Jurnal de pescar: Senzaţii tari la Cupa Maver

Articolul a fost vizualizat de 2,633 ori

A doua ediţie a Cupei Maver România s-a desfăşurat la sfârşitul săptămânii trecute pe unul dintre cele mai redutabile carpodromuri din ţară – balta 4 din complexul Doripesco de la Braşov. La Doripesco s-a stabilit în urmă cu trei ani, la una dintre ediţiile Cupei Trabucco, recordul naţional de cantitate, înregistrat într-un concurs de staţionar.

Aproape două tone şi jumătate de peşte s-au prins la a doua ediţie a Cupei Maver România

Este vorba de peste 100 de kg de crap prins în 5 ore de concurs. Recordul îi aparţine lui Neluţu Lupei, unul dintre cei mai buni pescari la crap din mediul staţionar. La prima ediţie a Cupei Maver, recordul de cantitate a fost de 94 de kg într-o singură manşă şi de 140 de kg în două manşe de concurs. Anul acesta, Doru Bilan, câştigătorul ediţiei de anul trecut a suplimentat fondul extrem de generos de premiere cu încă 500 de euro cash pentru cel care va reuşi să bată recordul.

Vestea că la Doripesco se prind crăpălăi uriaşi la rubeziană a stârnit valuri între pescari, astfel că tot mai mulţi sunt cei care se înscriu la competiţiile organizate pe celebra baltă 4. Singurul inconvenient al acestei bălţi este că administratorii nu permit sub nicio formă pescuitul în afara competiţiilor, oricât s-ar insista şi s-ar plăti. Concursurile se derulează de regulă după un program ce include două sau trei zile de antrenament. Sunt concursuri de uzură, pentru pescari curajoşi, pentru că se prind cantităţi uriaşe de peşte. Drill-urile sunt absolut nebune, cu peşti de până la 20 de kg, ce intră la rubeziană sau la match.

Rupturile sunt la ordinea zilei, atât de fire sau strune cât şi de kituri sau rubeziene. La o primă ediţie a Cupei Trabucco, s-au rupt mai bine de jumătate din rubezienele prezente pe pistă, sau cel puţin jumătate dintre concurenţi au avut probleme ba cu tronsoanele, ba cu kiturile. De aceea se impune dotarea cu echipamente ultraperformante. Bălţii 4 i s-a dus vestea şi peste hotare, iar de câţiva ani la Braşov vin pescari de staţionar din toată Europa, în special bulgari, maghiari, sârbi, germani dar şi italieni sau francezi. Tot aici, jurnalistul Dan Secoşan l-a întâlnit pe Gilles Caudin, căruia i-a pus mai multe întrebări ridicate la fileu de către pescarii români, pe forumurile de specialitate.

Aici, Gilles a învăţat o metodă trăznet de pescuit la fitofag cu mucuri de ţigară în cârlig. Metoda a învăţat-o de la campionul nostru Benzar Zsolt şi a dat roade din plin. La debutul competiţional pe Doripesco, balta 4 se mândrea cu o populaţie uriaşă de crapi şi ciortani, dar şi amuri, somni africani sau fitofagi. Între timp, aceşti crapi au crescut considerabil, iar în prezent balta ascunde veritabili monştri, capturile de peste 10 kg fiind constante. În plus, administratorii bălţii au început să introducă sturionul pentru reproducere, iar acum aceşti sturioni pot fi agăţaţi la cârlig, spre deliciul pescarilor. S-a întâmplat şi la această a doua ediţie a Cupei Maver, când foarte mulţi pescari au agăţat sturioni între 2 şi 4 kg.

Câteva rezultate

Deşi taxa de participare nu a fost deloc de neglijat, lucru cu care ne-am obişnuit deja pentru competiţiile de pe Doripesco (400 de lei), s-au înscris nu mai puţin de 69 de concurenţi, cei mai buni pescari de staţionar din ţară, precum şi pescari foarte buni din Bulgaria sau Germania. Cantităţile de peşte prinse au fost apreciabile, în ciuda vremii calme şi caniculare de vară. S-au prins în total 2832 kg. Neluţu Lupei şi-a demonstrat din nou valoarea, câştigând pentru a treia oară un titlu de campion pe Doripesco, după reuşitele de la Trabucco.

