Boboteaza, o sărbătoare ca pe vremuri

Energia electrică, asfaltul şi Internetul au ajuns demult şi în Boşorod. Asta nu înseamnă că şi aici tradiţiile dispar, la fel ca-n multe alte sate modernizate. Obiceiul instituit de bătrâni dăinuie, şi asta pentru că, în orice familie, bătrânii sunt cei care au ultimul cuvânt, iar “autoritatea” lor se bazează mai mereu pe propriul exemplu. De Bobotează, regulile vechi s-au respectat din nou, indiferent de vârstă.

De Bobotează, slujba de sfinţire a apei se ţine pe malul pârâului ce trece prin Boşorod

Parte din vechile rânduieli de la Boşorod aflate încă “în vigoare”, cum ar spune juriştii, se pot vedea asistând la orice slujbă de duminică la biserică. Fiecare localnic are locul lui bine stabilit în biserică. Pe scaunele mai noi ori mai vechi numele “titularilor” sunt scrise citeţ, iar fiecare îşi ocupă locul său nu pe-al altuia. Locurile din biserică se lasă “moştenire” unui membru al familiei, fiu, nepot ori strănepot, căruia-i place să meargă la biserică şi dovedeşte asta fiind prezent mereu la slujba de duminică. Ordinea din biserica boşorodeană merge până într-acolo încât fiecare loc disponibil este “dotat” cu câte un suport pentru pălărie.

O slujbă un pic altfel

În timpul slujbei nimeni nu vorbeşte cu nimeni în biserică. Toată lumea este atentă la spusele preotului şi aproape toată lumea cântă cântecele vechi ale părintelui Ioan Trifa, întemeietorul mişcării “Oastea Domnului”. Tonul este dat şi susţinut de un cor de vreo 10 femei şi tot atâţia bărbaţi, care urmăresc versurile scrise de mână pe nişte caiete. Sunt multe cântece care se aud în biserica de la Boşorod, iar în fiecare duminică sunt altele şi altele. Copiii mai prinzaşi le ştiu, cum este şi cazul Loredanei Octavian, o puştoaică de opt ani. “Ai mei sunt la muncă în Italia şi, de câţiva ani, vin cu bunica la biserică duminică de duminică. De-aia ştiu şi eu cântecele”, şopteşte fetiţa în barbă, temându-se că o va vedea cineva că vorbeşte în timpul slujbei. La fel de fascinat de mersul la biserică este un alt copilaş. Se numeşte Bogdan Drăgoescu, are 9 ani şi, cu mai bine de un an în urmă, le-a spus părinţilor că el vrea să se facă preot. I-a bătut la cap până când aceştia s-au dus la preotul satului, iar acesta le-a spus să-i facă un veşmânt potrivit cu care micuţul să iasă în evidenţă ca “ucenic” al părintelui.

Sfinţirea de la râu

“Avem multe lucruri «originale» aici, la Boşorod. Corul este cel care îi încântă cel mai mult pe cei care nu sunt de-ai locului. Băieţelul care mă ajută spune «Tatăl nostru» şi Credenia. Cred că, pe lângă el, o să mai am încă un ajutor cât de curând. E vorba despre un alt băieţel ce doreşte să devină preot”, spune părintele Aurel Bruzan, cel care slujeşte în biserica din Boşorod încă din 1987. De Bobotează, fiecare familie din localitate are trimis la biserică cel puţin pe unul dintre membri. Acesta are misiunea de a se întoarce acasă cu câţiva litri buni de apă sfinţită. „E nevoie de destul de multă apă sfinţită, pentru că, după slujbă, mergem acasă şi stropim gospodăria şi animalele din gospodărie, ca să fie ferite de boli şi de toate cele rele. Apoi, pe parcursul anului, mai avem nevoie de apă sfinţită la unele sărbători, ori atunci când vreunul din casă se îmbolnăveşte”, explică Ioan Dăncescu (81 de ani). Sfinţirea apei nu se face însă la Biserică, ci pe malul pârâului ce trece prin sat. S-a făcut şi-n vremurile opresiunii comuniştilor, se face şi acum. După slujbă, se scot prapurile din Biserică, iar toţi credincioşii se încolonează frumos şi fac o scurtă plimbare până la râul ce trece prin sat.

