Bani ceruţi degeaba pentru apele de munte

Articolul a fost vizualizat de 2,911 ori

Situaţia administrării resursei piscicole din apele de munte a fost îndelung dezbătută în ultimii ani. În opinia unor participanţi activi din pescuitul românesc, haosul legislativ existent este generat tocmai pentru a abate atenţia de la abuzurile ce se fac de către cei ce stăpânesc apele, de a lăsa libertatea pescuitului abuziv şi a braconajului sălbatic. Romsilva percepe taxe ireale pentru ape sărăcite de peşte, nu spune pe ce se duc aceşti bani, dar nici nu-şi alocă sarcina de a face repopulări. Apele rămân în continuare ale nimănui, braconate, fără peşte, murdare şi neamenajate.

Prima dezbatere judeţeană

Romsilva cere sume enorme, complet nejustificate, pentru administrarea apelor de munte

În judeţul Hunedoara prima dispută în privinţa apelor de munte s-a iscat în 2007, atunci când la Simeria, la sediul asociaţiei de vânători şi pescari “Şoimul Românesc”, reprezentanţii asociaţiilor independente din judeţ au făcut front comun şi au înaintat către ANPA (Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură) o adresă prin care cereau acordarea în mod echitabil a dreptului de pescuit pe apele de munte. Se crease o situaţie paradoxală, de exemplu, la Petroşani, asociaţiile independente nu puteau pescui pe Jiu, pe apa ce trece prin faţa caselor, din cauza faptului că AJVPS-ul deţinea un contract cu RNP Romsilva, gestionarul de drept al apelor de munte, potrivit căruia era singura asociaţie cu drept de pescuit pe apele încadrate în categoria “de munte”. “Contractul are putere de lege în teren, AJVPS fiind gestionar delegat, astfel că nimeni altcineva nu are dreptul să pescuiască pe râurile de munte”, spunea la acea vreme Ion Ciobotea, secretarul Clubului Hunedoara al AGVPS. Atunci reprezentanţii AJVPS au contestat vehement adresa solidară a independenţilor, iar cu timpul mai toate asociaţiile au pescuit pe unde au putut, mai mult sau mai puţin abuziv. Monopolul deţinut de AJVPS s-a rupt într-o variantă tipic românească, în care nimeni nu mai înţelegea nimic.

Cincişul – ciuca bătăilor

Pentru zona Hunedoarei, miza a fost dintotdeauna obţinerea lacului Cinciş, a “barajului” cum numesc pescarii hunedoreni respectivul fond piscicol. Dreptul de pescuit pe acest lac a fost disputat între AJVPS şi APS Hunedoara, fiecare susţinând deopotrivă că are drept de pescuit pe lac. Ca să înlăture orice suspiciune, vreme de doi ani, APS Hunedoara a plătit sume colosale, peste 200 de milioane de lei vechi către RNP Romsilva, în baza unui contract care îi dădea dreptul pentru exploatarea resursei piscicole. Contractul a fost o făcătură, iar banii plătiţi nu s-au justificat, pentru că în final pe lac a pescuit cine a vrut. Romsilva i-a păcălit.

Au fost numeroşi critici însă, cu toate astea, pe Cinciş au continuat să pescuiască pescari de la tot felul de asociaţii. Ba mai mult, APS Hunedoara a şi pierdut un proces cu un pescar care îşi susţinea dreptul de a pescui liber pe Cinciş. În prezent, pe lac se pescuieşte fără reguli, fără discernământ. Săptămânal APS Hunedoara primeşte reclamaţii privitoare la existenţa anumitor plase de pescuit pe lac. Până şi peştii mai serioşi ce se prind la undiţă au răni provocate de plasele monofilament. Pe lac se practică sporturi motorizate, deşi sunt interzise, se pescuieşte inclusiv în prohibiţie, iar despre amenajări nici nu poate fi vorba.

Luna aceasta, RNP Romsilva, Direcţia Silvică Hunedoara scoate la licitaţie apele de munte, respectiv râurile şi lacurile. Fireşte că asociaţiile care vor să administreze resursa piscicolă trebuie să întrunească anumite criterii ce ţin de organizarea internă, dotări, personal, amenajări pentru pescuit, mijloace de acces pe apă, panouri de informare şi avertizare, cascade, topliţe şi proiecte pentru protejarea fondului piscicol. Acestea sunt prevăzute doar pe hârtie, pentru că în plan concret, după cum bine ştim, asociaţiile nu fac mare brânză. Pentru lacul Cinciş, principalul solicitant este din nou APS Hunedoara. “Am pregătite toate documentele necesare şi voi lupta ca să obţin dreptul de pescuit pe lacul Cinciş. De-a lungul timpului, am dovedit că suntem asociaţia interesată direct de administrarea acestui lac. Am făcut repopulări patru ani la rând şi am băgat tone de peşte în Cinciş. Avem şi logistica necesară pentru administrarea lacului, deşi sumele cerute de către Romsilva sunt destul de piperate. De aceea analizez şi mă gândesc cum ar fi mai bine pentru pescarii noştri. Dacă mărim taxa anuală iarăşi nu e bine”, spune Iosif Benko, preşedintele APS Hunedoara.

