Editorial: Cinci sute de “Replici”

MOTTO:  “Acolo unde replica este interzisă, înfloresc minciuna, abuzul, sărăcia şi crima. Instanţele lumeşti nu judecă, ci execută, iar confirmarea adevărului rămâne sarcina istoriei […]. Până şi iubirea Fiului Omului este replica dată de Bunul Dumnezeu păcatului, ca prin aceasta să se spele răul din noi” 

(citat din primul editorial apărut în săptămânalul REPLICA) 

Acum cinci sute de săptămâni, când REPLICA vedea pentru prima dată lumina tiparului, trecuse deja mai mult de un deceniu de democraţie. Şi chiar dacă “democraţie” în sensul ei autentic nu prea aveam, măcar închiseserăm capitolul totalitarismului . Tăcerea înfricoşată a struţului cu capul în nisip, autoreprimarea glumelor cu iz disident (din teamă, sau din oportunism) deveniseră istorie. Era epoca “baronilor locali”. Aveam unul şi la Hunedoara, suficient de puternic încât să grădinărească destine în judeţ, dar, din păcate, insuficient de puternic încât să impună Hunedoara atenţiei “centrului”. Dezvoltarea comunităţilor locale din judeţ era trecută în plan secund. Nici măcar dezvoltarea grupului politic din care “baronul” făcea parte nu era o prioritate pentru acesta. Tot ceea ce conta era “propăşirea materială” a unui grup de apropiaţi (rude, fini şi afini) într-un judeţ devenit feudă.

Cu mici şi nu tocmai semnificative excepţii, presa judeţului se făcuse preş la picioarele Omului. Televiziunea era anemică, iar opoziţia politică era foarte firavă.

Începând cu 10 octombrie 2002, corul armonios de osanale din judeţ a început să fie deranjat, săptămânal, de un alt fel de sunet: părea un scârţâit de scaun într-o sală de concert. Apăruse REPLICA, săptămânalul cu replici acide, pamflete spumoase, luări de poziţie cu aplomb faţă de o situaţiile indulgent trecute cu vederea până atunci. Eram zgomotoşi, eram răi, uneori eram nedrepţi şi, din păcate, nepoliticoşi, dar cu siguranţă eram vii. S-a cultivat în REPLICA, ani de zile, în lipsa unui control riguros privind programul redacţiei, un fel de “haiducie” gazetărească.

Ziarul n-a putut fi niciodată identificat cu o tabără politică, pentru că nu a aparţinut niciodată decât editorului, o structură economică solidă, care a dezvoltat, pe parcursul a 22 ani, cultul lucrului durabil şi bine făcut. Prea mult control asupra unor liberi profesionişti, care mai au şi orgoliul de a fi “putere în stat”, devine nociv pentru creaţie, iar ziarul nu a dus niciodată lipsă de condeieri abili şi talentaţi, cu scriitură coerentă şi atractivă.

REPLICA a făcut parte, timp de 500 de săptămâni, din peisajul mediatic al judeţului, trăind cam de capul ei din punct de vedere editorial. Au fost extrem de rare împrejurările în care editorul s-a amestecat în politica editorială. A făcut-o atunci când a sesizat meschinăria unui unghi de vedere îngust, sau bălăcăreala noroioasă în mlaştina unor interese personale.

Mai mult decât atât, REPLICA a beneficiat de atitudinea editorului de a nu-şi dori realizarea de profit din această activitate, constrângere care ar fi direcţionat conţinutul spre materiale gazetăreşti plătite în detrimentul calităţii acestora.  Dar într-o lume cu grad mare de entropie, în care radicalizarea discursului politic şi mediatic a atins paroxismul, REPLICA încearcă acum să ia puţină distanţă faţă de gâlceava zilnică, să ia puţină înălţime dintr-un necesar elan igienic şi să arunce o privire odihnită, interesată, nepărtinitoare asupra a ceea ce este bun în hunedoreni, ca indivizi şi ca grup de români.

REPLICA s-a născut acum 500 de săptămâni din dorinţa unui grup de oameni de a deveni mai buni şi de a-i face pe hunedoreni mai buni. La distanţă de 500 de numere, nu mai sunt sigură că mass media îi poate face pe oameni mai buni, dar ştiu precis că-i poate face mai răi. Promovarea unui spirit de competiţie fără reguli clare, fără echitate, duce, în mod cert, la înrăire. REPLICA se doreşte constructor în cetate şi nu demolator de cetate.

Muţumindu-vă tuturor celor care aţi venit vreodată în contact cu noi, cel puţin în una dintre cele 500 de apariţii, cititori, colaboratori (mai mult sau mai puţin stabili în redacţie), politicieni, vă asigurăm de toată consideraţia redacţiei şi vă anunţăm că, de săptămâna viitoare, pornim în marş voios spre numărul 1.000.