Haţeg, “ţara vânătorilor cu gonaci”

“Astăzi viu să privesc mai atent această vale, leagănul meu, precum priveşte copilul crescut leagănul în care îi spune mama că l-a dăinuit. (… Iată gigantul Retezat, limpede şi aeric. Iată umerii munţilor, iată poalele, iată şesul, iată Valea Haţegului”, scria despre ţinutul copilăriei Aron Densuşianu în 1864, revenit acasă. Nu este om să nu fi trecut pe aici şi să nu admire – chiar şi din goana maşinii – una dintre cele mai frumoase şi încă pline de mister zone ale ţării. Până şi originea numelui său provoacă încă discuţii printre specialişti, controverse care durează de la începutul secolului trecut. 

O zonă minunată precum Ţara Haţegului a provocat şi provoacă în continuare controverse privind originea numelui său

Recunoscut ţinut istoric şi etnografic din colţul de sud-vest al Transilvaniei, Ţara Haţegului este o “ţară” aşezată în jurul unei depresiuni, apărată natural de munţi şi presărată cu monumente istorice, ţară care l-a făcut pe etnologul Ion Pop Reteganul să o descrie ca fiind un “Ardeal în miniatură”: “Soarele, când răsare, mai întâi dă bună dimineaţa acestui ţinut, razele lui stau mult de vorbă cu românii haţegani, pe care îi află în munţi la oi, în vale la coasă, pe câmp la secere, pe coaste la vii, căci, deşi e mică Ţara Haţegului, dar întruneşte în sine tot ce Ardealul are mai bun şi mai frumos”. Acest ţinut este considerat nu doar una dintre cele mai frumoase zone ale României, ci şi cea mai bogată ca diversitate naturală şi densitate a vestigiilor istorice, locul unde putem vizita unele dintre cele mai importante monumente de arhitectură din ţară, o “mană cerească” pentru arheologi, dar şi pentru geo şi bio-paleontologi. Vestigiile descoperite aici au scos la iveală urme ale tuturor perioadelor istorice cunoscute. Şi totuşi, de ce Haţeg? Specialiştii în toponimie – ştiinţa care se ocupă cu cercetarea numelor de locuri – încă discută despre originea sa.

“Terra Harszoc”

Numele localităţii, şi al zonei numite “Ţara Haţegului”, este atestat documentar prima oară în “Diploma cavalerilor ioaniţi”, renumitul document din 1247, dat la Alba Regală, de regele Bela al IV-lea al Ungariei. Aici se aminteşte de “Ţara Lytua”, des amintită în document, care se situa în nordul Olteniei şi cuprindea şi teritoriile de dincolo de Carpaţi, cunoscute sub forma “terra Harszoc”. Unii cercetători consideră toponimul “Harszoc” o formă coruptă a lui “Hatszoc”, denumire prin care apare Haţegul în documentele istorice.

Există mai multe opinii privitoare la etimologia toponimului Haţeg. Benkő József scria în 1780 că numele Haţeg provine din cuvântul compus maghiar “hát” – care se traduce prin “spate” şi “szeg” sau “szegelet”, adică “colţ”, o alăturare pe care autorul o explică prin poziţia geografică a oraşului şi a regiunii. Aceeaşi teorie este susţinută de Bőjthe Ödön în 1891, de teologul şi filologul sas Gustav Oswald Kisch, membru de onoare al Academiei Române, în lucrarea “Siebenbürgen im lichte der sprache: Ein beitrag zur kulturgeschiche der Karpathenländer” (“Transilvania privită sub aspectul limbii: o contribuţie la istoria culturii ţărilor carpatice – n. red.), volum apărut în 1929. Aceeaşi etimologie este reluată de Kniezsa István în 1943, în lucrarea “Kelet Magyarország helynevei” (Numele locurilor din Ungaria de Răsărit – n. red.).

Ovid Densuşianu scrie în 1915 în volumul “Graiul din Ţara Haţegului” că toponimul Haţeg “pare totuşi să fie unguresc”, iar filologul şi lingvistul Nicolae Drăganu în “Românii în veacurile IX-XIV pe baza toponimiei şi onomasticei” şi S. Pop în “Die Toponymie Siebenbürgens” (Toponimia oraşelor transilvane – n. red.) cred că forma maghiară hát-szeg s-ar datora etimologiei populare. Potrivit specialiştilor, “denumirea Haţeg se pronunţă, în graiul local, identic cu ungurescul Hatszeg, având accentual pe prima silabă”, în timp ce alţii contestă derivarea din ungurescul Hatszeg şi ridică două obiecţiuni, pe baza cercetărilor lingvistului Ioan Pătruţ, care susţine că forma veche maghiară a termenului “-szeg” este trecută în documentele istorice “-szig”. În plus, toponimele româneşti care provin din denumiri ungureşti terminate în “-szeg” au accentul pe ultima silabă. “În acest caz, dacă Haţegul ar avea etimologia propusă de autorii maghiari, forma românească locală nu ar fi Haţeg, ci Haţig”, notează profesorul Vasile Pârvu, în lucrarea “Originea toponimului Haţeg şi a unor termeni de vânătoare româneşti”.

