Devoratorul de gazete. Negreşit!

Articolul a fost vizualizat de 1,720 ori

Săptămâna asta mi-am (re)amintit de ziarele din Valea Jiului. Era o vreme când se spunea că fiecare jurnalist din Vale are propriul său ziar; cred că era o exagerare, dar în continuare sunt multe, mult prea multe publicaţii care apar în Petroşani şi-n zonă pe care eu le ignor cu graţie. Promit să mă revanşez şi să-i scot pe jurnaliştii din Valea Jiului “în lume”, adică să-i aduc pe pagina mea, ca să ne distrăm împreună.  

Diana Mitrache, de la Servus Hunedoara, ne vorbeşte (în scris, desigur) despre Fifi: “La anu` va fi finalizată anveloparea blocurilor din Petrila”. Nu ştiu de când e în regulă să punem apostrofuri în titluri la fel cum nu ştiu cine a învăţat-o pe doamna Mitrache că poate să folosească orice semn, atâta timp cât seamănă vag cu apostroful. Pentru informarea sa, apostroful arată aşa: ’. Ştiu că-i mai uşor de folosit simbolul de lângă tasta 1, că e chiar la mâna stângă şi nu mai trebuie să stai să-l cauţi când scrii de pe tastatura în limba română, dar haideţi să nu ne batem joc de limba asta chiar într-un asemenea hal! Şi hai să nu mai punem apostrofuri (pe care le consider simbolul lenei, chiar dacă şi eu le mai folosesc) în titluri, ce ziceţi?

Aurora Tanalt, tot de la Servus Hunedoara, a scris un articol cu titlul “«Ziua Internaţională Internetului» – într-o acţiune dedicată elevilor”. Dacă un ziarist scrie cu simboluri găsite aiurea pe tastatură, altul uită să pună un articol (“Ziua Internaţională a Internetului”, nu “Ziua Internaţională Internetului”). Dar cât chef de muncă aveţi, dragi colegi!
P.S.: De mare angajament cele două etichete pe care le-a primit micuţul text al ziaristei: “autosalvare” şi “ciornă”. Eu aş fi pus şi “lene”, că şi-aşa în afară de mine nu se uită nimeni, dar absolut nimeni la acele etichete de pe site-ul Servus Hunedoara.

Nu pot să nu vă arăt isprava unor hunedoreni care probabil că au ceva rădăcini genetice englezeşti, altfel nu îmi pot explica provenienţa umorului negru de care dispun. Colegul meu Cosmin Herac a fotografiat într-un cimitir din municipiul Hunedoara o piatră funerară pe care scrie doar atât: “Mama 1915 – ”. Ce-o fi stat în spatele deciziei de a grava doar acest cuvânt însoţit de anul naşterii unei Mame, şi nimic altceva, pe un monument funerar? S-or fi certat copiii cu mama, care le reproşa că o să moară în curând şi nu are piatră funerară, aşa că vrea să o vadă înainte de a muri, ca să fie sigură că numele ei va apărea pe monument? Copiii or fi vrut să-i facă o glumă mamei lor? Chiar aş vrea să ştiu cine scrie doar “Mama” pe piatra care va sta o veşnicie deasupra mormântului mamei sale.

Cristina Ghenea, de la Mesagerul Hunedorean, şi Ramona Ştefan, de la Servus Hunedoara, primesc câte o bilă neagră pentru titlurile cu subiect subînţeles pe care au ales să le pună articolelor semnate de ele în ziarele la care cu onor prestează. Cele două titluri sunt: “Munceau «la negru» pe halda de zgură din Hunedoara” şi “Vor să reînceapă fabricarea berii la Haţeg”. După atâţia şi atâţia ani de “chiorât” şi corectat degeaba greşeli din presa locală, consider că este inutil să le amintesc celor două ziariste despre întrebările la care trebuie să răspundă o ştire. Totuşi, pentru începătorii interesaţi, un mic copy/paste de pe Wikipedia: “După cum arată Louis Guery, un titlu se poate descompune în mai multe elemente. Primul este supratitlul, care răspunde la întrebările unde? şi când? arătând locul şi momentul desfăşurării evenimentului pe care titlul îl enunţă. Altă caracteristică a titlului ar fi că acesta enunţă faptul, acţiunea şi răspunde la întrebările cine? şi ce? apoi urmând subtitlul care răspunde la întrebările cum? de ce? şi sumarul ideilor principale ale ştirii. Aceste elemente nu sunt absolut necesare să fie utilizate mereu”. Totuşi, în ultima vreme văd cam prea multe titluri care nu răspund la întrebarea esenţială “cine?”.

