Dr. Carollina RADU
Tiroida, în complexitatea funcţiilor pe care le exercită asupra tuturor organelor, poate să ofere o multitudine de semne şi simptome, atunci când este afectată.
Voi încerca să expun câteva dintre aceste manifestări ale suferinţei glandei tiroide, care să vă conducă la medicul specialist endocrinolog pentru a obţine un diagnostic corect. Multe dintre aceste simptome nu sunt însoţite de durere şi sunt frecvent ignorate. Afecţiunile tiroidei sunt foarte frecvente, în România afectează cu precădere sexul feminin, una din opt femei fiind afectată. Atunci când tiroida funcţionează normal (Eutiroidie) starea noastră generală este foarte bună, pielea şi fanerele (păr, unghii) arată normal, sistemul imunitar fucţionează la cote maxime, ciclul menstrual este regulat, libidoul este normal, psihicul este de fier. Atunci când hormonii tiroidieni sunt secretaţi în minus(HIPOTIROIDIE) sau în exces (HIPERTIROIDIE), apar semne şi simptome pe care le ignorăm de multe ori foarte mult timp.
HIPOTIROIDIA – este expresia clinică a insuficienţei sintezei de h.tiroidieni, a transportului şi/ sau recepţia acestora. Afecţiunea este frecvent întâlnită mai ales la sexul feminin, debutul poate fi în orice moment al vieţii, cu incidenţă maximă între 40-60 ani, îmbrăcând forme de boală de intensităţi diferite, de la forma inaparentă (Frusta), până la forme severe – Mixedem.
CAUZELE FRECVENTE ALE HIPOTIROIDIEI
Îndepărtarea chirurgicală a tiroidei, afectarea autoimună (tiroidita cr. HASHIMOTO), inflamaţia de cauză virală sau bacteriană (tiroidite), iradierea tiroidei, blocarea cu iod în exces (cordarone, jodid) sau alte medicamente(thyrozol, litiu).
SIMPTOME
Variază în funcţie de gradul afectării funcţiei tiroidiene. Dacă deficitul de h.tiroidieni este minim, simptomele pot să fie absente. Formele severe de boală (Mixedemul) pot să se complice cu comă şi deces.
TEGUMENTELE groase, uscate, aspre, reci, cu descuamatii (parcă sunt pudrate) la nivelul coatelor, călcâielor, genunchilor;
– culoarea este palid-gălbuie, mai ales la palme;
– adesea pot să apară micoze;
– părul – la nivelul capului este lipsit de luciu, cade repede, creşte lent. Sprâncenele se răresc. Unghiile devin friabile, striate, lamelare, uneori cu micoze;
– faţa – obrajii umflaţi, pleoape groase, aspect de facies adormit, somnolent;
– extremităţi – reci, mâini şi picioare sensibile la frig;
– tulburări musculare – forţa musculară diminuată. Pot să apară cârcei. Articulaţiile sunt dureroase, mărite în volum;
– tulburări cardiovasculare – zgomote cardiace asurzite, frecvenţă cardiacă scăzută – bradicardie, între 40-50 bătăi/minut;
– tulburări digestive – apetitul diminuat, digestie lentă, balonare, constipaţia este constantă;
– tulburări neuropsihice – încetinirea activităţii sistemului nervos central. Somnul este profund afectat, există tendinţa la somnolenţă, predominant pe timpul zilei. Memoria este încetinită, vorbirea lentă, vocea groasă;
– văzul şi auzul pot fi afectate – diminuarea acestora;
– sensibilitatea la frig – frilozitate;
– ovarul – apar tulburări de ciclu menstrual – flux abundent, neregulat până la absenţa acestuia (amenoree). Fertilitatea este afectată, scăzută, cu avorturi spontane. De multe ori, în formele severe poate să apară secreţie lactată, asociată absenţei ciclului menstrual (amenoree-galactoree).
– diminuarea libidoului.
HIPOTIROIDIA CONGENITALĂ
– afectarea tiroidiană severă a mamei în timpul sarcinii sau boli genetice cu afectarea tiroidei la făt fac să apară această formă clinică încă de la naştere. Copilul poate să prezinte hernie ombilicală sau inghinală.
– mişcările copilului sunt lente, suptul se desfăşoara cu dificultate.
– copilul ţipă rar, fără convingere, este prea liniştit.
– curba creşterii ponderale este staţionară, apar tulburări de creştere şi dezvoltare neuropsihică.
Dacă nu sunt observate şi tratate în timp util, copilul rămâne cu retard de creştere şi mintal, acestea nemaiputând fi corectate ulterior.
Nu toate aceste semne şi simptome sunt prezente de la început, de aceea este foarte important să ne adresăm specialiştilor dacă avem cele mai mici suspiciuni de suferinţă a tiroidei.
Diagnosticul se pune de către specialist în urma dozării h.tiroidieni şi efectuării ecografiei tiroidiene. Odată ce se pune diagnosticul, pacienţii trebuie să fie evaluaţi de către specialistul endocrinolog cel puţin de 3-4 ori/an. Tratamentul este în funcţie de forma clinică de boală, de etiologia acesteia şi include măsuri terapeutice complexe, pe lângă terapia specifică cu h.tiroidieni. În unele forme de boală tratamentul este pe toată durata vieţii.
În numărul viitor vom prezenta hipertiroidismul.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.