Replica Hunedoara on-line!
Săptămâna 10 – 16 mai 2007, numărul 235
SPORT



Sfârşit de drum?

Ion Bădin

În urmă cu aproape cinci ani, mai precis pe 15 iulie 2002, era prezentată oficial noua echipă de handbal feminin CSM Cetate Deva, care avea să fie înscrisă în cel de-al doilea eşalon handbalistic al ţării. Înfiinţarea acestei echipe „municipale”, se dorea să fie la momentul respectiv un răspuns la modul în care unii conducători ai Remin-ului se comportaseră faţă de anumiţi „sponsori”, în special după câştigarea Cupei Challenge din luna mai a aceluiaşi an. Unul dintre iniţiatorii acestui proiect avea să fie Marian Muntean, un tânăr şi prosper om de afaceri, iubitor al fenomenului sportiv, care la scurt timp avea să devină principalul finanţator al acestei grupări, lucru care a rămas valabil şi azi.
Cei cinci ani, dar mai ales ultimul sezon în prima ligă, a fost tema principală pe care am abordat-o cu cel care a investit bani, sănătate, timp, dar mai ales pasiune la Cetate Deva.

I-am pus în faţă articolul pe care l-am scris în numărul 16 din 2002 al săptămânalului nostru, intitulat „Cetate Deva vrea să calce pe urmele concitadinei Remin” şi i-a apărut un zâmbet care părea că îi aduce aminte cu plăcere de acele începuturi. De fapt, el recunoaşte că acel prim an petrecut în eşalonul secund a fost aproape fără nicio „fisură”, echipa promovând la pas în prima ligă, când aveau să apară adevăratele probleme. Principalele şicane au venit din partea conducătorilor de la Remin, cărora nu le-a căzut bine această nouă apariţie şi care au încercat prin toate căile mai mult sau mai puţin „ortodoxe” să pună piedici. Piedici care constau, aşa cum spune Muntean, chiar în „stimularea” arbitrilor, numai ca Cetate să nu câştige. Cu toate aceste „contre”, după un prim an de acomodare pe prima scenă, Cetate a reuşit în sezonul următor să se califice în play-off, ocupând locul opt în sezonul regulat, fiind eliminată de Rapid cu 2-1.

Fuziunea păguboasă

Totuşi, Cetate rămânea sora mai mică a Remin-ului, Remin care avea să piardă „la mustaţă” titlul în faţa rivalelor de la Zalău şi a principalului duşman, Gheorghe Tadici. Pentru vice-campioană avea să fie de fapt începutul sfârşitului, pentru că, Andronache&company vor vinde aproape toată echipa şi o vor duce la retrogradare. „A fost cea mai mare greşeală pe care am putut să o fac în 2005”, recunoaşte Muntean. Aceea de a fuziona cu Remin, un orgoliu îndeplinit, prin care îşi scotea adversarii din handbal, dar care îi va produce numai necazuri. S-au format două tabere şi în loc ca lucrurile să evolueze în bine, lucru care să ducă la calificarea într-o cupă europeană, din contră, au apărut neînţelegeri, generatoare de rezultate contradictorii. Mai mult, finanţatorul devean a intrat în dispută şi cu federaţia de specialitate, dar şi cu o parte dintre arbitrii, aşa că totul părea în defavoarea lui.

„Sunt un om corect, care investeşte în sport banii personali. Nu suport să fiu furat. Când echipa a jucat prost nu m-am sfiit să recunosc acest lucru şi să-mi cert jucătoarele şi antrenorii.” Un sezon în mare parte compromis, performanţa lăsându-se în continuare aşteptată. Personal, am opinat că nu poţi să ai rezultate, atâta timp cât nu există în primul rând stabilitate pe banca tehnică, antrenorii fiind schimbaţi destul de des. Muntean a găsit explicaţii spunându-mi că nu putea să continue cu antrenori care în loc să ducă echipa în sus, mergeau cu ea spre retrogradare. „În România nu prea avem antrenori care să facă performanţă, îi poţi număra pe degete. Cei pe care eu i-am angajat, mi-au fost recomandaţi inclusiv de domnul Gaţu. Că vin să facă şi să dreagă, dar nimic concret. Nu au fost în stare să ţină în mână sportivele, care au valoare în cea mai mare măsură, dar nu au mentalitate şi dorinţă de afirmare”. Ca să mă contrazică în privinţa schimbării dese a antrenorilor, Muntean îmi spune că înainte de începerea sezonului trecut a semnat cu Marcel Şerban un contract pe doi ani, tocmai ca să-i dea liniştea necesară şi să-şi îndeplinească obiectivul. „Rezultatele nu au fost cele dorite şi a trebuit să ne despărţim.”

