CRONICA GRI

Prostanacul

Aparitia lui Mircea Geoana în prim-planul vietii politice românesti si mai ales în fruntea PSD-ului este un fapt care în urma cu mai putin de un an ar fi fost cotat – daca ar exista si la noi, ca în Anglia, case de pariuri la care poti miza practic pe orice eveniment, din orice domeniu, care îi trece prin cap cuiva – ca extrem de improbabil si, în consecinta, la o miza mai mult decât favorabila eventualului parior. Geoana ar fi fost cotat, în termeni sportivi, ca un „outsider cu sanse” – adica un om care este mentionat în compania marilor favoriti la câstigarea unei competitii doar pentru ca lista de nume sa nu fie prea saraca. Fostul ambasador al României la Washington – totusi, un post diplomatic de prim rang, de unde poti face un salt în politica – avea de trecut peste „campioni” de talia lui Ion „Bunicuta” Iliescu, Adrian „X Case” Nastase, Miron „Manivela” Mitrea, ca sa nu mai vorbim de „eminenta rozalie” Viorel Hrebenciuc, „Dinozaurul” Cozmânca ori de tatal vitreg al prea des violatei Constitutia - Antonie Iorgovan. Primul pas l-a facut Mircea cel Tânar la Congresul PSD, unde a beneficiat si de sprijinul involuntar al lui Iliescu; fostul prim-secretar PCR a dovedit cu acel deja celebru „îl propun pe tovarasul...” din prezidiul sedintei ca învatul de la Moscova nu are dezvat, oricât de luminat despot ai fi. Speriati de perspectiva de a fi catalogati mai departe drept „rosii”, pesedistii l-au aruncat repede deoparte pe cel caruia i-a cântat cucuveaua si au ales un om neimplicat în scandalurile si acuzatiile de coruptie care devenisera o boala cronica pentru fosta Putere. A urmat reactia necontrolata a lui Iliescu, în urma careia Geoana s-a ales – si el - cu o porecla: Prostanacul. „Prostanacul” a gestionat însa bine criza interna din partidul sau – protejat si de statutul de partid din Opozitie, neatins de greutatile inerente guvernarii – si a infirmat parerile celor care credeau ca îsi va frânge curând gâtul, purtând o palarie prea mare pentru el. L-a trecut definitiv pe linie moarta pe Ion Iliescu – si în rest a avut rabdare. Iar rabdarea i-a fost rasplatita când a murit matusa Danei Nastase. Milionul de euro (în bani, bijuterii, terenuri, casa) lasat mostenire familiei lui Adi a fost mingea ridicata la fileu lui Mircea; pentru prima oara Geoana a lasat sa se vada si alta imagine decât aceea a diplomatului la costum si cravata, când a rostit raspicatul „M-am saturat” la adresa lui Nastase. Autosuspendarea fostului prim-ministru înseamna practic disparitia ultimului mare rival din rândul PSD pentru Mircea Geoana. Mai mult: scapat de Iliescu si Nastase, PSD se elibereaza (cel putin partial) de imaginea unei clici de fosti comunisti sau de afaceristi compromisi cu care a fost asociat în ultimii 15 ani si începe sa devina ceea ce vor tot mai multi membri ai sai, adica un partid european. Deocamdata, Geoana arata si el ca un lider veritabil: si-a asigurat sprijinul lui Mitrea, neutralitatea lui Hrebenciuc, iar parerile lui Cozmânca sau Iorgovan nu mai au greutatea pe care o aveau cu un an în urma. Pentru el, marele examen vine abia peste patru ani: confruntarea de la viitoarele prezidentiale cu Basescu, adica singurul om care l-a învins – si înca la un scor dezastruos –, în alegerile pentru Primaria Capitalei. Pâna la „meciul” cu „Marinarul”, „Prostanacul” mai poate acumula puncte la toate capitolele. În plus, a dovedit ca este un tip care stie sa astepte momentul prielnic. Un politician adevarat, de care PSD chiar avea nevoie.

Comentarii?