Ţebea 2012, în câteva imagini şi cuvinte

Articolul a fost vizualizat de 2,681 ori

Sărbătoarea de la Ţebea a fost anul acesta mai scurtă, dar mai intensă, mai lipsită de fast, dar mai curată, mai liniştită, dar parcă mai frumoasă. Să fi fost “de vină” cifra “rotundă” – 140 de ani de la moartea lui Avram Iancu, sau lipsa mai multor VIP-uri politice? Niciun participant nu ştie asta, dar nici nu a părut că-l interesează prea mult. 

15.000 de oameni s-au adunat duminica trecută la Ţebea. Unii s-au dus direct în “târgul” amenajat pe platoul de lângă Cimitirul Eroilor. Destul de mulţi au intrat însă în cimitir, ori s-au mulţumit să asculte slujba religioasă şi discursurile din imediata apropiere a locului sfânt al moţilor.

O festivitate mai liniştită

Anul acesta, festivitatea de comemorare a lui Avram Iancu a început la ora 11.00, cu o oră mai târziu decât de obicei. Aşa se face că, de data aceasta, nu au mai prea fost oficiali întârziaţi. Numărul acestora a fost, de fapt, mai mic decât în mod obişnuit. Preşedintele Traian Băsescu a lipsit din nou. Şefii Guvernului şi Senatului nu au reuşit nici ei să ajungă, aşa s-a făcut că secretarul Camerei Deputaţilor, Dan Radu Ruşanu, a fost cel care a primit onorul gărzii militare.

Depunerile de coroane de flori au durat mai puţin decât de obicei. La fel şi discursurile politicienilor. Dacă în alţi ani, politicienii mai aveau puţin şi se luau de gulere, uitând că nu sunt în Parlament, ci la mormântul unuia dintre cei mai mari oameni pe care-i are istoria românilor, anul acesta discursurile au fost mai aşezate, unele dintre ele chiar conciliante.

Nu au lipsit însă, pe ici pe colo, metaforele total neinspirate, aluziile politice, sau greşelile de exprimare. Cele mai multe însă au fost greşelile în prezentarea celor care au depus coroane de flori: de exemplu, subprefectul Vasilică Potecă a fost “botezat” Vasilică “Potec”, sau viceprimarul Bradului, Aurel Circo, a devenit brusc “Aurel Circu”. Chestiuni de detaliu, trecute oarecum neobservate.

Neobservată nu trece însă niciodată, la Ţebea, prezenţa liderului PRM, Corneliu Vadim Tudor. În primul rând pentru că vine an de an, în al doilea rând pentru că, de fiecare dată, în drum spre Ţebea, compune câte o poezie pe care o rosteşte, în premieră, la microfon, şi, mai ales, pentru că de fiecare dată, printre idei specifice, emite şi unele pentru care nu poţi să nu-i dai dreptate. Totuşi, anul acesta chiar şi discursul lui Vadim Tudor a fost mai “cuminţel” decât în alţi ani.

Una peste alta, tonul discursurilor, plus momentul de reculegere ţinut în memoria poetului Adrian Păunescu, cel care, practic, în anii ‘70, a reînviat sărbătoarea de la Ţebea, au făcut ca festivitatea să nu irite, iar participanţii să rămână aproape imuni la prezenţa activiştilor din Noua Dreaptă, care s-au făcut remarcaţi defilând cu un drapel lung de aproape 10 metri.

Simbolurile domină manelele

Discursurile de la mormântul lui Iancu se termină. Militarii defilează în aplauzele asistenţei. Se retrage şi fanfara, iar în Cimitirul Eroilor de la Ţebea se aşterne liniştea. Doi copii, îmbrăcaţi în straie populare ce aduc oarecum cu Ţara Oaşului, însoţiţi de mama lor, şi ea îmbrăcată în port popular, se apropie de mormânt şi încep să cânte încet: “Trăiască duhul lui Iancuuu…”. Atrag toate camerele TV prezente în zonă.

Copiii sunt aproape speriaţi de atenţia care li se acordă. Mama lor le spusese că vor merge la sărbătoare să cânte imnul la mormântul lui Avram Iancu şi cam atât. De fapt, nici ea nu se aştepta la o asemenea situaţie. Reuşeşte totuşi, cu răbdare, să explice fiecărui reporter de ce şi-a adus copiii la Ţebea. “Suntem din Gurahonţ (judeţul Arad). Eu una mă îmbrac aşa aproape de fiecare dată când merg la biserică, duminica.

Facem asta în semn de recunoştinţă şi dragoste faţă de înaintaşii noştri”, spune Corina Tulea, învăţătoare în Gurahonţ, mama celor doi micuţi, Mihail (de 9 ani) şi Gabriel (de 4 ani), care, din cauza tracului, abia dacă mai pot să-şi descrie straiele minunate în care sunt îmbrăcaţi. Familia Tulea pleacă din cimitir. Alţi oameni simpli, însă, trec rând pe rând, în linişte, pe la mormântul lui Iancu. Zăbovesc câte o clipă, tac şi merg mai departe cu o stare total schimbată, în bine, faţă de cea a unei duminici obişnuite. Stare pe care nici târgul de pe platoul de lângă cimitir, probabil cel mai mare mall în aer liber din ţară, nu le-o poate anula în totalitate. Este vorba de starea pe care ţi-o dă un loc cum puţine sunt în România.

      

Tags: , ,

About Ciprian Iancu