Jurnal de pescar: Pescuit fără frontiere – Grecia

Articolul a fost vizualizat de 5,724 ori

V-am obişnuit ca, din când în când, în paginile rubricii de pescuit din REPLICA să vă oferim portrete ale unor pescar destoinici, cu poveştile lor, cu trucurile lor şi cu capturile lor minunate. De fiecare dată am prezentat pescari sportivi care aduc cinste artei pescuitului şi despre care întotdeauna am povestit cu drag. De această dată vă oferim două portrete ale unor mari pescari, fiecare cu particularităţile lui, însă deosebit de pricepuţi şi îndemânatici pe malul apelor.

Un hunedorean s-a luptat cu peşti antologici la Marea Mediteraneeană

De multe ori am pomenit despre Daniel Pavalache (Pava), prietenul meu cu care adeseori am ieşit la partide de pescuit, unele chiar reuşite, cum a fost şi ultima de la “Steaua Mureşului”, atunci când am prins circa 14 kg de crap şi caras. Pava este un pescar hârşit, care de mic a bătut malurile bălţilor din jurul Hunedoarei, cele ale Cincişiului, ale Mureşului sau ale Streiului. Îi plăcea să plutărească la caras, iar după ce a plecat în Grecia a jinduit mult după un astfel de pescuit, dar acolo a descoperit un pescuit cu mult mai plin de satisfacţii şi mai antrenant.

La doradă şi chefal

Pava a stat vreo 13 ani în Grecia şi au fost vremuri în care pescuia zilnic în Marea Mediterană. Ţara unde dorada este un peşte foarte cunoscut şi apreciat este Israelul, însă acest peşte se regăseşte şi în apele Mării Mediteraneene. A locuit ani buni în insula Creta şi doar de curând s-a întors în ţară. Era fascinat de peştii pe care îi prindea, complet diferiţi de ai noştri şi mai ales care se pescuiau după un cu totul alt set de reguli. “Am prins mai multe dorade folosind o montură de fund cu un plumb de 0,80 grame, fir de 0,35 mm, forfac de 0,20 mm şi cârlig numărul 6. De regulă, pun în cârlig un fel de râmă roşie cu picioruşe care se zbate mult.

Acestea sunt metodele greceşti de pescuit pe astea le folosesc. M-am adaptat rapid la stilul de pescuit la mare, complet deosebit de cel continental”, se destăinuia Pava în urmă cu câţiva ani. El spune că dorada (sparus auratus) nu se prinde prea mult în Grecia, însă în zona localităţii Chanea acest peşte a reuşit să se înmulţească pentru că a scăpat din crescătorii. Prima dată când a prins o doradă foarte mare, nici măcar nu ştia ce fel de peşte este şi a fost nevoit să-l caute într-un atlas al peştilor din Marea Mediterană. Un alt peşte prins de hunedorean seamănă cu anghila, dar are un colorit mai aparte. Denumirea sa este “mediteranean morry” (muroena helena) şi este un peşte specific apelor mediteraneene, la fel ca şi chefalul, care în Grecia este considerat peştele începătorului. “Pentru această anghilă folosesc chefal viu înfipt în triplă, iar ca monturi, le prefer pe cele cu plute mari”, spune Pava. La chefal, Pava pescuia cu câte 9 cârlige pe fir, de care agăţa cocoloaşe mari de pâine. La o astfel de metodă mai intrau din când în când şi bibani de mare – celebrii Jack.

Spectacolul din adâncuri

Am avut ocazia anul trecut să pescuiesc pentru prima oară la mare şi anume la Balchik la guvizi şi alte specii necunoscute pentru mine. Pescuiam de pe ponton cu o vargă ţăpănoagă, cu o montură grosieră şi cu un ac de 3 în care înfigeam scoică şi alte spurcăciuni. Trăsăturile erau violente, însă cu greu reuşeam să înţep, pentru că peştii erau deosebit de parşivi, doar ciuguleau. Priveam marea în largul ei şi îmi trezea un sentiment plăcut de armonie între om şi natură, chiar dacă capturile nu au fost dintre cele mai redutabile. Pe fundul mării era o agitaţie teribilă, iar peştii care goneau cu viteze uluitoare transmiteau o energie incredibilă.