Iată cum arată subtitlul articolului menţionat mai sus, semnat de Ramona Ştefan: “Un control al inspectorilor de la ITM a scos la iveală faptul că patronul unei firme, cu punct de lucru în această locaţie, îşi «ţinea» angajaţii fără forme legale”. Punct de lucru în care locaţie? La Inspectoratul Teritorial de Muncă?

Autoarea continuă: “Echipele de control de la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) Hunedoara au vrut să vadă cât legal îşi desfăşoară activitatea o societate care are punct de lucru pe halda de zgură Buituri de la intrarea în municipiul de pe Cerna”. “Cât legal” sau “cât de legal”? Chiar dacă n-ar fi uitat de “de” (mă mai joc şi eu cu cuvintele şi cacofoniile, încercaţi să nu daţi cu parul!), un act sau o acţiune sunt fie legale, fie ilegale. Deci nu poţi spune că un angajator îşi “ţinea” angajaţii “aproximativ legal” sau “destul de legal” şi nici măcar “mai legal decât alţii”; ori erau angajaţi cu forme legale, ori nu erau angajaţi cu forme legale. E atât de simplu.

Dacă v-a fost dor de ştiri cu “VEZI AICI”, vă prezint una nesemnată de pe CityNews: “VEZI Ce capcane întinde ceaţa şoferilor”. Oare cum arată ceaţa şoferilor? Nu era mai simplu dacă autorul anonim scria “Capcanele pe care ceaţa (li) le întinde şoferilor”? Ştiu că “li le” sună foarte ciudat şi neromânesc, dar autorul ar trebui să-şi citească titlul cu voce tare şi apoi să-mi spună dacă i se pare că “ceaţa şoferilor” sună mai bine decât “li le”. Ştiu că vorbim o limbă complexă şi aparent complicată, dar e a noastră şi trebuie să ne mândrim cu ea – iar ca să ne putem mândri cu ea, ideal ar fi s-o învăţăm înainte. Ce ziceţi, dragi jurnalişti, e chiar atât de greu?

 

“Lunile octombrie şi noiembrie constituie un sezon «fierbinte» din punct de vedere rutier, valorile ridicate ale traficului înregistrate în această perioadă, capriciile vremii şi vizibilitatea proastă determinând ca în această perioadă să crească riscurile asociate cu şofatul. Adăugaţi la toate acestea faptul că în acest anotimp carosabilul este umed”, zice autorul anonim al articolului de pe CityNews. Şi “aceste” înşiruiri de cuvinte continuă… Abuz de pronume demonstrativ, asta aţi făcut, domnule ziarist!

 

“Chiar şi cele mai sigure zone ale localităţilor din judeţ au devenit periculoase şi sunt călcate, tot mai des, de infractori”, anunţă Mesagerul Hunedorean, prin “vocea” Cristinei Ghenea. “Două magazii din Centrul Civic al Hunedoarei au fost sparte, ieri noapte, de hoţi, lângă acelaşi bloc în care, în urmă cu mai bine de un an, peste 160.000 de euro au fost furaţi din trei apartamente situate pe aceeaşi scară”. Unde-s zonele alea “cele mai sigure” de la începutul articolului, dacă vorbim despre un bloc în care anul trecut s-a petrecut un jaf?

Din când în când, ar trebui să-mi amintesc şi de ziarele din Valea Jiului, măcar pentru titluri cum e acesta, din Cronica Văii Jiului: “Incendiatorul maşinii lui Ile a divorţat”. Va să zică, dacă a dat foc maşinii primarului, l-a bătut Dumnezeu şi, iată, a divorţat! “Giany Simulea, judecat pentru că a dat foc unui autoturism de lux ce aparţinea familiei primarului municipiului Vulcan, a divorţat, iar la începutul acestei luni instanţa de judecată s-a şi pronunţat cu privire la acţiunea de divorţ”.

Să corectaţi bine!

Tags: ,

About Chioru' Corectoru'