PE CONTRASENS – De ce i se spune “Ciordache”?

Şmenul de succes, furtul ascuns, înşelătoria graţioasă sunt activităţi care presupun o anumită vocaţie din partea celor care le practică. E ca în muzică, sau în pictură. Dacă nu ai talent, oricât te-ai strădui să fii şuţ între şuţi nu te alegi decât cu şuturi în dos, mai mult sau mai puţin amortizate. Din punctul ăsta de vedere, domnul Florin Iordache se poate considera un norocos. Deşi calcă mereu în străchini cu iniţiativele sale legislative de rit penal, şeful său de la partid, domnul Dragnea Însuşi, îi dă mereu a doua şansă pentru legalizarea de noi şi noi şmenuri.
CV-ul domnului Iordache e eloc­vent în acest sens. Coautor al celebrei “marţea neagră”, domnul Iordache e recompensat de PSD cu funcţia de ministru al Justiţiei în secunda doi după ce partidul câştigă puterea totală în decembrie 2016. Urmează ino­portuna “Ordonanţă 13”, document marca Iordache, care trădează fără echivoc natura penală a conducerii social-democraţiei româneşti. Fiasco total! Sute de mii de români ies în stradă şi ordonanţa este retrasă. Domnul Iordache devine însă un Acar Păun de lux. Este decartat gentil de pe funţia de ministru pentru a fi promovat strategic în cea de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. Şi pentru că PSD-ul a văzut că viteza nu e bună atunci când vrei să dezincriminezi fapte penale, s-a intrat într-o fază mai lentă de eutanasiere a Justiţiei. Pe cale parlamentară, adică cu legea pe lege călcând!
Ultima producţie a domnului Iordache ne arată că domnia sa chiar merită protecţia penalilor de serviciu. Abordarea nu are nimic din inteligenţa şi rafinamentul unei lovituri hoţeşti dată cu talent. E în nota casei Iordache. Putem admira cel mult tenacitatea cu care parlamentarul PSD vrea recunoaştere în branşa damnaţilor. Fostul ministru al Justiţiei a propus ca sumele obţinute ilegal de partidele politice pentru campania electorală să nu mai fie confiscate. În pragul Săp­tămânii Luminoase,  domnul Iordache dă dezlegarea la furt şi foloase necu­venite pentru partide. Şi pentru că s-a ars cu “noaptea, ca hoţii”, vicepreşe­dintele deputaţilor a încercat acum să-şi ascundă fapta în alt mod. A preferat să-şi formuleze propunerea nu într-un proiect legislativ distinct, ci ca amen­dament la un proiect existent, trecut deja de Senat. Este vorba de un proiect de lege depus de reprezentanţii mino­rităţilor naţionale, în februarie 2016. Iniţiatorii actului normativ propuneau modificarea Legii privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale (nr. 334/2006), în sensul că organizaţiile aparţinând minorităţilor naţionale care obţin doar câte un mandat de deputat să fie controlate de Autoritatea Electorală Permanentă numai în ceea ce priveşte finanţarea campaniei electorale. Pe 13 septembrie 2016, Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins pro­iectul de lege, cu 96 de voturi „pentru” respingere şi un singur vot „contra” respingerii. După respingerea de către Senat, proiectul a ajuns la Camera Deputaţilor. Sesizând oportunitatea de a opera, rapid, şi alte modificări la regulile care guvernează finanţarea partidelor politice, fostul ministru al Justiţiei a formulat mai multe amen­damente, însuşite, în şedinţa din 4 aprilie, de comisia condusă de com­plicele, pardon, colegul său, Eugen Nicolicea (tot PSD). Şase amenda­mente ale lui Florin Iordache au fost admise şi incluse astfel în raportul întocmit de Comisia juridică. Cea mai gravă dintre ele: abrogarea alin. 13 al art. 28 din Legea 334/2006. Or, alineatul respectiv spunea: „Contri­buţiile pentru campania electorală care nu respectă prevederile prezentului articol se confiscă şi se fac venit la bugetul de stat”.
Şi e doar un nou pas din zdroaba sinistră a domnului Iordache de a-şi transforma porecla în renume!
Mai are de trecut un singur prag pentru asta! Cel de la abuzul în serviciu!