute la începutul anilor 1950, în Hunedoara: violuri în spitale, iubiri cu năbădăi, adultere pedepsite de mulţime.

 

Un dosar păstrat la Arhivele judeţului Hunedoara oferă detalii despre faptele comise de Ioan B., în 1952 şef al pazei civile la Minele de fier din Ghelari şi administrator al spitalului din localitate. Bărbatul a fost trimis în judecată pentru violarea femeii de serviciu a unităţii medicale, pe care a lăsat-o gravidă. „Profitând de funcţia de administrator în cadrul spitalului, sub ameninţarea că o va da afară pe reclamanta C.I., cei doi au avut raporturi sexuale în mai multe rânduri, fără consimţământul acesteia, astfel că reclamanta a rămas gravidă cu inculpatul, iar întrucât acesteia i-a fost ruşine să spună acestui fapt cuiva şi fiindu-i şi frică să nu fie dată afară, nu a denunţat din timp acest fapt”, se arată într-un rechzitoriu păstrat la Arhivele Naţionale. Administratorul spitalului nu a recunoscut faptele, confirmate însă în faţa anchetatorilor de o altă femeie de serviciu din spital.

În acelaşi an, un alt angajat din sistemul medical, a fost trimis în instanţă pentru infracţiuni la fel de grave. Ioan Stan, infirmier la Spitalul din Orăştie, a fost anchetat după ce ar fi violat o pacientă în vârstă de 14 ani. „Lezata se afla internată la spitalul de stat din Orăştie, pentru tratamentul unei boli de piele. Inculpatul, care era angajat la acel spital, sub pretextul că o cheamă în sala de pansamente pentru a-i face tratamentul, a forţat-o pe minoră să aibe cu el contact sexual, dezvirginând-o, împrejurarea rezultă din actul sexual de la dosar”. Bărbatul a negat însă acuzaţiile. În acea perioadă, pedepsele pentru viol, puteau fi evitate de inculpaţi în unele cazuri, dacă aceştia îşi dădeau consimţământul pentru a se căsători cu victimele.

La un pas de crimă după ce a fost trezit de gemetele soţieispital

Arhivele judeţului Hunedoara păstrează din anii 1950, mai multe dosare penale întocmite de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, în care au fost judecaţi hunedoreni şi hunedorence pentru adulter. Un astfel de dosar spune povestea unui miliţian, care a fost la un pas să comită o crimă dubă după ce şi-a prins soţia în pat cu colegul său. „În seara zilei de 22 octombrie 1950, reclamantul, ducându-se împreună cu soţia sa la o nuntă în Geoagiu, s-a întâlnit cu Valeriu Faraoan, şi el miliţian de profesie, căruia i-a prezentat-o pe soţia sa şi i-a dat acestuia voie să o danseze. Cei trei au mers apoi împreună spre casă. Înainte de a ajunge acasă reclamantul i-a căutat colegului său un loc de dormit pentru că el nu avea decât o cameră. Cum nu a reuşit să îl plaseze la un moş al său, s-au dus apoi la locuinţa celor doi soţi unde, după ce s-au omenit cu mâncare şi băutură, bărbatul s-a culcat. După masă femeia s-a aşezat în pat lângă soţul ei şi a avut relaţii sexuale cu inculpatul Faraoan, aşezat lângă ea. Între timp soţul s-a trezit şi i-a surprins în flagrant delict. A vrut să-i împuşte, dar a fost împiedicat de Valeriu Faraoan, care i-a luat încărcătorul”, se arăta în rechizitoriul dosarului.

Un alt dosar penal din anii 1950, păstrat la Arhivele Naţionale – judeţul Hunedoara, spune povestea patimilor pe care o tânără a fost nevoită să le îndure de pe urma unei iubiri interzise. Irma Lardone lucra ca femeie de serviciu la sfatul popular, iar din cauza amantului său pe care l-a sedus, a căzut victimă răzbunării femeilor din sat.

„Lezata reclamanta Irma Ladone, în vârstă de 18 ani, femeie de serviciu  întreţine legături erotice şi raporturi chiar sexuale cu numitul Ioan B., soţul inculpatei Anica B., cu care este însurat de circa 17 ani şi are un copil legitim, fapt care a scandalizat Sfatul Popular. Au întreţinut legăturile erotice, fără ca aceştia să ţină cont de soţul imoral. La 18 octombrie 1952, cei doi au fost surprinşi din nou de soţia îngrijitorului de tauri, în casa acestuia şi a părinţilor. Femeia şi o altă martoră au tăbărât asupra reclamantei, au scos-o afară din casă şi i-au aplicat mai multe lovituri de bâtă, după care i-au tăiat părul cu un cuţit, provocându-i leziuni fizice care au necesitat îngrijiri medicale de de 6 – 7 zile”, se arată în rechizitoriul dosarului din 1952, păstrat la Arhivele Naţionale.

RELATAREA CIUDATĂ A UNOR SPIONI STRĂINIcomunism

Hunedoara din zorii comunismului se înfăţişa ca un orăşel muncitoresc aglomerat, spre care se îndreptau familii din întreaga ţară, un oraş care în câţiva ani avea să devină un centru siderurgic important al ţării. Dincolo de entuziasmul industrializării, comunitatea se confrunta cu numeroase probleme sociale şi administrative, mai puţin prezentate publicului larg în presa vremii. Arhivele instituţiilor, dar şi relatările unor străini, fie şi spioni interesaţi de Hunedoara, arătau faţa mai puţin văzută a Hunedoarei.

O relatare a fost oferită de un informator grec, de 22 de ani, întors în ţara sa după şase luni petrecute în Hunedoara. Spionul dezvăluia modul în care au fost pedepsiţi doi hunedoreni care s-au răzbunat pe secretarul din organizaţia comunistă din combinat. „Ion Tuinea, 40 de ani, oţelar şi Ghiţă Gheorghe, 27 de ani, turnător, amândoi anti-comunişti. Într-o noapte din mai 1954, cei doi aşteptau pe o stradă întunecată în zona unde locuia secretarul UTM al combinatului, un comunist zelos pe care aceştia îl detestau pentru activitatea sa. Secretarul s-a îndreptat spre ei, iar atunci l-au prins, i-au pus pe cap un sac şi l-au lovit până ce acesta şi-a pierdut cunoştinţa. Două zile mai târziu, o întâlnire publică a fost organizată în fabrică, iar asupra celor doi s-au adus acuzaţii, pe care le-au recunoscut în mod curajos. În public, zece agenţi ai Miliţiei secrete i-au arestat „ca pedeapsă exemplară”, a anunţat liderul adunării din fabrică. Muncitorii au aflat apoi că foştii lor colegi au fost trimişi în lagărele de muncă de la canalul Dunăre – Marea Neagră”, informa grecul, potrivit unui document datat din 1954.

About Daniel Guta