„Trădătorele”

Ajungând la acest ultim sezon, să dăm citire cifrelor: 11 victorii, 3 egaluri şi 12 înfrângeri, golaveraj, 691-676, 25 de puncte, locul 8, la egalitate cu ocupanta locului 7, HCM Roman, fiind depăşită la rezultatele directe dintre cele două, lucru care le-a lăsat pe devence, din nou, în afara Europei. A fost un alt sezon în care partidele foarte bune (dubla cu Tomis, victoriile cu campioana „en titre”, Rulmentul şi cu HC Baia Mare) au alternat cu altele în care devencele au fost de nerecunoscut, pierzându-se puncte preţioase. Să amintim doar egalul cu U. Timişoara sau înfrângerea cu Rapid, echipe ajunse în poziţii retrogradante. Aceste „sincope” au demonstrat că unele handbaliste de la Cetate au mari carenţe, în special în ceea ce priveşte mentalitatea, modul de a privi profesionist „meseria” pe care o practică. De aici vin, probabil, ”răbufnirile” nervoase ale lui Muntean la adresa lor, cuvintele grele pe care le-a proferat, numindu-le „traseiste” sau „trădătoare”. Am crezut că aceste cuvinte au fost spuse emoţional, la cald, dar şi acum, finanţatorul susţine că ele rămân valabile. „Unele dintre ele când pleacă la o altă echipă, chiar dacă au valoare să spunem de ”un leu”, cer de zece ori mai mult, chiar dacă jocul lor a rămas acelaşi. Iar în privinţa „trădătoarelor”, acest lucru l-am simţit mai ales după egalul de la Timişoara, fiind afectat în special în plan psihic. Păi eu le plătesc la zi, au salarii de zeci de milioane, iar pe unele din ele nu le interesează performanţa.” Anul acesta, Muntean a investit nu mai puţin de 7 miliarde de lei vechi, lucru care se întâmplă de vreo trei ani încoace, fără vreun alt sprijin. „La fiecare început de campionat, autorităţile locale promit, dar apoi uită. La urma urmei nu este echipa mea, ca să o iau acasă să joace în curte, ea este a oraşului.” Evoluţia din acest campionat, şi faptul că patru din titularele de bază vor pleca sau se vor retrage (este vorba de Poenaru, Dobca, Tătăran şi Paşca) îl fac pe Muntean să ia în calcul tot mai serios varianta retragerii din handbal, Deva riscând să piardă în doar doi ani ambele echipe de primă ligă. „Dacă nu voi reuşi ca în cel mai scurt timp să transfer cel puţin trei jucătoare valoroase, mă gândesc serios să mă retrag. Chiar şi în ideea în care lotul ar rămâne acelaşi, nu văd cum am putea progresa ţinând cont de mentalitatea greşită a unora. Aşa că mai bine spun ”, a încheiat cel care nu a reuşit până acum să-şi vadă visul împlinit, acela de a juca cu Cetate, într-o cupă europeană.

Lotul folosit de Cetate Deva în actuala ediţie de campionat:

Laura Poenaru (1 gol), Mihaela Ialomiţeanu, Ileana Bistriceanu (1g) Delia Ghilă - portari; Andreea Bordi (32g), Carmen Cartaş (204g), Raluca Dobca (69g), Ana Maria Enescu, Andra Maria Hamza, Adina Hatişi, Simona Maior-Paşca (35g), Adina Mitrea (109g), Daniela Petrescu (11g), Elena Maria Rădoi (16g), Alina Şovar (32g), Janina Maria Stancu (2g), Renata Tătăran (162g), Alina Nicoleta Trană (9g).

Handbal: ediţia 2006-2007

29-19 (acasă) şi 25-28 (deplasare) cu HC Oţelul Galaţi
24-25 (d) şi 23-23 (a) cu HC Roman
26-37 (a) şi 24-29 (d) cu Oltchim Rm. Vâlcea
18-23 (d) şi 31-28 (a) cu Rapid Bucureşti
32-26 (a) şi 34-34 (d) cu „U” Timişoara
27-23 (d) şi 32-18 (a) cu Mureşul Tg.Mureş
21-23 (a) şi 30-33 (d) cu „U” Jolidon Cluj
26-36 (d) şi 24-27 (a) cu HC Dunărea Brăila
22-20 (a) şi 24-21 (d) cu Tomis Constanţa
23-28 (d) şi 37-24 (a) cu Astral Buzău
25-21 (a) şi 29-36 (d) cu HC Baia Mare
22-19 (a) şi 26-32 (d) cu Rulmentul Braşov
27-27 (d) şi 30-22 (a) cu HC Zalău.



Săptămâna 10 – 16 mai 2007, numărul 235