După 560 de ani, hunedorenii au sărbătorit “Victoria de la Belgrad”

Articolul a fost vizualizat de 1,209 ori

Alături de o “armată” de 8000 de vizitatori,

“Isteţimea şi geniul militar al lui Huniade se manifestă pentru ultima oră în toată splendoarea lui, în lupta dela Belgrad. (…) Armata turcească în fuga-i desordonată nu s’a oprit până la Sofia. Şi aici numai cu greu i-a reuşit Sultanului, să-i oprească pe fugari. Aproape 50.000 de cadavre turceşti, care acopereau câmpul de luptă, 300 de tunuri, 23 de vapoare şi un număr mare de arme captivate vesteau măreţia biruinţii creştinilor”, descria, la începutul secolului trecut, istoricul Teodor Popa, victoria asupra otomanilor într-o carte dedicată lui Ioan de Hunedoara. La împlinirea a 560 de ani de la Victoria de la Belgrad, la Castelului Corvinilor s-au încins tunurile, s-au încleştat armele cavalerilor, iar meşteri din Transilvania au trudit la victoria bunului gust şi a tradiţiei.

MARE
Un corn răsună peste mulţime în miezul zilei de 22 iulie şi o voce răzbeşte şi anunţă: “În cinstea victoriei de la Belgrad, iulie 1456, foooc!”, chiar înainte ca salva de tun să sperie turiştii neatenţi din Curtea Husarilor. Tabăra medievală stă sub semnul a două steaguri – unul, semeţ, ridicat deasupra lumii, vorbeşte despre victoria obţinută de Ioan de Hunedoara, iar altul, verde cu semilună, zace înclinat, a supunere, şi stă mărturie despre înfrângerea otomană. Cu plete albe, Daniel Şerban, de la ordinul Cavalerilor de Hunedoara, ridică flamura sub care a luptat “Leul Europei”: “Priviţi victoriosul steag al lui Ioan de Hunedoara, acesta a fâlfâit pe zidurile Belgradului cu secole bune în urmă, doborând spaima Europei din acele vremuri – sfântul steag al Profetului, care, după o lună de lupte, a picat sub victorie. No, români, sunteţi mândri?”, strigă cava­lerul la privitori. În grai molcom de Ardeal, dar însufleţit de faptele strămoşeşti, Daniel le povesteşte tuturor celor ce vor să audă despre steagul în alb şi albastru – culorile care au ajuns simbolurile municipiului, a facultăţii din oraş, a echipei de fotbal. Pe lângă culori, steagul are reprezentarea corbului cu inel în cioc şi a leului bohemian, care simbolizează puterea statului. După ce termină de vorbit, hatmanul se înclină şi sărută steagul. Are el oful lui începând cu: “romanii şi toate seminţiile care au venit pe aicea şi acum sunt popoare civilizate. Ei ne învaţă bucătărie, tehnică, maniere. Da’ ştiţi ce?! Să ne mai lase şi în pace! M-ar bucura dacă toată lumea de pe pământul ăsta românesc ar fi conştientă de importanţa luptei de la Belgrad. Ioan este cunoscut în istoria Europei drept conducător al oastei creştine, care, prin victoria lui, a adus pace în Europa timp de 70 de ani, o viaţă lungă şi pentru un om din secolul 21, darămite când vorbim de secolul 15.” Asediul Belgradului a fost un moment crucial în istoria Europei, iar victoria lui Ioan de Hunedoara a salvat Europa occidentală de înaintarea turcilor.

