Editorial: Pe CSMai bat Ponta şi Băsescu?

Chiar vrea Justiţia din România să fie independentă? Sau, şi mai adânc, vor românii, îşi doresc ei, ca politicienii corupţi să nu mai fie coautori la deciziile instanţelor?

Aşa cum se prezintă situaţia acum, toată foiala surdă de la vârful Justiţiei nu pare a fi o luptă pentru eliberare, ci doar una prin care magistraţii încearcă să evite o situaţie imposibilă: să fie slugi la doi stăpâni. 

Ajungând la butoane, noua putere asediază cetatea Justiţiei sub pretextul unei prea mari afinităţi a acesteia pentru orange. Tabiet total ieşit din canoanele democraţiei, comentariile critice ale premierului Ponta la adresa unor decizii ale Justiţiei sunt scăpările vocale, la supapă, ale presiunii sub care este plasată acum conducerea Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). Şeful Puterii Executive „s-a dat” la Puterea (mai mică) Judecătorească şi nu a avut reţineri să-l atace dur pe unul din magistraţii CSM, să ridiculizeze şedinţele Consiliului şi chiar să dea indicaţii preţioase în urma unor decizii luate de judecători.

Ei şi? Mare lucru! Ca trăitori într-o democraţie puberă nu ni se pare mare scofală că nea premierul se amestecă în „treburile interne” ale Justiţiei. Amintirea vremurilor când judecătorii le făceau pantofii celor de la Partid în numele „edificării societăţii multilateral dezvoltate” este, la urma urmei, mai proaspătă decât ni se pare.

Şi cu toate astea, atitudinea şi preocuparea obsedantă a premierului şi aliaţilor săi pentru un alt tip de justiţie acum, după un fructuos an anticorupţie 2012 şi un raport cvasifavorabil al UE prin Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV), sunt dubioase. Moştenită de la Iliescu, Justiţia a funcţionat „ca mâna mortului” pe condamnarea corupţiei şi sub Băsescu. Surpriză însă, când nimeni nu mai credea, doamna cu talerul dreptăţii s-a trezit brusc la finele anului trecut. Încarcerarea lui Adrian Năstase, fost prim-ministru care, iată, într-adevăr se doveşte un model, din păcate limitat la spaţiul claustrofobic al celulei, a creat un precedent de speriat în straturile rarefiate ale marilor corupţi. E mâna lui Băse? E o mostră de independenţă reală a Justiţiei? Istoricii şi analiştii să spună. Dar cu certitudine este normal, dacă tot ne dăm mari că nimeni nu este mai presus de lege.

Regretul este că nu a trecut nici măcar un an de la celebra condamnare, care părea că pune Justiţia pe roate căci, iată, încurajată de mesajele ilegaliste ale actualei puteri politice, Justiţia se rupe în două. De care parte e dreptatea? Cine luptă cu adevărat pentru independenţa justiţiei? Băsescu? Ponta şi USL-ul? Voiculescu? Justiţia însăşi? După părerea mea, NIMENI! Toţi trag de vălul de la ochii Doamnei cu gânduri necurate. Băsescu – să o poată folosi ca armă politică de intimidare a adversarilor puşcăriabili. Ponta & Co. – să evite precedentele de tip Năstase. Justiţia însăşi vrea să ştie clar cu cine votează, iar domnul Voiculescu vrea LINIŞTE.

În această bătălie surdă pentru instanţe, există o singură diferenţă între ieri şi astăzi: cei aflaţi la putere acum nu reuşesc să ia notă de trecere la impresia artistică. Pentru că e hilar să faci dintr-un deţinut de drept comun, chipul cioplit al unui martir politic. Prea miroase a Frăţia Ghiulului!