Pledoarie pentru Transilvania de munte

Fotografii de Remus Suciu

În ultima vreme, în oceanul de ştiri proaste despre România, în Europa, apare o oază verde. Jurnaliştii străini au ajuns în Transilvania, iar peisajele sălbatice ale munţilor, ori decorul medieval al satelor i-au cucerit definitiv.
S-au întors acolo la ei, în oraşele lor aglomerate, şi au montat documentare sau au scris pagini întregi despre Carpaţi. Un lobby de care românii aveau nevoie şi în spatele căruia îl poţi bănui uşor pe Prinţul Charles de Wales. 

“Cele mai frumoase dintre toate sunt pădurile. În general, turiştii le pot privi din depărtare, dar eu sunt norocos – sunt aici cu Paul Lister care a fondat European Nature Trust pentru a conserva spaţiile sălbatice aşa cum sunt munţii Carpaţi acoperiţi de codri. Carpaţii formează un arc peste mai multe ţării central-europene, dar partea română este cea care are cea mai mare biodiversitate. Aici sunt, de exemplu, cei mai mulţi urşi bruni din Europa. Paul Lister crede că această zonă ar trebui tratată ca fiind Parcul Yellowstone al Europei”, scrie, într-un editorial în celebrul Financial Times, ziaristul Clive Aslet. Britanicul face imagine bună Transilvaniei, mai mult decât toate reclamele Ministerului Turismului. La finalul articolului, ziaristul postează şi link-uri care cuprind locuri de cazare, cu preţ şi locaţie, plus detalii despre compania aeriană care îi poate aduce pe englezi chiar în inima regiunii.

Ziaristul le povesteşte semenilor despre lipsa infrastructurii, care este însă parte din frumuseţea acestui loc. Sătul probabil de atâta “civilizaţie”, Clive Aslet este încântat că poate să zacă singur într-un loc care are privelişti deschise, minunate, unde îţi poţi roti liniştit ochii şi nu dai de vreo persoană sau semn de intervenţie umană: “Stau într-o colibă de lemn, într-o pădure din apropierea Tuşnadului, conştient de existenţa unor furnicături distincte în anumite zone delicate, corpul meu atinge scândura luând forma unui scăunel. Stând jos, s-ar putea să nu mă mai ridic, oare autorităţile din sănătate şi cele europene nu au nimic de spus? Dumnezeule, nu! Aceasta este Transilvania, o lume care pare să împărtăşească mai mult din romanele lirice ale lui Thomas Hardy decât Europa modernă”.

Un “pustiu” care vindecă

Ajuns la “tratament”, englezului nu-i vine să creadă – România îi invadează porii: “Este efectul de sulf. Afară sunt izvoare termale şi băi de nămol care bolborosesc uşor, dar scopul acestor izvoare este chiar acesta. Stau întins şi sulful, mai greu decât aerul, simt ca şi cum e prea mult pentru nări”. Pentru un biet european care a trăit în oraşe gigant, cu tot confortul asigurat din scutece, România te aruncă înapoi în trecut: Clive se trezeşte cu sunetul talăngilor de vacă, se îndulceşte la micul dejun cu miere de la albine care habar nu au ce e aceea o crescătorie şi îşi rupe ciorchini calzi de struguri din viţa căţărată pe peretele de lemn al bisericii, ascultă “flecăreala” gâştelor şi visează una pentru cină. De ce nu? “Mâncarea de aici este autohtonă. Trebuie să fie! Cel mai apropiat supermarket este la ore distanţă”.

