SEMNE ŞI SIMPTOME CARE ASCUND SUFERINŢA GLANDEI TIROIDE

Articolul a fost vizualizat de 1,335 ori

Dr. Carollina RADU

p16 - tiroida
Tiroida, în complexitatea funcţiilor pe care le exercită asupra tuturor organelor, poate să ofere o multitudine de sem­ne şi simptome, atunci când este afectată.
Voi încerca să expun câteva dintre aceste manifestări ale su­ferinţei glandei tiroide, care să vă conducă la medicul specialist endocrinolog pentru a obţine un diagnostic corect. Multe dintre aceste simptome nu sunt în­soţite de durere şi sunt frecvent ignorate. Afecţiunile tiroidei sunt foarte frecvente, în Ro­mânia afectează cu precădere sexul feminin, una din opt femei fiind afectată. Atunci când ti­ro­i­da funcţionează normal (Eu­tiroidie) starea noastră generală este foarte bună, pielea şi fane­rele (păr, unghii) arată normal, sistemul imunitar fucţionează la cote maxime, ciclul menstrual este regulat, libidoul este nor­mal, psihicul este de fier. Atunci când hormonii tiroidieni sunt secretaţi în minus(HIPOTI­ROI­DIE) sau în exces (HIPER­TI­ROIDIE), apar semne şi sim­ptome pe care le ignorăm de multe ori foarte mult timp.
HIPOTIROIDIA – este expresia clinică a insuficienţei sintezei de h.tiroidieni, a tran­sportului şi/ sau recepţia aces­tora. Afecţiunea este frecvent întâlnită mai ales la sexul fe­minin, debutul poate fi în orice moment al vieţii, cu incidenţă maximă între 40-60 ani, îm­brăcând forme de boală de in­ten­sităţi diferite, de la forma ina­parentă (Frusta), până la for­me severe – Mixedem.
CAUZELE FRECVENTE ALE HIPOTIROIDIEI
Îndepărtarea chirurgicală a tiroidei, afectarea autoimună (tiroidita cr. HASHIMOTO), inflamaţia de cauză virală sau bacteriană (tiroidite), iradierea tiroidei, blocarea cu iod în exces (cordarone, jodid) sau alte me­dicamente(thyrozol, litiu).
SIMPTOME
Variază în funcţie de gradul afectării funcţiei tiroidiene. Da­că deficitul de h.tiroidieni este minim, simptomele pot să fie absente. Formele severe de boa­lă (Mixedemul) pot să se com­plice cu comă şi deces.
TEGUMENTELE groase, uscate, aspre, reci, cu descua­matii (parcă sunt pudrate) la nivelul coatelor, călcâielor, ge­nunchilor;
– culoarea este palid-gălbuie, mai ales la palme;
– adesea pot să apară micoze;
– părul – la nivelul capului este lipsit de luciu, cade repede, creş­te lent. Sprâncenele se ră­resc. Unghiile devin friabile, striate, lamelare, uneori cu mi­coze;
– faţa – obrajii umflaţi, pleoape groase, aspect de facies adormit, somnolent;
– extremităţi – reci, mâini şi picioare sensibile la frig;
– tulburări musculare – forţa musculară diminuată. Pot să apară cârcei. Articulaţiile sunt dureroase, mărite în volum;
– tulburări cardiovasculare – zgomote cardiace asurzite, frec­venţă cardiacă scăzută – bradi­cardie, între 40-50 bătăi/minut;
– tulburări digestive – apetitul diminuat, digestie lentă, balo­nare, constipaţia este constantă;
– tulburări neuropsihice – în­cetinirea activităţii sistemului ner­vos central. Somnul este profund afectat, există tendinţa la somnolenţă, predominant pe timpul zilei. Memoria este în­cetinită, vorbirea lentă, vocea groasă;
– văzul şi auzul pot fi afectate – diminuarea acestora;
– sensibilitatea la frig – frilo­zi­tate;
– ovarul – apar tulburări de ci­clu menstrual – flux abundent,  ne­regulat până la absenţa aces­tuia (amenoree). Fertili­tatea este afectată, scăzută, cu avorturi spontane. De multe ori, în for­mele severe poate să apară se­creţie lactată, asociată absenţei ciclului menstrual (amenoree-galactoree).
– diminuarea libidoului.
HIPOTIROIDIA CONGENITALĂ
– afectarea tiroidiană severă a mamei în timpul sarcinii sau boli genetice cu afectarea ti­roidei la făt fac să apară această formă clinică încă de la naştere. Copilul poate să prezinte hernie ombilicală sau inghinală.
– mişcările copilului sunt len­te, suptul se desfăşoara cu difi­cultate.
– copilul ţipă rar, fără con­vingere, este prea liniştit.
– curba creşterii ponderale este staţionară, apar tulburări de creştere şi dezvoltare neuro­psihică.
Dacă nu sunt observate şi tra­tate în timp util, copilul rămâne cu retard de creştere şi mintal, acestea nemaiputând fi corec­tate ulterior.
Nu toate aceste semne şi simptome sunt prezente de la început, de aceea este foarte im­portant să ne adresăm specia­liştilor dacă avem cele mai mici suspiciuni de suferinţă a ti­roi­dei.
Diagnosticul se pune de către specialist în urma dozării h.tiroi­dieni şi efectuării ecografiei ti­roidiene. Odată ce se pune diagnosticul, pacienţii trebuie să fie evaluaţi de către specialistul endocrinolog cel puţin de 3-4 ori/an. Tratamentul este în func­ţie de forma clinică de boală, de etiologia acesteia şi include măsuri terapeutice com­plexe, pe lângă terapia specifică cu h.tiroidieni. În unele forme de boală tratamentul este pe toată durata vieţii.
În numărul viitor vom pre­zenta hipertiroidismul.

About Administrator