Bani pe nimic

Peste 20.000 de lei cere RNP Romsilva anual pentru exploatarea resurselor acvatice vii din habitatele piscicole naturale din apele de munte pentru lacul Cinciş, spre exemplu. Pentru celelalte fonduri piscicole sumele sunt “uşor mai mici”, în concepţia reprezentanţilor Romsilva. Pentru a justifica sumele colosale cerute asociaţiilor de pescari, RNP Romsilva, Direcţia Silvică Hunedoara a comandat un studiu la ICAS Bucureşti (Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice). Datele din studiul întocmit sunt de-a dreptul ridicole, în sensul că productivitatea piscicolă pentru apele studiate este extrem de redusă. Pentru fondul Izvor, de exemplu (de la Izvoare până la confluenţa cu Crişul Alb), productivitatea piscicolă este de 4,2 kg pe kilometru, acest indicator fiind şi o medie a râurilor sondate. Cel mai bine la capitolul reprezentativitate piscicolă ar sta Jiul de Vest Superior, cu 19,2 kg de peşte pe kilometru, şi Râuşorul (de la Păltinei până la confluenţa cu Râul Mare), cu 18 kg de peşte pe kilometru.

Pentru lacurile aşa-zise de munte nu există cifre în studiul publicat pe pagina de Internet a RNP Romsilva Direcţia Silvică Hunedoara, deşi acestea sunt cele mai căutate de către pescari. În aceste condiţii e lesne de intuit că sumele pretinse pentru exploatarea resurselor acvatice sunt complet nejustificate, din simplul motiv că pe apele respective nu este peşte. Răspunsul oferit de purtătorul de cuvânt al RNP Romsilva, Direcţia Silvică Hunedoara este unul formal, dar şi comic. “Banii ajung în fondurile Romsilva pentru pază şi activităţi specifice. Ne asigurăm că asociaţiile de pescari îşi îndeplinesc condiţiile impuse de contract. Productivitatea piscicolă este dată de debitul de apă”, spune Horia Golea, purtătorul de cuvânt al RNP Romsilva, Direcţia Silvică Hunedoara. Cu alte cuvinte, după raţionamentul domnului Golea, ar trebui să avem peşti şi pe reţelele de aducţiune a apei aparţinând SC. APA PROD SA, că doar şi pe acestea există debite importante de apă.

La ICAS Bucureşti este din nou haos. Nici după încercări repetate nu am reuşit să obţinem un punct de vedere în privinţa dubiosului studiu întocmit pentru apele de munte din judeţul Hunedoara şi, mai ales, asupra criteriilor care au stat la baza aprecierii productivităţii piscicole.

Mercenariat şi abrambureală

Cei mai mulţi dintre reprezentanţii asociaţiilor de pescari din judeţ sunt tentaţi să pescuiască în continuare fără oprelişti pe oricare dintre apele României, în baza permisului naţional eliberat de către ANPA. Apele de munte care nu vor fi solicitate de către nicio asociaţie de pescari la licitaţia organizată de către Romsilva, vor fi scoase din nou spre atribuire după trei sau patru luni. Pe cele rămase nesolicitate nici după a doua licitaţie se va pescui în conformitate cu regulamentul Romsilva, în baza permisului eliberat de către ANPA şi a taxei achitate către Ocolul Silvic din zonă. Drept de control au angajaţii ANPA, Romsilva, asociaţiile de pescari şi jandarmii. Ca o bizarerie, până anul trecut Romsilva nici măcar nu avea drept de control pe apele de munte ce le păstoreşte, semn că de pescuit în România se ocupă doar “oameni de specialitate”. Deşi apele de munte sunt de drept ale Romsilva, de repopulări nu s-a ocupat şi nici nu se va ocupa vreodată gestionarul, că doar nu-i prost. Această sarcină cade pe umerii asociaţiilor de pescari care, după ce vor plăti sumele “amendă” către Romsilva, vor putea face şi repopulări în măsura în care le vor mai rămâne bani.

Tags:

About Bogdan Leu