Ziaristul englez este fascinat. Se simte din fiecare paragraf scris: “Şi este minunat. Ridică-ţi ochii spre dealuri şi vei vedea o privelişte care este aproape incredibilă pentru cineva care vine dintr-o ţară industrializată şi aglomerată. Uită-te în jos şi vei găsi o păşune delicios parfumată, care este un amestec de flori sălbatice şi ierburi. Nu se vede nici urmă de localnic în spatele acestor cabane unde ciobanii trăiesc şi îşi mulg caprele. Un om ia fânul în furcă şi îl aşează într-o claie ca o cuşmă. În rest, nu este nimeni pe acolo. E o surpriză mare când descoperi în această vale o uliţă care este atât de rea încât te întrebi oare vei reuşi să treci podul nevătămat?”. Clive Aslet scrie în articolul său şi despre pericolele care sunt gata să distrugă toate acestea: exploatarea forestieră şi corupţia din ţara noastră: “Corupţia este în floare. Nu există nicio clasă de mijloc pentru a ţine deoparte activităţile ilegale. Încetul cu încetul, pădurea este roasă mai departe”.

“Pierdut în Transilvania”

Ziaristul englez a ajuns “Pierdut în Transilvania” adus de Paul Lister, fondatorul “European Nature Trust”, acelaşi om care a finanţat proiectul “Wild Carpathia”*, un documentar care recent a fost difuzat de Travel Channel. Paul Lister vrea să arate “orăşenilor” o altfel de Românie: “Ce altă ţară vestică are o viaţă rurală atât de fermecătoare?”, spune el. “Măcar dacă România ar urma exemplul din Costa Rica, unde o treime din păduri sunt acum protejate. Viitorul se află în eco-turism”, crede Lister care, la 40 de ani, şi-a descoperit scopul în viaţă, după ce tatăl său, un important om de afaceri, a suferit o boală gravă: “N-aş putea fi un om de afaceri mai bun decât el, aşa că am decis să îmi dedic viaţa unui ţel de care sunt pasionat: conservare”, i-a declarat ziaristului Financial Times. Iniţial, a cumpărat o moşie de 23.000 de acri, cu intenţia să o “sălbăticească”, apoi a descoperit Carpaţii: “Highlands poate că şi-a pierdut biodiversitatea sa, dar Transilvania este plină de ea”.

Paul Lister a adus în Transilvania în primăvară o întreagă echipă de filmare: au zburat zeci de ore deasupra munţilor, iar prezentatorul Charlie Ottley s-a îndrăgostit la rândul lui de Transilvania: “Iată de ce Carpaţii trebuie păstraţi în strălucirea lor neatinsă. Nu doar pentru generaţiile viitoare, ci şi pentru a asigura supravieţuirea celor mai ameninţate carnivore. […] Dacă nu se face ceva, acest paradis verde va deveni la fel de sterp ca înălţimile Scoţiei, acoperite cândva de păduri măreţe, de stejari, fagi şi pini. Acum sunt pustii şi lăstarii cedează în faţa invaziei de căprioare”, comentează Charlie, peste imaginile superbe ale Carpaţilor şi poienile unde urşii se plimbă în linişte. Reporterul îi aduce în documentar pe alţi iubitori ai Transilvaniei: Contele Kalnoky şi prinţul de Wales “un mare apărător al Carpaţilor”, un prinţ care “încearcă să-şi descopere strămoşii în trecutul îndepărtat al României”: “Arborele genealogic spune că descind din Vlad Ţepeş, deci am un interes în această ţară”, punctează clar moştenitorul tronului, în timp ce contele explică: “Nu e sălbăticie absolută ca în munţi, se vede lucrul omului care trăieşte în comuniune cu natura, prinţul a găsit aici o coabitare perfectă”.

Verde de Transilvania

La finalul documentarului, de fapt, unul dintre cele mai frumoase filme făcute vreodată despre România, Alteţa Sa Regală Prinţul Charles îşi argumentează calm dragostea pentru aceste ţinuturi: “Un element important la România şi Transilvania în mod special este că ne oferă o lecţie valoroasă. Este ultimul colţ din Europa unde găseşti natură nealterată, durabilă în timp. Ecosistemele sunt conservate spre beneficiul omului, dar şi al naturii. Avem multe de învăţat înainte să fie prea târziu. De aceea e importantă conservarea mediului.

