Au trecut 93 de ani de când primul bec s-a aprins la Deva… ziua

Beneficiem astăzi de electricitate chiar şi în cele mai îndepărtate cătune, însă nu a fost întotdeauna aşa. În urmă cu puţin mai mult de un secol, curentul electric era încă ceva de domeniul science-fiction-ului.
Sunt foarte puţini cei care ştiu care a fost anul electrificării Devei, de pildă. Oraşul reşedinţă de judeţ a ajuns să aibă curent electric în anul 1903, odată cu construirea Uzinei Electrice. Mo­mentul a coincis cu introducerea reţelei electrice în Deva. Potrivit arhivelor, contractul de concesiune a domeniului public a fost încheiat pentru o perioadă de 50 de ani, iar în primii 30 de ani societatea avea să fie scutită de impozite. După expirarea contractului semnat pentru următoarea jumătate de secol, edilii Devei ar fi putut să cedeze dreptul furnizării energiei electrice unui alt furnizor, care ar fi oferit electricitate la un preţ mai avantajos. Mai mult, contractul avea şi o clauză potrivit căreia, în cazul unei noi invenţii, societatea era obligată să o introducă în Deva şi să facă o reducere a preţului la curentul electric, dacă aceasta ar fi fost posibilă.

Iluminat stradal cu 200 de becuri

Un an mai târziu după introducerea curentului elec­tric, Deva avea 18 străzi iluminate şi un total de peste 200 de becuri, notează autorii celei mai re­cente monografii a oraşului („Deva”, publicată în 2016, la editura Emia). Furnizarea energiei electrice se făcea în baza unor contracte încheiate cu primăria, însă societatea a cerut, în repetate rânduri, majorarea preţului la ener­gie. În 1919, spre exemplu, primarul Vasile Pocol, îm­preună cu consiliul oraşului, acceptă majorarea taxelor, în anumite condiţii. La numai o lună, Uzina Electrică va veni cu o nouă solicitare de majorare a preţurilor, rapoartele contabile demonstrând că societatea funcţionează pe un deficit de peste 160.000 de coroane. Pierderile proveneau din scumpirea exagerată a căr­bunelui, a uleiului, dar şi a ce­lorlaltor combustibili. Astfel, preţurile aveau să crescă la particulari, în timp ce ad­ministraţia locală urma să plă­tească dublu pentru iluminatul stradal!

Curent electric în miezul zilei, din 1923

Până în 1922 în Deva era imposibil să „aprinzi lumina” în timpul zilei. Distribuirea curentului electric se făcea numai la lăsarea serii, dar dezvoltarea industrială rapidă a făcut ca multe dintre fabricile şi atelierele devene să aibă nevoie de electricitate şi pe timpul zilei, astfel încât activitatea mun­citorilor să fie una eficientă. Anul 1923 este cel în care Uzina Electrică „dă curent” şi ziua, şi noaptea, anul 1923 fiind unul „de probă”, în care societatea şi administraţia locală urmau să vadă cât de rentabilă este noua strategie. Cu această ocazie societatea a cerut, din nou, majorarea preţurilor: cu 100 la sută! Desigur, iniţial „stâlpii de elec­trică” erau confecţionaţi din trunchiuri de copaci aduşi din pădurea oraşului, iar paza reţelei era asigurată de poliţişti. Aceştia aveau datoria de a-i identifica pe cei care dis­trugeau instalaţiile electrice, pentru recuperarea pagubelor de la ei. Pentru susţinerea cheltuielilor pe care admi­­nis­tra­ţia locală le avea cu în­treţinerea şi extinderea ilu­minatului public, din 1948 se stabilesc taxe asupra clădirilor şi terenurilor virane. Taxele anuale erau plătite la secţia financiară a Primăriei, în patru rate, iar banii puteau fi folosiţi numai pentru întreţinerea reţelei şi extinderea acesteia.