Comemorarea duhovnicului Arsenie Boca

De 27 de ani, mormântul duhovnicului Arsenie Boca a devenit loc de pelerinaj pentru credincioşi, iar în preajma zilei de 28 noiembrie, când acesta este comemorat, numărul celor care vin să se roage la mormântul său creşte simţitor. Arsenie Boca şi-a pus amprenta pe destinul mănăstirii, pe care a condus-o în anii 1950.

Luni s-au împlinit 27 de ani de la moartea călugărului Ar­senie Boca, dar câteva mii de credincioşi au ales să se îndrepte spre Prislop du­mi­nică, pentru a profita de ziua liberă.
A plouat întreaga dimineaţă de duminică, însă pelerinii ve­niţi la Prislop nu s-au arătat descurajaţi.  Ei au venit din toa­te colţurile ţării. Mulţi dintre ei s-au oprit în jurul bisericii medievale a Prislopului, pentru a asculta slujba de duminică şi corul măicuţelor, însă atracţia principală a aşezământului a rămas locul de veci al lui Arsenie Boca. Credincioşii au urcat în număr mare pe aleea spre cimitir, pregătiţi să aştepte zeci de minute la coadă, pentru doar câteva secunde de rugă­ciune în faţa troiţei duho­vni­cului. La ieşirea de pe aleea cimitirului, împrejmuit de o perdea de brazi, mulţi dintre credincioşi se opresc în faţa unui copac, pe care a fost însemnată o cruce, pentru încă o rugăciune. Deşi maicile le-au atras atenţia să nu mai aşeze bani la rădăcina arborelui, pelerinii arată că ţin tot mai mult la acest obicei straniu. Faţă de anii trecuţi, când, în preajma zilei de comemorare a călugărului Arsenie Boca, la mănăstire ajungeau zeci de mii de oameni, duminică, numărul lor a fost mai redus.

Ce cred pelerinii despre Arsenie Boca

Mulţi dintre pelerinii veniţi au relatat că au continuat să creadă cu tărie în sfinţenia călugărului propus pentru a fi trecut în rândul sfinţilor şi, de asemenea, în puterea sa de a face minuni. Maria, o săteancă din Târnova (judeţul Caraş-Severin), a povestit că a venit în ultimii ani cel puţin o dată pe an la Prislop, în scopuri tera­peutice. „Sunt din Caraş-Se­verin şi am venit în pelerinaj la mormântul părintelui Ar­senie Boca pentru a mă ruga. Ştiu despre el că a făcut mult bine, dar prea multe nu ştiu să spun. Am ajuns să nu mai pot merge, până anul trecut, când m-am rugat lui, şi aici şi acasă, iar acum mă simt mult mai bine”, a povestit Maria (70 de ani). Ilie Moroşan (67 de ani), un obişnuit al pelerinajelor, ştie despre călugărul de la Prislop că a fost un om bun şi cre­dincios. „A ajutat multă lume, de aceea cred că oamenii vin în număr mare la mormântul lui. Eu am venit aici tocmai din satul Ciprian Porumbescu, din judeţul Suceava. Venim să ne mai curăţim sufletele, să cadă păcatele”, a relatat suceveanul.
O teorie despre puterea be­nefică a pelerinajului la mor­mântul lui Arsenie Boca este dezvăluită de Maria, venită îm­preună cu un grup de pen­sionari, din Curtea de Argeş. „Este un loc de hrană sufle­teas­că, de unire a credincioşilor în Hristos. Iisus ne-a întărit, sfin­ţii ne-au ajutat să ne rugăm, iar părintele Arsenie Boca şi-a făcut simţită prezenţa. În fie­care pas al nostru am văzut mi­nunile lui, în acest pelerinaj.
Părintele Arsenie Boca a fost un slujitor adevărat al lui Iisus Hristos şi i-a împlint poruncile. Noi le cunoaştem, însă ne este greu să le împlinim. De aceea venim să ne măr­turisim păca­tele, să ne reparăm greşelile şi să ne schimbăm din interiorul nostru”, a relatat Maria.
Ar­se­nie Boca a transformat Mănăs­tirea Prislop.

Arsenie Boca, duhovnicul considerat una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei, a murit la 28 noiembrie 1989, la Sinaia, având vârsta de 79 de ani, iar potrivit dorinţei sale a fost înmormântat la mănăstirea Prislop, în 4 decembrie 1989. Arsenie Boca a fost stareţ al mănăstirii în anii 1950, însă activitatea sa a fost întreruptă în mai multe perioade, de autorităţile regimului comunist. A fost cel care a transformat cu totul vechea aşezare monahală, deşi a făcut-o într-o perioadă în care se confrunta cu mari probleme din pricina anchetelor la care era supus şi a perioadelor petrecute în închisorile regimului comunist, între anii 1951 – 1952 şi 1955 – 1956. Arsenie Boca a înfiinţat o şcoala monahală şi o cooperativă mănăstirească, iar maicile creau ţesături cu motive străvechi din zonele Sibiu, Făgăraş şi Hunedoara, covoare olteneşti şi artistice pentru export, tricotaje şi croitorie. A creat şi un cor al maicilor, a zidit clopotniţa de pe stâncăria unui deal, inspirată din cele ale bisericilor ridicate pe stânci de la Muntele Athos, iar la poalele dealului a amenajat un lac, în care se reflectă atât biserica cât şi clopotniţa. La Prislop, Arsenie Boca a amenajat şi un parc dendrologic cu brazi argintii, tui, arţari, pini decorativi şi magnolii, dar şi un „saivan dacic”. Apoi a dotat mănăstirea cu mobilier nou, i-a fixat o emblemă cu monograma Mântuitorului, iar în jurul ei a construit aleile cu lespezi de piatră. De asemenea, în anul 1955 a început restaurarea bisericii de către Direcţia Monumentelor Istorice din Bucureşti, arhitectul Ştefan Balş fiind realizatorul proiectului, supravegheat de Arsenie Boca. În 1959, mănăstirea a fost însă închisă şi transformată în azil de bătrâni, iar călugărul care a ctitorit-o a fost alungat.