Oamenii spun că e o conservarea artificială, că ne opunem progresului. Ar fi trebuit până acum să învăţăm câte ceva de la ceea ce a mers prost în abordarea agroindustrială. Ceea ce mi se pare extraordinar în Transilvania este combinaţia dintre ecosistemele naturale, pădurile şi regiunile agricole şi sistemele culturale umane. Este o relaţie extraordinar de integrată, de o importanţă uriaşă. Odată distrusă relaţia, rămâi cu ceva ce poţi exploata, dar care nu va fi durabil. Dacă tai marile păduri ale Carpaţilor, distrugi unul dintre marile servicii făcute omului de către natură: absorbţia dioxidului de carbon”. Charlie nu se lasă: “Ce vă place cel mai mult la România?”, iar prinţul Charles răspunde memorabil: “Sentimentul veşniciei. E ca în poveştile copilăriei. Cu totul deosebită. Oamenii au nevoie de sentimentul apartenenţei, de identitate şi sens. Trebuie să redescoperim unele aspecte: felul în care producem hrana şi traiul în armonie cu natura. Asta dacă vrem ca sistemul să mai existe. Aici intervin sistemele culturale ale oamenilor, fiindcă suntem legaţi intim de natură. Există în noi, dar o negăm cumva şi îi contestăm importanţa şi existenţa, dar nu e aşa. Îţi hrăneşte sufletul şi inima. Asta face România”.

Retezatul, inima Carpaţilor

România fascinează, cred englezii, cu toate că şi ei sunt îngroziţi de numărul mare de peridoace încărcate de lemne care circulă pe toate drumurile. “Sunt tentat să spun că ar trebui să vii să vizitezi această lume înainte să dispară, dar prietenul meu Lister spune că asta nu se poate. El crede că turiştii care vor veni aici vor încuraja localnicii şi produsele lor, lucru care va ajuta zona să supravieţuiască, odată cu lupii şi urşii care trăiesc în pădurea carpatină”, scrie englezul în editorialul său.

Şi tot fascinaţi de sălbăticia Carpaţilor au fost şi cei de la GreenPeace, susţine Walter Frank, reprezentantul celebrei organizaţii. Fost şef al Ocolului Silvic “Rusca Montană”, la 78 de ani, a fost ales de echipa Green Peace pentru a-i însoţi în teren pentru realizarea unui album “Pădurile sălbatice ale Europei”, cu fotografii realizate în 15 ţări din Europa, plus Siberia: “Au vrut să vadă şi să fotografieze ultimele rămăşite ale pădurilor sălbatice. În urma vizitei au scos un album superb în care pozele din Munţii Retezat se recunosc uşor. Cu ocazia asta i-am condus pe membrii echipei în Munţii Poiana Ruscăi, Ţarcu, Valea Cernei şi în Retezat. Au vrut să vadă locurile în mai, la înfrunzirea arborilor şi apoi în septembrie, la îngălbenirea coronamentelor, pentru a face o diferenţă între pornirea vegetaţiei şi încetarea ei. În urma ieşirii, au editat acest album în care Retezatul ocupă un spaţiu destul de important”.

Bătrânul silvicultor a urmărit încântat reacţiile străinilor la vederea peisajelor: “Fotograful era unul specializat pe fotografie în natură. El a fost cel mai încântat şi mi-a spus că, din cele 15 state europene unde au fost, aşa ceva nu a întâlnit. A fost mai mult decât fascinat şi, continuu, în cele două săptămâni cât am stat cu dânşii, el mereu a făcut comparaţie între ce a văzut aici şi în alte ţări. Şi nu sunt singurii care au fost încântaţi. De-a lungul anilor am condus sute de vizitatori din toată Europa şi toţi au declarat la unison că România este pe primul loc în ce priveşte peisajele sălbatice în care nu s-a intervenit”. Prin urmare, autorităţile române ar trebui să priceapă ceea ce vor străinii să ne spună – Încetaţi defrişările! Păstraţi ce aveţi! “Singurul peisaj medieval din lume, ascuns printre păduri şi munţi, un loc al mitului şi al legendelor”.

* documentarul poate fi văzut aici