Un deceniu cu Ordinul Cavalerilor de HunedoaraIMG_5940

Tabăra medievală amenajată în curtea exterioară atrage turiştii precum un magnet – practic, aici nu se sărbătoreşte doar victoria lui Ioan de Hunedoara, momentul în care militarul a oprit înaintarea otomanilor pe continent, ci şi un deceniu de la înfiinţarea Ordinului Cavalerilor de Hunedoara. Pentru câteva zile, curtea Husarilor a fost locul perfect în care vizitatorii au urmărit momente din viaţa pe timp de pace de acum 500 de ani. Lângă cort, se munceşte din greu: „Fac un umbo acum: un umbo este bucata aceea de metal, din centru, pentru scut”, spune un scutier, care, recunoaşte că, şi pe vreme de pace, se pregăteşte de război. Tânărul bate cu ciocanul pe un  cu totul alt ritm decât cel al acordurilor medievale care au făcut domniţele să se prindă în dans. Copiilor li se citeşte încântarea în zâmbete – cu fiecare minut petrecut aici micuţii descoperă jocuri atât de diferite de cele cu care au crescut ei: duelul cu săbii, trasul cu funia, aruncatul potcoavei la ţintă şi chiar lecţii de tir cu arcul. Pentru unii, e precum intrarea într-o altă lume, una pe care o cunosc mai mult din filme sau cărţi de istorie. „Mi s-a părut foarte frumoasă tabăra asta, am aruncat la potcoavă, am tras cu funia, ne-am jucat cu săbiile, este o tabără frumoasă. Am învăţat mai mult de aici decât de la orele de istorie”, spune încântat un elev. Cavalerii şi scutierii se înţeleg de mi­nune cu copiii cu care intră în vorbă rapid, pentru a povesti despre vechile vremuri. “Noi a­vem şi tabăra medievală aniversară, pentru că Ordinul Cavalerilor de Hunedoara împlineşte zece ani de activitate în ţară şi străinătate. Avem mai multe ateliere – de armurărie, în care lucrează un scutier la un umbo, unul de dansuri, unde domniţele dănţuie de dimineaţă şi în pauze “socializează” şi pun la punct dansuri noi, sunt ateliere de lupte şi jocuri medievale, unele care azi pot părea naive, dar cu care oamenii se distrau în perioada medievală. Dăm posibilitatea turiştilor, şi mai ales copiilor, să înveţe pe viu despre viaţa strămoşilor, nu din cărţi, nu tu texte scrise, ci doar muncă şi antrenamente în ateliere”, explică Daniel Şerban.

Târgul bunului gustIMG_5893

Pe drumul care urcă către castel, zeci de artizani sau meşteri populari şi-au întins standurile pentru Târgul Transilvănean al Meşteşugarilor. Printre ei şi două tinere care lucrează în sticlă de Murano. Iza Oană şi Andreea Tolgyi sunt devence, dar s-au mutat la Cluj-Napoca. E prima dată când revin acasă, la un târg. “Am venit cu bijuterii din sticlă de Murano, pe care o prelucrăm manual în atelierul nostru. Facem pandantive, cercei, coliere şi cu figurine şi mai serioase”, explică Iza, care se întrerupe pentru a da detalii vizitatorilor atraşi de delicatele şi simpaticele bijuterii din sticlă colorată. Frumos aliniate la vânzare şed arici, oiţe, tăuraşi, pisicuţe, buburuze, extratereştri şi chiar un elefănţel. În ciuda explicaţiilor e greu de înţeles cum nişte batoane de sticlă colorată pot fi modelate în piese de unul sau doi centimetri cu botic şi ochişori vii: “Se amestecă mai multe culori pe sticlă. Tot ce facem e să modelăm manual prin adăugare sau alte tehnici de lucru. Sunt nişte paşi pe care îi urmăm cu stricteţe, după care elefănţelul intră la răcit, îl montăm şi iese o bijuterie drăguţă”, spune tânăra. Alăturea, alte obiecte îţi atrag atenţia. Sunt doi tineri, soţ şi soţie, care acum vreo doi ani s-au apucat de artizanat. Orice oprire în faţa tarabei lor este o încântare: “Noi producem obiecte din porţelan, pictate manual. Le pictăm înainte de ardere, prin urmare obiectul se poate curăţa şi desenul rămâne. Şi important: două la fel, nu găsiţi! Şi eu şi soţul, din fericire, suntem înzestraţi cu imaginaţie şi tot timpul ne-au plăcut poveştile. De asta căutăm să avem personaje mai aparte, tot soiul de animăluţe”, spune Szenaşi Szidonia, care a terminat nu o specializare de artă, ci medicină veterinară, încă un motiv pentru a prefera animăluţele fericite. E cel mai bun târg găzduit la castel şi asta se simte şi în reacţiile vizitatorilor, care se opresc tot la doi metri. Copiii nu se mai dau duşi de la Ludovic Timar, meşterul de taketombo, zburătoarea japoneză, un soi de elice al cărui mâner, rotit rapid între palme, face piesa să se ridice în aer şi să zboare zeci de metri. Nimeni nu pare dispus să plece fără distractiva piesă de 10 lei. Cei mai mulţi meşteri fac parte din Asociaţia Meşterilor Populari Clujeni, care a adus la Castelul Corvinilor o varietate nemaivăzută de lucruri frumoase: “Începând cu podoabe, conti­nuând cu icoane, costume po­pulare şi tot felul de cusături. Avem sculpturi în corn de bovi­nă, mărgele, păpuşi îmbrăcate în costum naţional, foarte multe decoraţiuni din pănuşi, la intrare chiar este un meşter care ciopleşte în lemn. Cu noi au venit şi cei cu ceramica de Horezu, un invitat al asociaţiei, şi partea de gastronomie – vestita turtă dulce de Bonţida, uleiul presat la rece şi siropurile naturale. Dacă spun că ne merge foarte bine o să spuneţi că ne lăudăm, însă acesta este adevărul: sunt foarte mulţi meşteri tineri la noi în asociaţie, care sunt foarte buni şi s-au integrat bine în colectiv.
Totul este bine pus la punct şi suntem foarte mulţumiţi, mai ales că am primit foarte multe laude de la vizitatorii hunedoreni”, explică preşedintele asociaţiei, Viorica Ciobanu.

