Endometrioza – definiţie, cauze, simptome, tratament

Dr. Carollina RADU

Endometrioza reprezintă dez­­voltarea ţesutului uterin (endometrial) în afara cavităţii uterine sau miometrului, sediul cel mai frecvent fiind cavitatea peritoneală (abdomenul). Le­ziunile pot fi minime, până la leziuni aderenţiale întinse la nivelul organelor abdominale.
Etiologia endometriozei este controversată şi anume – în­sămânţarea celulelor endo­me­triale (uterine) prin refluare la nivelul trompelor uterine în cur­sul ciclului menstrual. Fe­meile cu tulburări menstruale (tahimenoree – ciclu menstrual cu flux crescut şi polimenoree –  creşterea frecvenţei ciclurilor menstruale cu flux crescut) prezintă un risc crescut pentru această afecţiune. Factorii ge­netici şi cei imunologici, pre­cum şi boli ale ţesutului uterin şi peritoneal pot să determine apariţia acestei afecţiuni.
Simptome    
Principalele manifestări cli­nice ale afecţiunii sunt durerea pelvină (în abdomenul inferior) şi infertilitatea (imposibilitatea de a concepe). Boala poate să fie şi asimptomatică.
Durerea poate să apară ca du­rere menstruală, durere lombară inferioară, simulând o colică renală sau cu sediul ureteral (în apropierea ombilicului), vezical sau rectal şi este consecinţa in­flamaţiei peritoneale locale şi a aderenţelor ce tracţionează ţesuturile, modificându-le po­ziţia anatomică. Durerea poate să apară şi în timpul actului sexual.
Infertilitatea poate să apară din cauza aderenţelor şi fi­bro­zelor care pot să afecteze mo­tilitatea trompelor uterine şi pre­­luarea ovulului de acestea. În fazele iniţiale ale bolii, fer­ti­litatea poate să fie afectată prin substanţele produse de ţesutul implantat ectopic sau de ţesuturile din jur, ca răspuns la acest ţesut.
Endometrioza este asociată cu o rată crescută de anovulaţie cronică, infertilitate şi chiar avort spontan. Din păcate, este o patologie subevaluată. Din fe­ricire, noile metode de explo­rare a abdomenului (ecografii cu înaltă rezoluţie, lapa­ros­copiile exploratorii) au făcut ca această afecţiune să fie diag­nosticată şi tratată în timp util în ultimii ani. Diagnosticul este sugerat de simptomele descrise (tulburări de ciclu menstrual, dismenoree, polimenoree, tahi­menoree), examenul clinic ge­nital (acesta poate evidenţia po­ziţia vicioasă a uterului – re­tro­versia), mobilitate redusă a trompelor şi a uterului, mo­dificări ale dimensiunii ovarelor (mărirea acestora – unilaterală) sau mase tumorale sub peri­toneul normal. Confirmarea este dată de biopsia leziunilor suspecte, prin laparoscopie ex­ploratorie.
Tratament
Endometrioza este o boală progresivă, de aceea diag­nos­ticarea leziunilor în timp util este importantă atât pentru ameliorarea tulburărilor des­crise anterior cât şi pentru in­­ducerea fertilităţii. Simptomele sunt de multe ori extrem de neplăcute pentru paciente, du­rerile menstruale fiind greşit etichetate de unii medici ca simple sindroame pre­mens­trua­le. Este foarte important să ne adresăm medicilor specialişti ginecologi pentru a primi un diagnostic corect. Este o afec­ţiune cu consecinţe dramatice uneori, prin imposibilitatea de a concepe. Multe femei tinere suferă de această afecţiune şi nu pot beneficia la timp de tratamentul care le poate aduce cea mai mare bucurie – aceea de a deveni mame.
Tratamentul curativ este cel chirurgical şi se poate efectua imediat ce diagnosticul a fost confirmat. Eficacitatea terapiei este imediată prin dispariţia durerilor – de multe ori in­va­lidante (absenteism şcolar sau de la locul de muncă) şi prin inducerea fertilităţii.
Tratamentul chirurgical se efectuează laparoscopic prin îndepărtarea leziunilor de en­dometrioză, a aderenţelor crea­te şi a focarelor septice existente uneori prin temporizarea diag­nosticului. Dacă există chisturi ovariene, acestea trebuie înde­păr­tate prin aspirare sau re­zecţie, în funcţie de mărimea acestora. În formele severe, se poate ajunge la extirparea ute­rului şi/ sau a anexelor (ovare şi trompe).
Tratamentul medicamentos este o alternativă şi are ca scop suprimarea secreţiei hormonale ovariene. Acest tratament ame­liorază durerea pelvină, dar nu există certitudinea că poate să crească fertilitatea. Infer­tilitatea se tratează prin tehnici de fer­tilitate asistată (inseminare intra­uterină, fertilizare in vitro), teh­nici laborioase şi cos­tisi­toare. Terapia care se reco­man­dă cu mari şanse de reuşită este com­binarea celor două metode – chi­rurgicală şi medicamentoasă, de­oarece duce la creşterea ratei de succes atât în ceea ce priveşte dis­pariţia durerii, cât şi con­trolul fertilităţii.