Economia se prăbuşeşte sub o Putere obsedată numai de penal

Articolul a fost vizualizat de 527 ori

Economia ţării sub guvernarea Grindeanu-Dragnea rulează pe o linie moartă. Toate cifrele după prima lună de guvernare PSD proiectează un Revelion nefericit pentru România în acest an. Potrivit Ministerului Fi­nanţelor Publice, comparativ cu luna ianuarie 2016, în prima lună a acestui an încasările la buget au fost cu 5,7 la sută mai mici, iar cheltuielile cu 3,5 la sută mai mari. Practic, vistieria României începe să fie sugrumată între veniturile care scad şi cheltuielile care cresc. Această pierdere la două capete accelerează rapid deficitele. Acoperirea lor va porni din nou spirala îndatorării naţionale via FMI, Banca Mondială sau, dacă va fi rău de tot, Doamne fereşte, cerând creditare pe preşul campionilor dobânzii din mediul privat. Declinul e abia la în­ceput, dar el este alimentat copios de mecanismul croit de noua Putere, pe care România pur şi simplu nu şi-l permite acum: tăierea de taxe şi im­pozite la pachet cu creşterea chel­tuielilor publice. Formal, Ministerul Finanţelor a transmis asigurări Co­misiei Europene că nu va depăşi de­ficitul de trei la sută din PIB la care România s-a angajat. Greu de crezut, spun comisarii europeni, care apreciază că până la finele lui 2018, în ritmul ăsta, vom putea privi cerul printr-o gaură în buget de aproape 4 la sută.
Dar ce mi-e trei la sută, ce mi-e patru la sută deficit, nu? Ei bine, nu!!! Offside-ul acela de unu la sută la deficit, dacă nu va putea fi evitat, va penaliza economia României, dar şi buzunarele noastre.
Aduceţi-vă aminte cât de dură a fost ajustarea pentru încadrarea în deficit prin 2008-2009. E de neuitat chiuretarea salarială de 25 la sută din era Boc. În asemenea situaţii, automat,  costurile financiare la care ne împrumutăm pe pieţe cresc foarte repede şi vom ajunge într-o situaţie în care nu o să ştim de unde să luăm bani pentru a finanţa deficitul curent.
Ne vom adresa FMI şi UE, dar cine ştie în ce condiţii. Lucrurile se pot complica foarte repede.
Acum suntem liniştiţi, există o aparenţă de calm şi ne grăbim să halim iute prăjitura primită pleaşcă, fără să fim însă pregătiţi pentru foamea care urmează.
Cum va arăta ea?
Urâtă ca în­totdeauna. Guvernul va fi forţat să demonteze maşina infernală care ero­dează bugetul ţării. Evitarea pe cât mai mult posibil a creditării internaţionale nu se poate face decât prin „curbe de sacrificiu” interne. Ele înseamnă re­venirea la taxele şi impozitele abolite, promovate însă, la derută, sub de­numiri noi (de exemplu, timbrul de mediu devine deja taxa de circulaţie în oraş), impunerea unor noi accizări şi, dacă se prorogă prea mult revizia politicii fiscale, se poate ajunge din nou la tăieri de salarii.
Puterea actuală nu pare însă să conştientizeze pericolul care zace în populismul economic promovat. Din tot ce se întâmplă se vede foarte clar că,  începând cu Ordonanţa 13 şi până acum, grija, efortul şi competenţele alianţei PSD-ALDE gravitează stoic exclusiv în jurul Codului Penal şi al instituţiilor sale.
Ultima prioritate zero care consumă resursele majorităţii parlamentare este o lege a graţierii, de parcă asta aşteaptă toţi românii ca să trăiască mai bine.
Sigur, dată fiind situaţia penală atât de complicată de la vârful alianţei PSD-ALDE înţelegem că zdroaba Puterii pentru depenalizarea penalului se naşte din instinct de conservare.
Totuşi, nu duce şi lipsa unei bune guvernări la dispariţia de pe scena politicii mari?
Duce, dar ce, se pot compara con­diţiile de confort de după?!?!

Tags: ,

About Adrian Sălăgean