O sumedenie de teorii

Vicar al Haţegului din secolul 19, între anii 1852-1857, preotul şi istoricul Ştefan Moldovan, pe vremea căruia localitatea se numea “Haţiegu”, scria într-un articol, “Adnotaţiuni despre tiera Haţiegului”, apărut în revista “Foaie pentru minte, inimă şi literatură“, că numele localităţii provine de la cel al “ţării” şi îl raportează la un hat-szék cu înţelesul de “şase scaune” (de judecată). Istoricul Radu Popa, cel care s-a ocupat îndeaproape de istoria zonei, arată că structurile teritoriale care compuneau Ţara Haţegului în perioada feudală nu erau în număr de şase şi nu există dovezi care să dovedească că ar fi existat asemenea structuri la un moment dat. În plus, susţin specialiştii, termenul “hat-szék” s-ar pronunţa “Haţic” în româneşte. În volumul “Dacia Preistorică”, Nicolae Densuşianu vede numele Haţeg în partea a doua a toponimului Sarm-azege, pe care o interpretează Aţeg sau cu aspiraţiunea Haeg – denumirea prin care este consemnată Sarmizegetusa la geograful Ravennat, însă această explicaţie nu a fost luată în considerare de cercetătorii ulteriori.

Lingvistul Ioan Pătruţ înaintează ideea că toponimul Haţeg a fost iniţial numele unei persoane şi semnalează apariţia sa ca nume de familie, “sufixul –eg existând într-o serie de antroponime româneşti”. Teoria este combătură tot de istoricul Radu Popa: “Argumentelor invocate în acest sens li se împotriveşte absenţa din antroponimia haţegană consemnată de documentele din secolele XIV-XV a unui nume de persoană care să poată fi pus la originea celui a localităţii”. Specialiştii care au încercat să explice originea denumirii de Ţara Haţegului consemnează şi apariţia sa în unele cântece epice române: “Ficiorul banului din Ţara Harţagului” sau Herţegului, herţeg fiind titlul de duce al domnilor Ţărilor Româneşti. Apoi, numele Herţeg apare frecvent în antroponimia satului Nucşoara din Ţara Haţegului, descoperă academicienii Ştefan Milcu şi H. Dumitrescu. Toponimul Haţeg este atestat documentar sub diferite forme: în 1315 – Hatzak, în 1332 – Hatzok sau în1333 – Hathzok. Din aceste atestări documentare, se observă clar că toponimul Haţeg conţine termenul Hatz redat în forma maghiară şi Hacz.

Botezată de vânători nemţi

Alţi cercetători cred că toponimul Haţeg provine de la apelativul românesc omonim haţeg, cules de Bogdan Petriceicu Haşdeu în Munţii Ţării Româneşti, însemnând: “pădurice sau pădure măruntă, tânără, tufiş, lăstar des”. Haşdeu compară termenul “haţeg” cu hăţiş. Profesorul Vasile Pârvu crede însă că poate dovedi legătura între radicalul haţ al apelativului haţeg şi hăţi, înhăţi, înhăţa, toate provenind de la “haţ”: “o interjecţie care indică o mişcare bruscă, făcută pentru a prinde sau apuca (cuvântul însoţeşte verbe ca a apuca, a prinde sau le înlocuieşte (…) Din punct de vedere sintactic, interjecţia haţ! redă repeziciunea unei acţiuni”. Autorul pomeneşte apoi de o informaţie provenită de la un brigadier silvic din Boşorod, de 70 de ani, citat de lingvişti cum că: “Interjecţia haţ! se foloseşte pe Platforma Luncanilor din imediata vecinătate a Ţării Haţegului, cu semnificaţia de “strigăt pentru întoarcerea câinilor”.

În acest caz, nu este greu a recunoaşte etimologia interjecţiei Haţ! în germanul “hatz”, termen tehnic de vânătoare care înseamnă “vânătoare cu gonaci, cu hăituială”, dar şi “haită de câini de vânătoare”. Se pare că termenul este atestat din secolul al XVI-lea şi se întâlneşte şi în toponimia Hatzfeld, atestată în documente istorice la începutul secolului al XIII-lea. În acest caz, cheia pentru descifrarea semnificaţiei toponimului Haţeg stă în forma germană a denumirii: în germană, Ţara Haţegului se numeşte Hatzeger Land. Astfel, zona ar avea sensul de “Ţara vânătorilor cu gonaci”. La autor german, I. Lenk von Treuenfeld, apar mai multe forme: “Hatzeger Thal” ca Valea Haţegului, “Hatzeger Kreis” drept Cercul Haţegului, sau “Hatzeger Bach” tradus ca Pârâul Haţeg, iar autorii remarcă aici apariţia termenului “eger”, comparat cu germanicul “jäger”, care înseamnă vânător.

Aşa că profesorul Vasile Pârvu concluzionează în lucrarea sa: “După părerea noastră, compusul Hatzeger Land trebuie citit după toate probabilităţile Hatzjäger Land, adică “ţara vânătorilor cu gonaci”. Autorul mai oferă o informaţie în sprijinul teoriei sale: germanul Lenk susţine că Haţegul la 1839 era locuit numai de români, dar, într-un lexicon maghiar din 1913, în Haţeg locuiau şi 136 de germani. “Toponimul Hatzjäger Land a fost dat se pare de vânătorii saşi şi maghiari –în ungureşte se întâlneşte de asemenea termenul hatz – şi se explică printr-o migraţie a vânătorilor care au practicat această ocupaţie în Ţara Haţegului (…) Toponimul Haţeg, se pare, provine din numele generic al Ţării Haţegului denumit în germană “Hatzeger Land”, format prin derivare regresivă şi apoi preluat şi de numele oraşului Haţeg”.