Bilanţ turistic pe plus
Cu castelul în fundal, tabăra şi târgul devin locul perfect pentru cadrele turiştilor care pleacă cu amintiri de neuitat. Vizitatori din toată România şi Europa vin la Hunedoara să admire vestitul monument. Iar zilele acestea au văzut mai multe decât se aşteptau. Domniţe au cântat, au dansat, cavalerii s-au întrecut în lupte ori au iniţiat doritorii în tainele armelor medievale. “E vârf de sezon şi media zilnică este undeva între 1.700 şi două mii de turişti. Îi întâmpinăm şi cu foarte multe activităţi în fiecare săptămână – evenimente majore sau diverse activităţi – ciclism, târguri de meşteşugari, expoziţii de fotografie, vernisaje de pictură, concerte. Suntem pregătiţi pentru o vară turistică”, spune administratorul monumentului, Dan Bera. De-abia după ce se opresc zeci de minute în tabăra medievală, fac fotografii şi filmează, turiştii se îndreaptă către Castelul Corvinilor. “E tare frumos şi ne bucurăm de momentele astea – avem un castel frumos şi oameni minunaţi în jurul lui. E istoria noastră pe care, cred, nu ne-o poate lua nimeni. Măcar asta mai avem, mândria clipelor din trecut pe care vrem să o transformăm cu bucurie pentru copii, care trebuie să înveţe istoria acestor pământuri. Trebuie să aibă şi ei împlinirea asta”, spune o hunedoreancă, al cărei băiat, când nu a tras cu arcul, a stat cu ochii pe domniţe. “Foarte mult ne place castelul şi ar merita văzut de toată lumea. E a două oară când vin, acum am adus şi nişte prieteni din Italia şi le-am arătat ceva frumos din ţară. Au spus şi ei că e deosebit şi castelul şi tot ce se întâmplă aici. Nici nu mai pot să-i iau să-i duc la masă. Vor să rămână să tragă cu arcul”, zâmbeşte un vizitator. “Tabăra Medievală” şi “Târgul Transilvănean al Meşteşugarilor”, evenimente organizate în cadrul Zilelor Municipiului Hunedoara, la Castelul Corvinilor, au atras un număr de peste 6.400 de vizitatori plătitori, iar încasările monumentului au fost de 144 de mii de lei. Administraţia a estimat că, în Curtea Husarilor, s-au strâns peste opt mii de vizitatori.

About Laura Oană