TOXOPLASMOZA, SIMPTOME, DIAGNOSTIC, PREVENŢIE

Dr. Carollina RADU
Toxoplamoza este o boală infecţioasă produsă de un pro­tozoar, numit TOXOPLASMĂ GONDII. Acesta este un parazit care afectează 50% din populația lumii. Gazdă definitivă este pi­sica, omul fiind doar o gazdă intermediară. Toxoplasmoză apare  cu precădere la per­soa­nele cu sistem imunitar scă­zut (copii, gravide, persoane cu boli de sistem-colagenoze, boli de sânge, persoane cu infecție HIV, boală SIDA).
Toxoplasma poate să afecteze vederea – ambii ochi pot fi afec­tați în proporție de 40%. Este o formă severă de boală care poate să ducă la orbire, în cazul în care diagnosticul este pus cu intârziere, pentru că simptomele sunt destul de nespecifice în fazele incipiente, existând doar o scădere a acuității vizuale sau doar vedere înceţoşată.
Toxoplasmoză poate să ducă la forme severe de boală la gravidele aflate în primul trimestru, care pot merge la oprirea în evoluție a fătului,  urmată de avort spontan. De asemenea, în cazul în care o femeie însărcinată se conta­minează şi nu este diagnosticată în timp util şi tratată cores­punzător poate să dea naştere unui făt cu multiple malformații deosebit de severe, care nu mai pot fi corectate, respectiv – hidro­cefalie, calcificări cerebra­le, he­pa­tită cronică, splenomegalie şi orbire. Recomandarea mea este ca femeile care doresc să con­ceapă să îşi testeze nivelul de anticorpi de tip IG.M şi IG.M față de acest protozoar.
Persoanele cu sistem imu­nitar bun pot să dezvolte ade­nopatii laterocervicale şi siste­mice, hepatită, miocardită.

 
TRANSMITEREA TOXOPLASMOZEI
Are loc prin contact cu fecale de piscă. Este bine ca toți posesorii de pisici să le deparaziteze pe­riodic, la recomandarea medi­cului veterinar. Pământul con­taminat cu fecale de pisică sau animale sălbatice (căprioare, urşi, etc) poate fi o sursă impor­tantă de contaminare.
Carnea insuficient preparată termic (inclusiv de vită, pui) poate să fie o sursă importantă de contaminare. De aseme­nea, apa poate fi contaminată cu dejecte de animale sălbatice sau domestice.
O cale foarte importantă de transmitere este calea transpla­cen­tară (de la mamă la făt), cu risc maxim de contaminare a copilului în primul trimestru de sarcină.
DIAGNOSTIC
În primul rând, este un dia­gnostic clinic şi epide­mio­lo­gic. Interpretarea serologiei tre­buie făcută cu mult discer­nă­mint de către medicul specialist infecționist. Mulți adulți prezin­tă antocorpi IG.G fără să fie bolnavi. Anticorpii IG.M arată infecția acută, recentă.

 
EVOLUȚIA
La pacienții imunocom­petenţi boală este autolimitată şi nu necesită tratament, doar dacă afectează vederea. Recidivele sunt frecvente, în cazul în care boala nu este corect tratată.
TRATAMENTUL
Este complex, diferențiat în funcție de forma clinică de boală şi de vârsta pacien­tu­lui, stare fiziologică. Gravidele tebuie atent monitorizate şi da­că apăr malformații la copil este de preferat să se opteze pentru avort terapeutic, în funcție de vărsta sarcinii. Dacă nu este posibil avortul, este necesară antibioterapie specifică şi mo­nitorizare atentă, cu puncţie din lichidul amniotic în săp­tămâna a 17-a de sarcină.
PREVENIREA TOXOPLASMOZEI
Educația este esenţială ,mai ales în cazul gravidelor, din cau­za efectelor devastatoare asupra fătului, aşa cum avertizam ante­rior.
Se recomandă: spălarea fruc­telor şi legumelor, evitarea lap­telui nepasteurizat, prepararea adecvată a cărnii. Atenție la con­sumul de hamburgeri! De asemenea, folosirea de mănuşi pentru igiena pisicilor
Riscul de transmitere trans­placentară în cazul contractării bolii în timpul sarcinii este foarte crescut,de la 20-60%.
Recomandarea mea este să ştim să prevenim pentru a nu fi nevoiţi să tratăm. Tratamentul pentru toxoplasmoză este plin de efecte secundare, de aceea este de dorit să prevenim şi nu să tratăm!