Mai în glumă, mai în serios, colegii l-au numit un soi de „Roger Federer al pescuitului pe Doripesco” şi au promis că îl vor retrage de pe lista de înscrieri la competiţiile viitoare. Neluţu a prins 43 de kg în prima manşă, câştigând sectorul şi 87de kg în cea de-a doua, din nou terminând cu un punct. Totalul a fost de 2 puncte şi peste 130 de kg, devansându-l pe Adi Suciu, care a avut o evoluţie spectaculoasă, cu două sectoare câştigate, dar la o diferenţă de peste 43 de kg faţă de Lupei.

Cei doi s-au luptat la balotaj, însă Neluţu a stat mult mai bine. De altfel, Neluţu le-a dat clasă de fiecare dată staţionariştilor, în competiţiile dedicate crapului. L-am văzut şi pe balta Ben de câteva ori, dar l-am văzut şi pe Cinciş, unde a obţinut un rezultat bun anul acesta în cadrul turneului de pescuit Corvin, organizat de către APS în colaborare cu Clubul de Pescuit Staţionar Sportiv – Corvin. Clasamentul a arătat extrem de bine pentru concurenţii români. Pe locul 3 a terminat un bulgar – Valentin Kolev, în vreme ce pe 4 – Karacsony Attila, pe 5 Alin Tudose, iar pe 6 – Andrei Ghioghiu. Tot în primii 10 au intrat şi Attila Orosz sau Florin Lupei. Campionul de la Lipova – Tibi Rancu a terminat pe 11.

Singurul hunedorean din competiţie a fost Radu Prisăcariu, care a terminat pe 39. „A fost un concurs greu, cu foarte mult peşte, cu enorm de multe rupturi şi satisfacţii pe măsură. Au câştigat cei mai curajoşi, care au întreţinut ca la porc cu mult porumb sau pelete, care au tras aprig de peştoci şi care au reuşit să pescuiască constant. Am avut cu toţii extrem de multe rupturi, ne-au intrat peşti de până la 20 de kg şi n-am avut nicio şansă să-i scoatem”, spune Radu. Lingura de lemn a fost adjudecată de către Cseh Ferentz, cu doar 3 kg de peşte prins şi 28 de puncte acumulate. Sincer, nu înţeleg cum de s-a putut întâmpla una ca asta în timpul unui atât de încrâncenat concurs. Tot o evoluţie dezamăgitoare a avut şi moldoveanul Petru Diaconiţă, clasat pe penultimul loc cu doar 10,300 kg şi 27 de puncte acumulate. Despre Diaconiţă v-am mai povestit în urmă cu câţiva ani, de pe Săruleşti, acolo unde ne-a prezentat câteva unelte de pescuit remarcabile – o ladă Rive minunată, tinicheaua pentru viermi cu care nădea la rubeziană (bună pentru năditul cu viermi pe ape curgătoare – Drop Bait) şi un match reglabil deosebit.

Tehnica din concurs

A fost foarte important să se nădească mult şi silenţios. Se duceau cupe cât cana în larg pe vadul de 13 metri al rubezienei, încărcate cu porumb şi pelete îndeosebi. „Chiar dacă la alte ediţii pe Doripesco s-a întreţinut masiv cu viermi colaţi, de data aceasta am observat că peştii se speriau dacă vedeau prea mulţi viermi şi plecau de pe vad. În schimb, au mâncat pe vadurile nădite ca porcii şi s-a putut întreţine cu până la 20 de kg de nadă. Fireşte că cei mai mulţi dintre pescari ar fi suplimentat cantităţile de nadă stabilite prin regulament pentru că, imediat ce rămâneau fără mâncare, peştii plecau urgent de pe vad” spune Radu. În prima manşă, românii au avut avantajul că intuiseră un secret. Toţi pescuiau cu pastă, indiferent de producţie.

