Planurile bizare ale autorităţilor comuniste pentru revigorarea turismului: funicular la Sarmizegetusa Regia, aeroport la Deva

Articolul a fost vizualizat de 793 ori

Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei au fost din anii 1950 obiective strategice ale turismului în judeţul Hunedoara, iar de-a lungul deceniilor de comunism, autorităţile au oferit o mulţime de soluţii, undele dintre cele mai năstruşnice, pentru a le pune în valoare şi a promova turismul în zonă: funicular la Sarmizegetusa Regia, aeroport internaţional la Deva şi mutarea monumentelor s-au numărat printre ele.

costesti 1
Din anii 1950, autorităţile vremii au remarcat potenţialul turistic al zonei cetăţilor dacice. În 1955, la propunerea pe care academicianul Constantin Daicoviciu a înaintat-o Prezidiului Academiei Române, an­sam­blul care cuprindea aşezările Costeşti, Blidaru, Băniţa, Piatra Roşie şi Sarmizegetusa Regia a devenit re­zervaţie arheologică. Arhivele păs­trează numeroase documente şi studii privind modul în care administraţia judeţului şi specialiştii doreau să pună în valoare zona cetăţilor dacice şi să poată atrage astfel cât mai mulţi vizitatori

cotesti 1972

Linia ferată de tren forestier de la Costești, anii 1960. ebay.com.

Anii 1960 – funicular la Sarmizegetusa Regia
O informare din anul 1966, de la Direcţia Monumentelor Istorice, păs­trată în arhive, semnala greutăţile pe care le întâmpinau turiştii care îşi doreau să viziteze aşezările şi propunea luarea unor măsuri urgente. „Accesul spre rezervaţia arheologic se face din Orăştie, pe Valea Grădiştei, iar baza de plecare pentru vizitarea tuturor mo­numentelor este satul Costeşti, la 18 kilometri de Orăştie. Principalele mo­numente din această zonă sunt cetăţile de la Costeşti şi Blidaru, cetatea Piatra Roşie şi aşezarea dacică de la Grădiştea Muncelului, unde a fost identificată Sarmizegetusa, capitala Daciei dinainte de cucerirea romană. Timpul de vizitare al tuturor monumentelor din zonă este de aproximativ zece zile, iar pentru obiectivele principale sunt necesare 3 – 4 zile. Problema cea mai dificilă este aceea a accesului în această zonă. Şosea pietruită este doar până în Costeşti, iar de aici până la Grădiştea Muncelului se poate merge numai cu tren forestier”, informau reprezentanţii Direcţiei Monumentelor Istorice, în documentul păstrat în arhive.

Autorii documentaţiei propuneau nu doar construirea unei şosele care traversa zona cetăţilor, dar şi a unui funicular, spre Sarmizegetusa Regia. „Din informaţiile primite de la Mi­nisterul Economiei Forestiere, în pla­nul cincinal nu este prevăzută pentru parchetul forestier de aici înlocuirea căii ferate forestiere cu o şosea auto (Orăştie – Costeşti – Grădiştea). De asemenea, va trebui amenajat un funicular pentru uşurarea accesului la aşezarea de le Grădiştea. Ar fi de luat în considerare crearea unei şosele care pornind de la Orăştie, prin Costeşti, ar trece prin Valea Luncanilor în De­presiunea Haţegului, putându-se crea astfel un circuit turistic de înaltă valoare educativă, care să cuprindă Alba Iulia, cetăţile dacice şi mo­numentele romane”, se arată în do­cumentul păstrat la Arhive.

sarmi1980

Sarmizegetusa Regia, în anii 1980. FOTO: Cornelius Ionescu.

Anii 1970 – aeroport internaţional la Deva şi două heliporturi
Un alt proiect păstrat în arhive prin care autorităţile comuniste încercau să aducă mai mulţi turişti în Hunedoara a fost elaborat în 1973 de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Hunedoara şi avizat un an mai târziu de Comitetul pentru pro­blemele Consiliilor Populare.