“Era şi păcat să nu facem slujba la râu, pentru că e aici, la doi paşi. În plus, Isus într-un râu a fost botezat, nu?”, spune părintele Bruzan. De data asta pământul este încă moale, aşa că la apă coboară doar purtătorii prapurilor. Înmoaie crucile din vârf de câteva ori în apă, după care preotul începe slujba de sfinţire a apei. Credincioşii se aliniază de o parte şi de cealaltă a unei mese puse aproape de râu, iar fiecare, la picioare, are câte o găletuţă cu apă ce aşteaptă să fie sfinţită. Fiecare găletuţă e frumos împodobită cu flori şi cu busuioc. Deşi nu mai sunt în biserică, oamenii sunt la fel de disciplinaţi. Ba, mai mult, îl apostrofează pe un bătrânel, pe numele lui Groza Stănconiu (69 de ani), când acestuia i se năzare să-nceapă să protesteze pe tema incinerării lui Sergiu Nicolaescu.

Busuiocul de sub pernă

Printre cei care asistă la slujba de sfinţire a apei de pe malul pârâului Luncani se numără şi câteva fete tinere. “Azi noapte n-am dormit deloc. Am fost la gazdă (“gazda” este, de fapt, liderul cetei de căluşeri şi organizează petreceri de Crăciun, Anul Nou şi Bobotează – n.red.). N-am băut nici cafea, dar tot am venit la slujbă, pentru că-mi plac tare mult obiceiurile din satul meu”, spune Roxana Gruiescu, o tânără de 20 de ani, studentă la Timişoara. Aşa explică fata de ce în noaptea de dinaintea Bobotezei, pentru a-şi visa ursitul, nu a apucat să-şi pună sub pernă un pic din busuiocul pe care l-a furat din mănunchiul cu care preotul a venit, cu câteva zile înainte, să sfinţească locuinţa familiei ei. “Am pus în anii trecuţi, dar am visat cu toată gaşca noastră de prieteni şi prietene din sat. Nu ieşea nimeni în evidenţă, aşa că nu ştiu cine-mi e ursit”, adaugă tânăra studentă. Şi mai dezamăgită pare a fi Cristina Onu, de 17 ani. “Eu am fost mai grijulie şi mi-am pus busuioc sub pernă, dar n-am visat nimic”, spune fata râzând, ştiind bine că mai are destule sărbători de Bobotează la dispoziţie ca să mai încerce să-l afle în vis pe cel care-i va deveni soţ.

Respectul menţine şi vechile obiceiuri

Localnicii din Boşorod nu renunţă la obiceiurile lor, iar Boboteaza este un moment al anului extrem de important pentru ei

Bătrânii din Boşorod spun că aici se mai practică şi un alt obicei prin care fetele încearcă să afle însuşirile celui cu care se vor mărita. “De anul nou, pe masă se pun cu faţa în jos mai multe farfurii, ca să acopere fiecare un piaptăn, un cărbune, un drob de sare, un smoc de lână şi aşa mai departe. Fata îşi alege o farfurie şi, dacă sub ea, de exemplu, găseşte piaptănul, înseamnă că viitorul ei bărbat o să fie unul care are baiuri cu dinţii. Dacă găseşte cărbunele, o să ia de bărbat unu mai închis la culoare, dacă mă-nţelegeţi, şi tăt aşe”, zice Ioan Popovici (60 de ani). “Tare m-am bucurat să văd că şi anul acesta tinerii or făcut petrecerile de Sărbători. De Crăciun şi Anul Nou băieţii care or mers cu colinda, cu căluşerii, aduc mâncare, beutură şi muzicanţi la cămin. De Bobotează, petrecerea o organizează fetele. Băieţii le mai ajută doar cu plata muzicanţilor. La fiecare petrecere câte un băiat merge după fată acasă şi o conduce la cămin, dar o şi însoţeşte apoi, acasă. Rânduiala asta se păstrează pentru că majoritatea oamenilor din Boşorod sunt respectuoşi. Un copil dacă vede că la el în familie se vorbeşte frumos, se merge la biserică, o să vorbească şi el frumos şi o să meargă la biserică. Totul pleacă de la cei 7 ani de-acasă”, explică Ioan Dăncescu (81 de ani).