Bila de pastă se făcea cam cât o prună de mare şi se punea pe un cârlig NR 2!!!! Au fost adevărate harpoane puse pentru crăpălăi, somni, fitofagi şi sturioni masivi. Bulgarii, în schimb, nu aveau pastă şi nu cunoşteau acest mic amănunt, iar rezultatele lor au fost slabe în prima manşă. În cea de-a doua manşă, în schimb, nu s-a mai prins la pastă, iar atunci fiecare a trebuit să gândească propria strategie. A fost momentul în care bulgarii au pescuit cu râme roşii sau negre, prin rotaţie şi aveau fiecare peşte în drill.

La început, fiecare a nădit pe câte două vaduri, unul pe 13 metri pentru rubeziană, iar celălalt la maximum la care se putea, pentru match. Mult peşte era comasat în larg din cauza faptului că antrenamentul care ar fi trebuit să-l atragă pe linia de 13 metri, în condiţiile în care s-ar fi nădit constant, s-a ţinut o singură zi. Este acelaşi fenomen deosebit de important care se întâmplă pe acumulările intens populate. Dacă nu se pescuieşte, peştele este risipit în larg şi vine în mal numai dacă se obişnuieşte cu mâncarea din abundenţă. La fel se întâmplă şi pe Săruleşti, unde organizatorii de concursuri recomandă cel puţin 2-3 zile de antrenament necesare pentru ca plăticile să vină în mal, pe lungimea vergilor de 10 metri sau pentru sheffield. Dacă se nădeşte constant acest lucru este cât se poate de posibil.

La Doripesco a venit mult peşte în mal, dar a fost mult şi la distanţă. Pescarii au încercat să arunce cât de departe, iar cei mai mulţi au reuşit să pescuiască la sheffield la circa 70 de metri de mal, una dintre maximele distanţe permisibile pentru acest stil. Pentru nădirea acestor vaduri depărtate de mal, a fost nevoie de praştii speciale, care au fost confecţionate la faţa locului. Concurenţii au pescuit cu fire grosiere, ieşite din tiparele staţionarului. S-au folosit fără succes fire de 0,22 şi au fost rupturi peste rupturi. Cei mai versaţi pescari au folosit fire Preston de 0,26, acel model care afişează un lanţ pe rolă.

Plutele au fost de 0,5 şi chiar de 2,5 grame. Nu a fost nevoie de plute grele, pentru că nu au fost nici curenţi şi nici valuri pentru că vântul n-a bătut deloc. A fost toropeală, arşiţă, vreme liniştită dar caniculară.

Sturionii şi drill-urile sălbatice

S-au prins foarte mulţi sturioni, între 2-4 kg, în genere agăţaţi de gură. Se pare că peştii se perindau pe vad alături de crapi şi alte specii. În acest concurs sturionii au punctat, însă au fost imediat eliberaţi după cântărire. S-au prins şi fitofagi, însă aceştia din urmă nu au punctat. Cea mai mare captură a fost adjudecată de către Alin Tudose – un crap de 12,3 kg prins la rubeziană. Spre ghinionul lui Tudose, în timpul drill-ului şi-a rupt rubeziana în cinci locuri.

„Drill-urile erau nebune. Trăgeau foarte prompt, înţepam, după care observam cum se duc namilele spre larg. Ne scoteau tot elasticul tubular, oricât de gros ar fi fost şi îl întindeau încet. Nu ştiai prea bine cum să controlezi rubeziana, pentru că dacă încercai să contrezi uşor, chiar sub apă, riscai să-ţi demufeze kitul sau să-ţi rupă tronsonul. Nu este ca la pescuitul ciortanului, unde controlezi peştele din rubeziană. Îl lăsam să se ducă, iar la un moment dat auzeam o pocnitură sinistră. După acest moment respiram uşuraţi dacă rubeziana era întreagă şi ne apucam şi refăceam liniile”, povesteşte Radu Prisăcariu.

Tags:

About Bogdan Leu