Se nu­mea „Studiul de sistematizare teri­to­rială a zonei cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei”, iar documentaţia sa cu­prindea, potrivit realizatorilor ei, o analiză amplă a posibilităţilor de va­lorificare a zonei pe linia turismului, ţinând cont de tendinţele de dezvoltare ale ţării în acei ani. Proiectul cuprindea numeroase propuneri concrete privind conservarea, protejarea şi crearea sau îmbunătăţirea condiţiilor de vizitare a cetăţilor dacice şi a rezervaţiilor na­turale din zonă, se arăta în prezentarea sa.

Potrivit proiectului, autorităţile comuniste de la mijlocul anilior 1970 intenţionau să construiască un aero­port la Deva şi două heliporturi, pentru a dezvolta turismul în judeţ, „Se va revedea oportunitatea prevederii unui aeroport internaţional la Deva şi a heiporturilor de la Costeşti şi Haţeg”, arăta studiul. Alte prevederi legate de accesul turiştilor vizau construirea unei staţii PECO în Orăştie, construirea de parcări şi iluminarea accesului spre cetăţi. „Se va semnaliza necesitatea or­ganizării unor curse zilnice de tran­sport în comun între Deva şi zona cetăţilor, în afara sezonului turistic. Este oportună realizarea unor parcaje la intrarea în perimetrul peşterii Cio­clovina, a unui parcaj şi acces pietonal la belvederea de pe Dealul Tifla, a unui acces auto şi parcaj la Peştera Bolii şi reamplasarea parcajului propus în zona cetăţii Feţelor Albe, cât mai apropape de accesul pietonal”, informa Co­mitetul Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Hunedoara.

În satul hu­nedorean Costeşti, autorităţile pro­puneau realizarea unei machete în aer liber a întregii zone, cuprinzând do­tările, punctele de interes, traseele spre cetăţi, cu reprezentări la o scară mai mică a unor arhitecturi tradiţionale.sarmi in anii 1960

Anii 1980 – marea restaurare a Sarmizegetusei Regia
La începutul anilor 1980, situl Sar­mizegetusa Regia din Munţii Orăştiei avea să treacă prin una dintre cele mai controversate perioade din existenţa lui. Ruinele antice au intrat atunci într-un proces de „înfru­museţare“, motivat, printre altele, de celebrarea a 2050 de ani de la „crearea primului stat dac centralizat şi independent, sub con­ducerea lui Burebista“, dar şi de vizita anunţată a lui Nicolae Ceauşescu la cetăţile dacice. Pro­iectul s-a derulat în perioada 1980-1981 şi a fost stopat din lipsa fon­durilor, dar şi din cauza renunţării la soluţiile găsite la acea vreme pentru valorificarea sitului. În cei aproape doi ani de lucrări, res­tauratorii au întregit cu ciment soarele de andezit, au plantat stâlpii din lemn în marele sanctuar solar, au înlocuit blocurile din calcar degradate cu re­plici, au adus discuri şi blocuri din beton în incinta sacră, pentru a-i schimba aspectul, au înălţat şi protejat zidurile de apărare. Unele lucrări efectuate de restauratori au fost apreciate, însă altele au stârnit controverse. Printre acestea din urmă se numără aducerea câtorva zeci de discuri şi plăci de beton în incinta sacră a Sarmizegetusei Regia şi înlocuirea plintelor originale ale monumentelor cu unele noi. Soarele de andezit, unul dintre cele mai reprezentative monu­mente din fosta capitală dacică, urma să fie înlocuit cu o replică. „În această situaţie ar fi urmat ca monumentul să fie mutat, pentru protecţie, şi expus la Muzeul din Deva. Această opinie a întâmpinat pe loc opoziţia hotărâtă ca acest vestigiu, ca şi alte elemente ce trebuie conservate prin scoatere din sit, să părăsească situl“, informa arhitectul Cristian Călinescu, autorul cercetării „Consolidarea, conservarea şi valori­ficarea Complexului arheologic Sar­mizegetusa – Grădiştea Muncelului“, din 1982.
De asemenea, realizatorii lucrărilor de restaurare propuneau ca soarele de andezit, care a rămas în sit, să fie acoperit cu sticlă şi cu pereţi demontabili, dar soluţia nu a fost acceptată.
Un acoperiş demontabil de protecţie urma să aibă şi marele san­ctua­r solar.

About Daniel Guta