Au fost momente în care în acalmia mării la apus am zărit cocoaşele unor delfini sau ale unor peşti de dimensiuni apreciabile. “Îmi place foarte mult să pescuiesc la mare şi cred că nu se compară cu pescuitul continental. La mare, peştii sunt extraordinar de activi, acţionând cu viteze uluitoare. Multă vreme m-am scufundat la adâncimi mari, unde am putut studia comportamentul peştilor. Era un spectacol fascinant, să observ mişcările bancurilor de peşti sau atacurile furibunde ale răpitorilor din adâncuri. Cu toţii circulau cu viteze greu de imaginat. Aici, în ţară, la pescuitul staţionar mi se pare că peştii sunt extrem de apatici şi mănâncă foarte finuţ. La mare sunt perioade de acalmie, în care cu greu vezi vreun peşte în adâncuri, însă dintr-o dată se stârneşte o frenezie nebună, o explozie de energie când puzderie de peşti circulă dintr-o parte în alta. Este fascinant să-i observi”, spune Pava.

Spinning marin şi longcasting

Fireşte că hunedoreanul a exersat mai toate tehnicile ce se pretează pentru pescuitul marin, începând cu tehnicile locale, cele clasice de pescuit la grund şi continuând cu spinning-ul marin sau cu longcasting-ul. Nu am să detaliez toate aceste tehnici, pentru că mi-a fost de ajuns o vizită la un magazin imens de scule de pescuit din Barcelona, acolo unde am admirat, pentru vreo 2 ore, mirajul sculelor de pescuit marin. Mă uitam precum curca în lemne şi nu înţelegeam nimic. Vedeam doar năluci uriaşe confecţionate din materiale care mai de care mai năstruşnice, fire foarte groase, lansetoace şi mulinetoace de baitcasting straşnice. E limpede că drill-urile sunt epuizante şi, aşa cum o confirmă şi Pava, pescarii ce pescuiesc din ambarcaţiuni au parte de momente cu adevărat unice. “Multă vreme am fost axat pe pescuit cu puşca (harponul).

Mă scufundam la 30 de metri adâncime şi pândeam peştii pe după bolovani. Au fost partide în care împuşcam peşti foarte mari. Este un sport foarte popular la mare şi adeseori vezi pescari care îşi descarcă astfel de echipamente din maşini. Eu eram tot timpul pregătit şi după orele de serviciu aterizam direct pe malul mării. Odată am zărit din maşină, în timp ce mă plimbam pe faleză, cocoaşele unor baracude uriaşe şi imediat am dat la spinning după ele. Am reuşit să agăţ una care era enormă, însă nicicum n-am reuşit să o scot pe mal. Au fost fel şi fel de experienţe minunate care m-au apropiat tot mai mult de pescuitul maritim”, spune Pava.

Realităţile triste ale mărilor

O observaţie pertinentă relevă faptul că peştele s-a împuţinat pe an ce a trecut, până şi la mare. “De pe mal se mai prind foarte rar peşti frumoşi. Chiar dacă ai echipament de longcasting şi poţi lansa departe, nu mai este peşte în zonă, pentru că s-a pescuit excesiv cu plasele. Cei care deţin iahturi sau alte bărci prind mai mult în larg, însă de pe mal este din ce în ce mai greu. Bulgarii asaltează malurile şi reţin tot ce prind. Ei pescuiesc cu unelte rudimentare, cu cârlige ruginite, vai de mama lor. Niciodată nu a fost atât de acută criza de peşte în Grecia, cum este acum”, povesteşte cu tristeţe Pava.

Tags:

About Bogdan Leu